4,738 matches
-
Îi atinse cu vârful degetelor gura. — Te doare? o Întrebă. Acum nu, răspunse Emma. Și nu mai existau nici Antonio, nici compania telefonică, nici carabinieri, nici Olimpia, nici Valentina care nu o voia la meci, și nici măcar Kevin, care se distra la petrecerea Camillei Fioravanti, unde mama acesteia nu o invitase să-l Însoțească. Un faimos psiholog În a cărui părere Emma credea orbește spusese Într-un talk-show că, pentru a iubi, trebuie să ne implicăm Împreună În toate proiectele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un surâs gol Îi plutea pe buze. Din bâțâiala ritmică a degetelor ei pe farfurioara din poală, Antonio deduse că de fapt ea nici măcar nu o asculta pe femeie - era prezentă acolo, și În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
muncitor cinstit care nu observase blocajul stradal și insultase un ofițer superior, convins fiind că ăla Îi sabota cariera. — L-ați văzut pe fiul meu, Kevin? Îl Întrebă pe Fioravanti, trăgându-l de mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era deja plecat. Am ajuns târziu, ar fi vrut să adauge. Nu am putut să cânt karaoke cu Camilla, deși Îi promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu se simtă exclus sau disprețuit - chestii Încurcate, arta de a Întreține relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mine. FĂ BUM! Aris o ținu lipită de mașină până când pierdu noțiunea timpului. Era atât de aproape, atât de aproape de ea, că nici nu-l putea privi, și atunci Înclină capul și Închise ochii. a douăzeci și treia oră NE DISTRĂM CU TATI TOTUL OK LIPSEȘTI DOAR TU NOAPTE BUNĂ MAMĂ TI!!! — Ce faci, strigă tati venind după ea pe coridor. Își dădea seama de orice. Nu degeaba era agent de poliție. Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se disipase și apoi se estompase cu totul. Zgomotul persistent care se ridica din case, din mașini și de la ferestre Își pierduse din putere și se rarefiase până când, acum, totul tăcea - iar Roma devenise un trup imens, moleșit, imobil. NE DISTRĂM CU TATI TOTUL OK LIPSEȘTI DOAR TU NOAPTE BUNĂ MAMĂ TI!!! Emma citi și reciti mesajul, În timp ce junghiul acela de neliniște care Îi tăiase respirația se dizolva Încet, de parcă literele acelea ar fi făcut să se evapore un blestem. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dedesubt, În fața lor, Roma era un carusel de lumini. TI ȘI EU, răspunse, trimițând mesajul. Învățase de la fiica ei acea stenografie de celular. Îi plăcea să spună mult cu un efort minim. — Aveai dreptate, Îi spuse, arătându-i telefonul. Se distrează cu tatăl lor, se simt bine, totul e În ordine. — Ce Înseamnă MAMĂ TI?, Întrebă Sasha. Emma zâmbi și spuse neîncrezătoare: — Chiar nu știi? Ce facem? o Întrebă Sasha. Să ne luăm rămas-bun acum, ar fi vrut să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greșeală. Ci vino și înapoiază norocul pământului. Te aștept în locul văduvit de tine, vineri, după căderea nopții. Părintele Teodosie, de la Mănăstirea Snagov A trimis apoi scrisoarea printr-un cărăuș tocmai la curtea vătafului Petru al lui Ioniță, în Coteni. Îl distra gândul că putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care luase inelul din groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a plecat spre Târgoviște cu o femeie venită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când ați fost la noi. Josh spusese totul dintr-o răsuflare. Toată copilăria crezuse în poveștile bunicului său despre Zogru, iar când venise la ei, în Detroit, un bărbat insignifiant, care vorbea despre sine de parcă ar fi fost altcineva, se distrase de minune, chiar dacă mama lui spunea consternată, în fiecare seară, înainte să-l culce, prietenul ăsta al lui tati e mai nebun decât el. - A! Tu erai Josh, băiatul mic și blond, acum îmi aduc și eu aminte de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările au cântat Și pe toți ne-au bucurat. Pe-ale melodiilor ritmuri Ne distrăm cu vreo doi fluturi După care ne-odihneam Și de la capăt o luam. În sus și-n jos săream Și pădurea admiram. Când un copac înalt am zărit Pentru-o clipă am poposit Și lângă el am stat cuminți Așteptându
