KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

trebuia să mă duc la muncă. Intrasem în bucluc de prea multe ori în ultima vreme, încât nu mai puteam să chiulesc. Nu puteam să mai întârzii și trebuia să încetez să mai fac greșeli. Iar pentru asta, aveam nevoie disperată și imediată de somn. Dar nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să mă las manipulată. Dacă vrei s-o terminăm, foarte bine, dar nu încerca să dai vina pe mine! —Dumnezeule! a exclamat el furios. Chiar nu pricepi! După care Luke s-a întors să plece. —Luke, exagerezi, am spus eu disperată încercând să-l prind de mână. Știam cât de atras era de mine. întotdeauna îl îmbunasem în felul ăsta. —Lasă-mă, Rachel! a spus el împingându-mă. Mă dezguști! Ești varză! Totalmente! Apoi a ieșit în hol. — Cum poți fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor. E frig! Am deschis gura hotărâtă să întreb ce face Luke, dar pe ultima sută de metri am ezitat, disperată să aflu, dar incapabilă să pronunț cuvintele. Cum e la serviciu? am spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav! —Tu ai... ăăăă... vreun serviciu? — Eu? am strigat eu. Dumnezeule, nu! Dependența de droguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cum erai acum un an, mi-a spus Nola. Ai fi făcut orice numai ca să eviți să fii singură. M-am gândit la asta. Mi-am dat seama șocată că, desigur, avea dreptate. Oare așa fusesem? Eu fusesem creatura aia disperată? Care era înnebunită după un iubit? Cât de mult se schimbase situația! Nu ți-am spus eu c-o să fie mai bine? m-a întrebat Nola. —Nu mai fi așa de încrezută, am criticat-o eu. Nu te prinde! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nu să-l reaprindă. Ar trebui să mă întorc, am spus eu. Nu voiam să plec de lângă el, dar nu mai suportam să privesc spectrul a ceea ce distrusesem. —OK, a zis Luke ridicându-se în picioare. Te conduc acasă. Eram disperată să aflu dacă are vreo prietenă. în timpul plimbării, am încercat să-l întreb. Ai...? am început, dar m-am oprit. Ai...? am repetat fără să merg mai departe. Poate că era mai bine să nu știu. Ar fi fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

rafinament. Presupun că mama a considerat ascensiunea socială agresivă a lui Lucille ca pe ceva inofensiv, ba chiar cumva amuzant - nu i-a păsat îndeajuns de lumea în care s-a născut, ca să fie posesivă sau ca să obiecteze față de dorința disperată a unei persoane de a intra în respectiva lume. Iar educația universitară a lui Lucille a dat rezultate grozave în momentul în care a pus mâna pe Randall Cox II, un bărbat șarmant, un jucător de polo cu sânge albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
calea. Îmi cobor din nou privire asupra anunțului din Times. Dintr-o dată, ochii au început să mă usture din cauza lacrimilor. — Ești bine? Bea își pune mâna pe umărul meu. Apoi îmi prinde mâna, care continuă să tremure. — Țigară, îi șoptesc disperată. Ea clatină din cap, ca un soldat ascultător. Slavă Domnului c-o am pe Bea. * * * Zece minute mai târziu, eu și Bea ne ghemuim pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-mi da drumul, mă gândesc, cufundându-mă în îmbrățișarea ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ei bine, puțin cam prea normal pentru genul de conversație pe care o purtam. Din fericire, se părea că Vivian nici nu se aștepta să vorbesc pe parcursul interviului. I-a dat ea înainte. — Deci, ești pe cale să recurgi la gesturi disperate ca să scapi de la P și P? Cum ți se pare locul ăla? N-am spus nimic. Îmi dădeam seama că Vivian voia să-mi sfâșii actualul angajator, că asta ar face-o să simtă că suntem pe aceeași lungime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
și destul de banală, dar, speram eu, aducea cu stilul lui Carolyn Bessette Kennedy - decât petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda cu un umor abraziv. M-am cutremurat. Încă un motiv pentru care o disprețuiam pe Vivian. — Ăăă, Bea, vrei să te ajut cu cina? am întreabat, disperată să închei subiectul aventurilor lui Vivian. Îmi lasă gura apă din cauza mirosurilor care vin din bucătărie! — Ei, Harry e bucătarul din seara asta. Ne pregătește rețeta lui de osso bucco. — Osso bucco? a repetat Randall. Ce om renascentist ești, Harry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
e vorba de faptul că fac numai ce zice ea. Sigur că gândesc și eu. și te iubesc. Mă faci foarte fericit... — Randall, gândește-te cum te face Coral să te simți. Randall a clătinat din cap cu o frustrare disperată. — S-a terminat, Claire. De câte ori... — Gândește-te doar la felul în care te face să te simți, Randall. Randall a încetat să mai clatine din cap. Pentru câteva clipe, nici unul dintre noi n-a mai scos nici o vorbă. Dar privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

