3,195 matches
-
deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei pentru a înghiți aer. Lepisosteiformele existente sunt răspândite în apele dulci din estul Americii de Nord, la nord
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
capului. Lungimea maximă atinge 305 cm, iar greutatea maximă este de 137 kg; în mod obișnuit măsoară 200 cm și cântăresc peste 45 kg. Are corpul acoperit de șolzi mici și rombici, iar coloritul este verde-argintiu, măi întunecat pe partea dorsala și mai deschis pe cea ventrala. Ochii sunt mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
45 kg. Are corpul acoperit de șolzi mici și rombici, iar coloritul este verde-argintiu, măi întunecat pe partea dorsala și mai deschis pe cea ventrala. Ochii sunt mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
dezbateri pe acest subiect în comunitatea științifică. Arată ca un vierme care a fost aplatizat pe stânga și dreapta, această înfățișare nesugerând o cordată. Fosilele din șisturile de la Burgess arată caracteristici ale cordatelor, cum ar fi notocordul sau o coardă dorsală de nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare, notocordul alcătuiește coloana vertebrală, care face corpul mai rigid, îl lasă să se îndoaie și protejează
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare, notocordul alcătuiește coloana vertebrală, care face corpul mai rigid, îl lasă să se îndoaie și protejează coarda dorsală de nervi. În mod surprinzător, un animal similar cu "Pikaia gracilens" există și azi: cefalocordata "Branchiostoma". Acest mic animal era cunoscut biologilor cu mult înainte ca "Pikaia" să fie descoperită. Studiile ADN-ului au demonstrat că nu cefalocordatele sunt cei
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
gură la un capăt care intra prima în contact cu obiectele din față. Căutarea hranei putea fi ușurată prin prezența unor structuri specializate în văz, auz și miros. Informația strânsă de aceste structuri era strânsă într-o umflătură a corzii dorsale de nervi — precursorul creierului. La un loc, toate aceste structuri au format partea din anatomia vertebratelor numită cap.
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
astfel încât orice postură se menține sau se schimbă printr-o mișcare și orice mișcare pornește de la o postură armonioasă și perfect coordonată. "termenul de #poziție# desemnează o anumită orientare a corpului în spațiu, (este stațiunea bipedă). &ozițiile fiziologice% clinostatism (decubit dorsal și ventral)' ortostatism (stațiunea verticală). La acestea se adaugă diverse poziții (stând pe un picior, pe genunchi, ghemuit, șezând, stând pe mâini sau sprijinit culcat), întâlnite obligatoriu în executarea unor activități motrice sau impuse în diverse exerciții de cultură fizică
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
rumegă, au stomacul tricameral, împărțit numai în 3 compartimente: ierbarul, ciurul și cheagul (foiosul este foarte slab dezvoltat, vestigial). Blana are părul des, lins și scurt care stă în șuvițe de-a lungul corpului. Culoarea este de la roșcat-cafeniu-negricioasă la cenușiu-negricioasă dorsal, la cele mai multe specii cu pete și cu dungi albe, iar pe abdomen gălbuie, cenușie sau albă. Lipsește dimorfismul culorii după vârstă. Glandele cutanate preorbitale și interdigitale absente. La "Tragulus napu" și "Tragulus javanicus" pe bărbie există o glandă cutanată specifică
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
agnate) cu corp cilindric alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele perechi. Pielea este goală, fără solzi dermici și cu numeroase celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală (notocordul) persistentă (se păstrează în tot timpul vieții) se prezintă ca un cordon întreg. În teaca scheletogenă a coardei dorsale se formează noduli cartilaginoși, care corespund arcurilor neurale și arcurilor hemale. Acești noduli rămân însă independenți și nu formează vertebre
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
numeroase celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală (notocordul) persistentă (se păstrează în tot timpul vieții) se prezintă ca un cordon întreg. În teaca scheletogenă a coardei dorsale se formează noduli cartilaginoși, care corespund arcurilor neurale și arcurilor hemale. Acești noduli rămân însă independenți și nu formează vertebre.Coastele și centurile lipsesc. Craniul lipsit de regiune occipitală nu este separat de coloana vertebrală și are aspectul unei cutii
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