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Eu... E greu să fii adolescent, Un tip cuminte și atent Sau puștiul vesel și rebel Ce face glume-n cartier. Nu știu unde mă-ncadrez Știu să râd, să mă distrez, Dar ca să răzbesc în viață, Îmi trebuie muncă și povață. Trebuie să știu s-ascult, Să fiu ager și tăcut, Să-nvăț cum se trăiește-n viață Cu idealuri și speranță. Adolescența-i ca o floare: Cine n-o îngrijește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încântător. Jos în codru Jos în codrul înverzit Mare nuntă s-a pornit Lăutarii greierașii, iar nuntașii fluturașii. Au dat drumul la cântare Cu o mare nerăbdare Și-au întins o horă mare De la mic până la mare. Toți mănâncă, se distrează Soacra mirelui dansează, În sfârșit fata aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndrăzneț Te poți face cântăreț. Copii, sunteți talentați ! Și de ce să n-arătați Că puteți face orice C-un pic de pricepere?! Copilăria-i ca o stea Cu toți amicii m-adunam Și table, rummy, cărți jucam Doar împreună ne distram, Ca amintire o s-o am. Copilăria-i ca o stea Și ne va fi mult dor de ea. Cu toții știm că va pleca Și ne va părăsi cândva. Însă cu toții ne dorim, Copii noi iarăși vrem să fim Și zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea, Maica mea, icoana mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Astăzi fac nouășpe ani, Urați-mi la mulți ani! Așa a fost să fie, Să îi fac la pușcărie! Cine -mi spune la mulți ani, Sănătate și mulți bani, Pe secție la mine Este multă bucurie. Mai veniți să vă distrați, Din bucurii nu încetați, Ne putem distra și aici, Că ne cântă gaborii. Am făcut nouășpe ani, Arătați-mi ce îmi dați, Curios mai sunt și eu Că și voi sunteți al greu. Doamne , tu, dă-mi sănătate, Să le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mulți ani! Așa a fost să fie, Să îi fac la pușcărie! Cine -mi spune la mulți ani, Sănătate și mulți bani, Pe secție la mine Este multă bucurie. Mai veniți să vă distrați, Din bucurii nu încetați, Ne putem distra și aici, Că ne cântă gaborii. Am făcut nouășpe ani, Arătați-mi ce îmi dați, Curios mai sunt și eu Că și voi sunteți al greu. Doamne , tu, dă-mi sănătate, Să le pot face pe toate, De ziua mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată că am ajuns astfel la concluzia că, toate anotimpurile sunt frumoase dar, parcă primăvara ocupă un loc special în sufletul meu. Eu cred că nimic nu este mai frumos decât un peisaj de primăvară, în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau nu ajutau la țesut - se jucau doar între ei și cu timpul au devenit un fel de trib închis, dedicat jocurilor vânătorești și trântelor. Iosif și cu mine ne-am apropiat din ce în ce mai mult, dar în doi nu ne mai distram la fel de bine. Nici unul nu îngenunchea în fața celuilalt doar de dragul poveștii, iar Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Bunicii. Femeia din Canaan mi-a dat un văl și un toiag și m-a condus în Tyr. A căutat o caravană care mergea spre ținutul marelui fluviu. M-au luat în schimbul unui animal și cu promisiunea că o să-i distrez cu povești și cântece. Negustorii m-au dus până la On, unde mi-a căzut în mână o sistră și iată-mă acum aici, vorbind iar despre Canaan. Zicând asta, și-a întors fața de la mine și a scuipat. Un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinilor lui și apoi să mă mișc pe spate, cu fața la luna în descreștere. Mi-a arătat cum să stau la suprafață și să înot ca un câine, lovind și frământând apa cu disperare. Râdeam și înghițeam apă. Nu mă mai distrasem așa ca un copil de pe vremea când fiul meu era bebeluș. La sfârșitul călătoriei spre nord, deja puteam să-mi țin capul la fund și chiar să înot cot la cot cu Benia. Când stăteam apoi de vorbă amândoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e-n regulă, o să mă străduiesc, apoi, ajungând la etajul patru, am întrebat-o dacă-i adevărat c-am venit aici ca să-ncercăm să-l ajutăm pe tata, la care mama mi-a spus că nu, am venit să ne distrăm și, umezindu-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-era de ajuns și sunetul, n-am pierdut nimic! Mergi, că altfel e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită În coaste. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-era de ajuns și sunetul, n-am pierdut nimic! Mergi, că altfel e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită În coaste. Nu mai simțea suferința fizică de la umăr, de la brațul complet răsucit, Într-atît moartea lui Lucas o zdrobea de durere. Lăsă să-i scape un geamăt. - Gura, nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis pe Nicolas, pe Chantal... - Le spusesem s-o șteargă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era timp frumos, mergeau la un soi de plajă amenajată pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]