KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un seducător! — Seducător? Eu, și seducător? Ce de născociri, Rogelio! Și povestea cu pianista? — Aiurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
o să fiu iarăși liber. — Liber? — Liber, da, pentru alta. Cred că o să vă împăcați... Cine știe!... Dar mă-ndoiesc, fiindcă are o fire..., și astăzi am jignit-o, zău, am jignit-o. XVII — Îți amintești, Augusto - îi spunea Víctor -, de don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro? — Funcționarul ăla de la Fisc, atât de amator să umble după fuste, mai ales dacă nu-l costa prea mult? — Chiar el. Ei bine... s-a însurat! — Halal boșorog pentru femeia care și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
dacă nu-l costa prea mult? — Chiar el. Ei bine... s-a însurat! — Halal boșorog pentru femeia care și l-a luat pe cap! — Uluitor e însă felul în care s-a însurat. Află și ia exemplu. Știi, cred, că don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, în ciuda patronimelor sale, abia are unde să-și pună capul și singurul lui venit e leafa de la Fisc, ca să nu mai vorbim că e la pământ și cu sănătatea. — Cum a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pe Rogelio al ei, iar a doua oară după un sergent de jandarmi, care, când a murit, i-a lăsat un mic capital ce-i aduce o pesetă pe zi. Și iată că, aflându-se în casa acestei doamne văduve, don Eloíno al meu cade la pat, foarte bolnav, atât de bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Și iată că, aflându-se în casa acestei doamne văduve, don Eloíno al meu cade la pat, foarte bolnav, atât de bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară! Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-se în casa acestei doamne văduve, don Eloíno al meu cade la pat, foarte bolnav, atât de bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară! Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don Eloíno nici vorbă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
în scurt timp. Ea însă o ținea pe-a ei, cum era și firesc, zicând că pensiunea ei nu era spital, trăia din afacerea asta și și-o vedea periclitată. În vremea asta, unuia dintre colegii de birou ai lui don Eloíno îi vine o idee salvatoare și merge de i-o spune: „Dumneata, don Eloíno, ai un singur mijloc pentru ca femeia asta de treabă să accepte să te țină la ea în pensiune cât mai ai de trăit.“ „Care?“ întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
zicând că pensiunea ei nu era spital, trăia din afacerea asta și și-o vedea periclitată. În vremea asta, unuia dintre colegii de birou ai lui don Eloíno îi vine o idee salvatoare și merge de i-o spune: „Dumneata, don Eloíno, ai un singur mijloc pentru ca femeia asta de treabă să accepte să te țină la ea în pensiune cât mai ai de trăit.“ „Care?“ întrebă el. „În primul rând - îi spuse amicul - să vedem ce crezi despre boala dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
n-ar profita nimeni și-ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
că lui Eloíno nu-i mai rămâneau decât foarte puține zile de trăit și, zicând: „Adevărul este că treisprezece duros pe lună mi-ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
duros pe lună mi-ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don Eloíno, vă căsătoriți?“ „Da, Correíta, da, mă însor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don Eloíno, vă căsătoriți?“ „Da, Correíta, da, mă însor cu patroana, cu doña Sinfo, eu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, închipuiește-ți! Eu, pentru ca ea să aibă grijă de mine cele câteva zile câte-mi mai rămân de trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și l-a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu-i așa?“ „Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu-i totul. Don Valentín a dispus ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
o fac unuia dintre cei doi răposați, pe care-i iubeam, cu care m-am căsătorit de plăcere! Dar ăstuia? Clistir? Eu? Ce să spun...!“ — E fantastic totul! — Nu, istoric. Și-au sosit un frate și-o soră ai lui don Eloíno, și cel dintâi zicea, copleșit de nenorocire: „Să se căsătorească fratele meu, fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
luat însă cu ei un baston cu măciulia de aur pe care-l avea el. — Și-a murit? — Da, dar destul de mult timp dup-aceea. S-a întremat, s-a întremat destul de bine. Iar ea, patroana, zicea: „De vină e don Valentín, care i-a știut boala... Mai bun era celălalt, don José, care nu i-o știa... Dacă l-ar fi tratat doar el, ar fi murit de mult, și acum nu mi-ar mai sta pe cap.“ Doña Sinforosa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
care-l avea el. — Și-a murit? — Da, dar destul de mult timp dup-aceea. S-a întremat, s-a întremat destul de bine. Iar ea, patroana, zicea: „De vină e don Valentín, care i-a știut boala... Mai bun era celălalt, don José, care nu i-o știa... Dacă l-ar fi tratat doar el, ar fi murit de mult, și acum nu mi-ar mai sta pe cap.“ Doña Sinforosa are, în afara copiilor de la primul soț, o fiică de la al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Dacă l-ar fi tratat doar el, ar fi murit de mult, și acum nu mi-ar mai sta pe cap.“ Doña Sinforosa are, în afara copiilor de la primul soț, o fiică de la al doilea, jandarmul, și, curând după ce se căsătoriseră, don Eloíno îi spunea acesteia: „Vino, vino-ncoace; vino să-ți dau un pupic, doar sunt tatăl tău, tu ești fiica mea...“ „Fiică, nu - zicea mama -, ci adoptată!“ „Fiică vitregă, doamnă, fiică vitregă! Vino la mine... vă las înstărite...“ Și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
se zice că mama îl tot boscorodea. „Și nerușinatul n-o făcea decât ca s-o pipăie...! S-a mai văzut una ca asta...!“ Și-a venit după aceea, firește, ruptura. „A fost o înșelătorie, nimic altceva decât o înșelătorie, don Eloíno, căci, dacă m-am măritat cu dumneata, am făcut-o pentru că m-au asigurat că urma să mori, și încă foarte curând, că de nu... nu m-ai fi îmbrobodit ! Am fost înșelată, am fost înșelată!“ „Și eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
curând decât aș vrea... Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro!“ Și s-au certat pentru câteva parale în plus sau în minus la chiria pentru pensiune, și-n cele din urmă ea l-a alungat din casă. „Adio, don Eloíno, să-ți meargă bine!“ „Dumnezeu să te aibă-n pază, doña Sinfo.“ Și până la urmă a murit și al treilea soț al acestei doamne, lăsându-i 2,15 pesete pe zi, plus 500 pentru doliu. Sigur că nu le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fi. — Dar până la urmă nu va mai fi roman. — Nu, va fi..., va fi... riman. — Și ce-i asta, ce înseamnă riman? — Păi l-am auzit pe Manuel Machado, poetul, fratele lui Antonio, povestind că i-a dus odată lui don Eduardo Benot, ca să i-l citească, un sonet scris în alexandrini sau în nu mai știu ce formă heterodoxă. I l-a citit și don Eduardo i-a spus: „Dar ăsta nu e sonet!...“ „Nu, domnule - i-a răspuns Machado

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]