se trage și numele de marsipobranhiate ("Marsipobranchiata"), dat ciclostomilor. La ciclostomi cavitățile nazale (sacii nazali) sunt contopite într-o singură nară sau fosă nazală (monorinie, din care cauză au fost numiți și monorinieni), ce se deschide în afară pe fața dorsală și mediană a capului. Această nară este inervată însă de o pereche de nervi. Organul olfactiv, nepereche, e în legătură cu excrescența pituitară ce străbate peretele craniului. Aparatul bucal este adaptat pentru supt. În stare adultă au gură rotundă ce nu se
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
hamsii, guvizi, stavrizi, crabi și creveți. Câinele de mare are o talie mică. La maturitate masculii ajung la 1-1,5 m, femelele până la 1,7 m, iar greutatea între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunți, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un țep, de unde-i provine și numele de peștele cu pinteni. Are capul plat, gura este așezată ventral sub bot. Dinții sunt ascuțiți, așezați pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcția colțurilor gurii
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
de la mijloc în direcția colțurilor gurii. Ochii sunt foarte mari, de formă ovală, fără membrană (pleoapă), iar culoarea irisului poate varia foarte mult. Branhiile sunt mici și așezate înaintea pectoralelor. În colorația corpului predomină nuanța cenușiu-albăstruie, cenușiu închis pe partea dorsală și părțile laterale, pe burtă alb-gălbuie. Este un înotător foarte bun datorită formei hidrodinamice deosebite a corpului. Fiind adaptați vieții în ape reci, câinii de mare nu au un metabolism intens și au un ritm de creștere foarte lent. Vârsta
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
talusului. Are o suprafață rugoasă, cu iregularități, pentru inserții ligamentare. El prezintă 4 fețe: superioară, laterală, medială și inferioară (plantară). "Fața superioară a colului talusului" este neregulată, curbată medial, ciuruită de orificii vasculare. Pe ea se inseră anterior ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare"). La persoanele care stau regulat în genuflexiune (pe vine) poate adesea să se dezvolte în porțiunea dorso-laterală a colului talusului o fetișoară, numită ""fațetă de genuflexiune"". Pe "fața laterală a colului talusului" se inseră ligamentul talofibular anterior ("Ligamentum
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
trohleară are o formă de pană și este mai îngustă posterior. Marginea laterală a trohleei talusului se lărgește în partea sa posterioara, pentru a forma un fel de fațetă triunghiulară ("Facies articularis intermedia corporis tali") cu baza postero-inferioară. Fața superioară (dorsală) a colului talusului se află anterior de trohleea talusului și ocupă 1/3 din fața superioară a talusului și este limitată anterior de fața articulară naviculară de pe capul talusului și posterior de marginea anterioară a trohleei. Ea este mai lată decât
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
medială a feței superioare a colului este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare și ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare", sin. "Ligamentum talonaviculare dorsale"). Capsula articulației talocrurale se inseră aproape de fețele maleolare laterală și medială și distal față de fosa cribriformă, care rămâne intraarticulară. Capsula articulației talocalcaneonaviculare se inseră transversal de-a lungul feței articulare naviculare a capului. Pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare și ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare", sin. "Ligamentum talonaviculare dorsale"). Capsula articulației talocrurale se inseră aproape de fețele maleolare laterală și medială și distal față de fosa cribriformă, care rămâne intraarticulară. Capsula articulației talocalcaneonaviculare se inseră transversal de-a lungul feței articulare naviculare a capului. Pe partea laterală a feței superioare și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