dispariția irevocabilă a doamnei Wilt, acumularea bruscă de bogăție și de putere sau ce-ar face el dacă ar fi numit ministru al învățământului sau, și mai bine, prim-ministru. Era pe jumătate un amestec dintr-o serie de soluții disperate, pe jumătate un dialog nerostit, astfel încât oricine îl remarca pe Wilt îcăci majoritatea oamenilor n-o făceau) putea să observe că din când în când buzele i se mișcau, iar gura i se arcuia în ceea ce el își închipuia, plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
acum Eva avea la dispoziție și arma supremă: păpușa și Sally Pringsheim și povestea cu datul muiei. Echilibrul acuzațiilor reciproce, care fusese factorul determinant în cadrul legăturii lor, se schimbase dramatic. Wilt ar fi avut nevoie de un act de inventivitate disperată ca să-l restabilească. „Nu uita să cumperi mâncare pentru câine.“ Ei, tot era bine că măcar îi lăsase mașina. Stătea acolo, afară, sub garajul improvizat. Wilt ieși, urcă în ea și se duse până la supermarket, de unde cumpără trei conserve cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
onoratul meu client și-ar fi petrecut doisprezece ani din viață citind în fața unui grup de elevi seraliști nu lucrarea domnului Golding, ci Insula de coral. Ar fi rațional să presupunem că și atunci ar fi fost împins către remediul disperat al uciderii propriei sale soții? Nu. Nu, nu, nu, de o sută de ori nu! Cartea domnului Ballantyne i-ar fi oferit inspirația, autodisciplina, optimismul și credința în puterea omului de a se salva din cele mai disperate situații prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
către remediul disperat al uciderii propriei sale soții? Nu. Nu, nu, nu, de o sută de ori nu! Cartea domnului Ballantyne i-ar fi oferit inspirația, autodisciplina, optimismul și credința în puterea omului de a se salva din cele mai disperate situații prin propria sa inventivitate...“ Poate că n-ar fi o ideea extraordinar de bună să-și continue pledoaria pe această direcție de argumentație. La urma urmei, acuzatul Wilt se folosise de o doză bună de inventivitate atunci când se salvase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
sa inventivitate...“ Poate că n-ar fi o ideea extraordinar de bună să-și continue pledoaria pe această direcție de argumentație. La urma urmei, acuzatul Wilt se folosise de o doză bună de inventivitate atunci când se salvase dintr-o situație disperată. Totuși rămânea un gând plăcut. Wilt își termină treaba în toaleta de serviciu și se uită în jur după hârtia igienică. Nu mai era deloc. Afurisitul de sul se terminase. Se căută în buzunar, unde găsi biletul de la Eva, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
încântat de simplitatea planului său. O apucă pe Judy și o împinse în puț, cu picioarele înainte. Păpușa alunecă înăuntru cu ușurință, iar Wilt se aplecă în față. Perfect. Iar în momentul acela alunecă pe pământul noroios. Cu un efort disperat, care îl obligă să dea drumul păpușii de cauciuc, se aruncă într-o parte și se apucă de bucata de furnir. Apoi se ridică cu grijă în picioare și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini de noroi și mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
se scurse totuși în jos. Wilt închise ochii și se cutremură. Găsiseră afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul, interpretând eronat semnalele disperate emise de șeful de echipă. Apoi trase și mai tare de mâner, iar șuvoiul de ciment se înteți. în clipa următoare deveni conștient că făcuse cine știe ce greșeală. Șeful de echipă trăgea de ușa cabinei lui și protesta de mama focului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
desigur, zise Barney. V-am spus că avea niște sâni superbi, mari și... — O să tratăm cazul ca pe o crimă, îi spuse inspectorul Flint directorului colegiului după zece minute. Directorul stătea pe un scaun, în spatele biroului său, și se gândea disperat la publicitatea negativă. — Sunteți absolut convins că nu există șanse să fi fost un accident? — Dovezile strânse până în acest moment nu sugerează în nici un caz o moarte accidentală, îi răspunse inspectorul. Oricum, n-o să fim absolut siguri în această privință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
nu știu. Am făcut-o și gata. în momentele alea eram băut. — în ordine. O să revenim la asta imediat. Dar mai e o întrebare la care nu mi-ați răspuns. Dacă era o păpușă, de ce era îmbrăcată? Wilt se uită disperat prin interiorul dubiței și întâlni ochii polițistei stenografe. Ochii aceia aveau o privire care nu inspira încredere. Să mai vorbești de lipsa suspendării neîncrederii. N-o să mă credeți dacă vă spun, zise Wilt. Inspectorul se uită la el și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Regret că sunt nevoit să vă deranjez din nou, spuse el, dar mai avem nevoie de unele amănunte legate de colegul dumneavoastră Wilt. Șeful Catedrei de Studii Liberale își ridică privirea de pe orar, cu o expresie hăituită. Dusese o luptă disperată încercând să găsească pe cineva care să preia anul IV Zidari. Price nu voise s-o facă, fiindcă el luase anul II Mecanici Auto, iar Williams pur și simplu nu voia nicidecum. încă de ieri dr. Morris plecase acasă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul ei întins avea - așa cum prezisese Barney - un aer de rugă disperată care provocă maximum de emoție. Tot brațul acela provocă și maximum de greutăți la extragerea păpușii din gaură. Picioarele nu ajutau la nimic și, în plus, cimentul îi dăduse păpușii o masivitate și o înălțime aproximativ similare cu cele ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
gaură. Picioarele nu ajutau la nimic și, în plus, cimentul îi dăduse păpușii o masivitate și o înălțime aproximativ similare cu cele ale Evei Wilt. — Presupun că asta se înțelege prin rigor mortis, zise dr. Board în timp ce dr. Mayfield încerca disperat să readucă discuția la problema dublei atestări. — Doamne Dumnezeule! bâigui profesorul Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
pe el. — Căcat, explică inspectorul Flint. Ne-a făcut-o iar! — Vreți să spuneți...? — Vreau să spun că răhățelul ăla ne-a tras iarăși pe sfoară! — Dar de unde știa despre fabrică și toate amănuntele alea de-acolo? Flint se uită disperat la sergent. — Dacă vrei să știi de ce-i o enciclopedie ambulantă, du-te și-l întreabă singur! Sergentul Yates ieși din birou și reveni după cinci minute. — întâi Carne, îl informă el enigmatic. — De ce întâi carne? — Anul I Carne. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]