6,786 matches
-
Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar de ce oare amicul Ialomițeanu ar vrea să intre în diplomație, o profesie pentru care evident nu este dotat, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își tamponează îngrijorat fruntea pleșuvă : fierbințeala pleoapelor îi lasă impresia că febra i-a urcat deodată, periculos de mult. Va mai întârzia aici câteva clipe, apoi va merge să se repauzeze în dormitor și să-și schimbe, pentru sindrofie, ținuta. Ați văzut-o cumva la înmormântare și pe acea tânără văduvă a colonelului Albu despre care s-a vorbit atât ? Doamna Mironescu întinde madamei Ana ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nu-ți vine nici să ștergi pe jos cu ea. Haidi, madam Cristide ! fac io la ea. Haidi, vin și-mi desfă mașina de cusut ! Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină la ea-n dormitor și-și dedea cu pudră. Dac-a văzut că io tot o zoream, a lăsat boitu și-a-nceput să umble pân dulapuri și pân sertare ! Și-avea niște draci în ea ! Uite-așa le pocnea, de îndrăcită ce erea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unui an se Întîlnesc două cicluri de soldați, iar „veteranii“ se pare că pot dispune de „răcani“ după chef. În plus, amestecul uman e mult mai neomogen, astfel că poți da peste tot felul de oameni, În nici un caz studenți. Dormitoarele sînt comune și noaptea se petrec abuzuri, de obicei ultimii veniți sînt depo sedați de pachetele pe care le primesc de acasă sau de alte bunuri mai răsărite, li se cere să facă bocancii unuia ori altuia sau să calce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt vreo zece saci cu piese de uniformă, există un maistru militar care ne strigă pe rînd de pe o listă și, măsurîndu-ne din ochi, ne indică de unde să luăm și ce să luăm. Uniforma o vom Îmbrăca după ce ajungem În dormitoare, iar hainele civile le facem pachet și le trimitem acasă. CÎnd Îmi vine rîndul, omului i se lățește pe față un zîmbet. După o Îndelungă cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după ce ajungem În dormitoare, iar hainele civile le facem pachet și le trimitem acasă. CÎnd Îmi vine rîndul, omului i se lățește pe față un zîmbet. După o Îndelungă cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care era sursa amuzamen tului. Pentru că am un metru optzeci și nouă, pantalonii nu prea au șanse să rămînă fixați În bocanci, sînt prea scurți. Iar tunica e cu o mărime mai mică decît cămașa, care nu stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țipă un caporal. Nu-i arunca, că se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți, rîde un caporal de undeva din spate. Adunarea afară! Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine decît deloc - o teorie cu largi aplicații În Epoca de Aur, așa că nu se plînge nimeni. Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de soldați nu se amestecă, așa că, de bine, de rău, sîntem feriți de „tratamente“ speciale din partea veteranilor. Cum omogenizezi o turmă de animale tinere, dincolo de programele militare? A treia zi, fiind duminică, jucăm fotbal, pe terenul acoperit de iarbă din spatele dormitoarelor. SÎntem patru echipe prinse Într-un minicampionat pe care pînă la urmă nu se știe exact cine Îl cîștigă, pentru că jucătorii migrează de la o echipă la alta În funcție de dispoziție și rezistența fizică și În curînd nu se mai Înțelege nimic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se lege de la sine. Gălăgia caldă, veselă pe care o facem oprește ploaia care ar trebui să curgă din cerul dens, opac. O altă modalitate de omogenizare ar fi ședințele de informare ideologică care pînă una alta se țin În dormitor. Echipele de fotbal stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pesimism, neîncredere. Mai e un tip din Ardeal, foarte prietenos cînd aude că am bunici, mătuși și unchi, veri acolo și cunosc zona din care vine el. Locul de fumat se află la intersecția cîtorva alei care trec printre clădirile dormitoarelor cu un singur etaj și lungi. Salutăm În stînga și În dreapta, iar cînd cineva strigă „Atențiune!“, semnalîndu-ne apropierea unui ofițer, Încremenim În poziție de drepți. De la fereastra unui dormitor, cineva ne sugerează să ne scoatem mîinile din buzunare, să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fumat se află la intersecția cîtorva alei care trec printre clădirile dormitoarelor cu un singur etaj și lungi. Salutăm În stînga și În dreapta, iar cînd cineva strigă „Atențiune!