dezvolte pe fața superioară a colului talusului o fetișoară, numită "fațetă de ghemuire" sau "fațetă de genuflexiune" (în engleză: "squatting facet", în franceză: "facette d'accroupissement"), care vine în contact cu marginea anterioară a epifizei distale a tibiei în timpul flexiunii dorsale exagerate a piciorului și poate fi dublă. Fațetă de genuflexiune se află în continuitate cu fața trohleară, este concavă anteroposterior și este îndreptată în sus și, uneori, înapoi; ea este situată cel mai adesea în porțiunea laterală a feței superioare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Frecvența apariției fațetei de extensie laterale a feței superioare trohleare este 17% în populația europeană și 54,6% în populația din India. Față de extensie laterală trebuie diferențiată de fațetă de genuflexiune. Față de extensie laterală continuă convexitatea feței trohleare. În timpul flexiunii dorsale, această fațetă va stabili un contact cu capătul inferior al epifizei distale a tibiei dar nu cu marginea sa anterioară. "Fața anterioară a talusului" prezintă "capul talusului" ("Caput tali"). Capul este o proeminență ovală, cu axul mare transversal. El prezintă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
anterioară este mică, plană și are o formă aproape patrulateră sau ovală, iar curbura suprafeței sale diferă în mod evident de cea a feței naviculare. Ea corespunde cu fața articulară talară anterioară ("Facies articularis talaris anterior calcanei") de pe față superioară (dorsală) a calcaneului cu care se articulează în cadrul articulației talocalcaneonaviculare. Fața articulară calcaneană mijlocie a talusului sau fața articulară calcaneană medie a talusului ("Facies articularis calcanea media tali") este situată înaintea șanțului talusului și ocupă segmentul posteromedial al feței inferioare a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a sustentaculum tali, cu care se articulează în cadrul articulației talocalcaneonaviculare. "Fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar a talusului" ("Facies articularis ligamenti calcaneonavicularis plantaris tali") este o față articulară mare a capului talusului care se află în contact cu partea superioară (dorsală) a ligamentului calcaneonavicular plantar ("Ligamentum calcaneonaviculare plantare"). Această față articulară se află în porțiunea antero-medială a feței inferioară a talusului. Ea se se continuă în sus cu fața articulară naviculară a capului talusului, iar lateral de ea se află fața
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și colab. au identificat o fațetă anterolaterală accesorie în 34%, care a avut dimensiuni mari în 2,5%. În populația egipteană această fațetă a fost prezentă în 10,15%. Fațetă talară anterolaterală accesorie este asociată elocvent cu un cioc talar dorsal (pe colul talusului) în 29%. Fațeta anterolaterală accesorie, poate provoca dureri la pacienții obezi cu picior plat rigid. Fața medială a talusului este mai puțin înaltă decât cea laterală. Ea se împarte în 2 porțiuni, una proximală (posterioară), fața medială
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
numai 11 ligamente sau fascicule ligamentare ale articulațiilor talocrurală, subtalară și talocalcaneonaviculară; tendoanele mușchilor trec pe lângă el, spre a se insera pe diferitele oase ale piciorului. Ligamentul calcaneonavicular plantar nu se inseră pe talus, însă are pe fața lui superioară (dorsală) un fibrocartilaj triunghiular denumit navicular (sau fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar), pe care se sprijină capul talusului. Talusul este inervat de ramurile nervilor fibular profund ("Nervus fibularis profundus"), tibial ("Nervus tibialis"), safen ("Nervus saphenus") și sural ("Nervus suralis
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
această arteră, pot rămâne intacte și asigură viabilitatea corpului talusului. În al doilea rând, intervențiile chirurgicale în porțiunile mediale a talusului pot interfera cu această arteră și pot leza unica sursă rămasă a vascularizării talusului. "Artera tibială anterioară" prin intermediul arterei dorsale a piciorului dă artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului. "Ramuri pentru fața superioară a colului talusului." Artera dorsală a piciorului ("Arteria dorsalis pedis"), o continuare a arterei tibiale anterioare, trimite ramuri pentru fața superioară a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu această arteră și pot leza unica sursă rămasă a vascularizării talusului. "Artera tibială anterioară" prin intermediul arterei dorsale a piciorului dă artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului. "Ramuri pentru fața superioară a colului talusului." Artera dorsală a piciorului ("Arteria dorsalis pedis"), o continuare a arterei tibiale anterioare, trimite ramuri pentru fața superioară a colului talusului. "Artera sinusului tarsian." Aceasta artera mare este este prezentă constant și se anastomozează întotdeauna cu artera canalului tarsian. Ea este formată
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]