“, semnalîndu-ne apropierea unui ofițer, Încremenim În poziție de drepți. De la fereastra unui dormitor, cineva ne sugerează să ne scoatem mîinile din buzunare, să nu ne roadă pula unghiile. E un caporal cu o figură de șarpe, Îl ignorăm și nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buzunare, să nu ne roadă pula unghiile. E un caporal cu o figură de șarpe, Îl ignorăm și nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii, locotenentul nostru e o namilă prietenoasă, nu vorbește mult, nu pare o bestie isterică obsedată de disciplină. Ni-l prezintă pe caporalul bateriei noastre. Un tip ațos, cu un aer grav, care cred că i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soldatul nu intră pe nici o ușă fără să bată. S-a-nțeles? Mda, pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și-l scoate de-o aripă pe unul din șir, după care Îi Închide ușa dormitorului În nas. — Acum intră, zbiară el, ca să fie sigur că-l aude. Amice, ai băut gaz? Dar fețele noastre sînt sobre. Într-una din zile, un locotenent-major mă cheamă În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după ce plec de aici? Presupunînd că totuși am să mai plec vreodată... Măcar În infirmerie paturile nu sînt suprapuse, ba chiar au și un sistem de arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate pe platoul unității, unde se dă raportul de dimineață. De aici mai departe ne umplem ziua făcînd lucruri ciudate și nu ne mai Întoarcem la dormitoare pînă seara. Dacă nu mergem la instrucție, sîntem trimiși la fermele de jos să ajutăm la diverse munci sau În oraș, În gară mai precis. De cele mai multe ori, Încărcăm sau descărcăm ceva cu ciment sau cu cărbuni ori cu materiale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la bucătărie, sau În dormitor Înainte să se dea stingerea. Și Depeche Mode tocmai a scos 101, lui Vlad i-a scris un prieten și i-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la bucătărie, sau În dormitor Înainte să se dea stingerea. Și Depeche Mode tocmai a scos 101, lui Vlad i-a scris un prieten și i-a zis că i-l copiază pe o casetă după copia lui și i-o trimite. Ce dracu să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a zis că i-l copiază pe o casetă după copia lui și i-o trimite. Ce dracu să faci cu ea aici? — Să ți-o bag Între bucile curului, ca să cînți Strange Love. Caporalul de serviciu stinge lumina În dormitor, În rîsetele generale. Caporalul ne Încolonează după raportul de dimineață și ne duce În pas de defilare În zona cea mai Înaltă a unității, un platou natural unde se află instalate mitralierele antiaeriene și un pavilion mic, un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aproape că ai putea spune că ne-am creat un obicei, așa cum țăranii din Bolivia mestecă frunze de coca. Îmi vine rîndul să fac planton, sînt tura a treia. De la trei la șase dimineața, frec bocancii camarazilor pe holul din fața dormitoarelor (o datorie de onoare pentru un tovarăș ostaș planton) și mă țin de o carte, un manual de limbă engleză despre care am convingerea că Îmi va folosi la ceva, dacă voi scăpa vreodată de aici. Mă Întrerupe un maior
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că mi-ar prinde bine mai multe lecții de engleză din carte. În orice caz, urmează refrenul, o chestie goală, dar de mare efect - ceva care aduce o notă de mister. In Babylon, the magic town. Însă momentul se strică, dormitorul Începe să respire un miros acru prin ușa crăpată. Un miros de haine prăfuite și ude, un miros de sudoare În frig, mirosul unor lipsuri esențiale și profunde, mirosul unei spaime, o spaimă caldă, cu nenumărate izvoare, mirosul unei grămezi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin absurd, prin abandonarea speranței, așteptînd rîndul la closet pentru a elibera prima urină a zilei. Cum dracu’ se spune „sudoare“ În engleză? Deșteptareaaa! Se pare că zilele bune ajung la un sfîrșit. E din ce În ce mai toamnă și pe aleile dintre dormitoare noaptea se instalează prea devreme. Iar știrea venirii CI-stului Încă nu și-a risipit amenințarea obscură. Mă Întorc de la sala de mese, cînd cineva mă strigă din ușa corpului de gardă. — Mă șmechere, ai fost ieri afară și nu treci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deasupra unui sac de cartofi la bucătărie. Părea un tip de treabă, poate chiar e, se lasă tîrÎt de anturaj sau poate s-a nimerit pe- acolo. Dar Box nu se dă bătut. La stingere, mă trezesc cu el În dormitor. Nu-i deschid valiza decît după ce aproape că-mi strică balamaua Închizătorii, pentru că lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]