3,527 matches
-
a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința vreunei femei, și cu un amestec de agerime și naivitate pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august am fost martor la Marele spectacol. M-am putut ferici la lumina lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va fi nemuritor. Ulise nu e omul care să fie reținut prea mult într-un loc.
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra cea schiloadă că e pe ducă, s-a îmbrăcat cu haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o corabie, oprită o clipă din voiajul ei la capătul lumii, și m-ar chema și pe mine, n-aș avea nici o ezitare să mă urc și aș fi mai vindecat la fiecare kilometru de distanță. Am un dor de ducă, o frenezie după orizontul îndepărtat, care îmi îmbolnăvește toate fibrele și mă face să mă simt nenorocit, orice s-ar întîmpla cu mine. Dar ajuns departe, de unde pot să știu întrucît m-aș calma? Orgoliul meu e mai presus de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe rue de Buci, sună într-o zi telefonul: „Vino imediat la Viena, la teatru!“ Crezi că am așteptat al doilea telefon? — Nu te-ai mai întors la Nicolae Duca... — Era un bărbat extraordinar, care m-a adorat, dar eu n-am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Poate se va răzgândi. Ar fi mai bine pentru amândoi. Oricum, în scurtă vreme - o săptămână cel mult -, totul va fi rezolvat. Vâjjjjjjjjjj! E vântul, dacă l-ai auzi și tu! Dar să revin. Așa cum am zis, Rebelul e pe ducă. O să-mi așez fotoliul în fața oglinzii și-o să-i privesc înfrângerea clipă de clipă. Voi mânca și voi privi! Aș vrea, de s-ar putea, nici să nu dorm, să-l am înaintea ochilor fără încetare. Îl urăsc așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-a im pregnat de forțe misterioase...“ Ajunși în oraș, m-am cazat la o pensiune și-am ieșit pe străzi, intrigat de explicațiile profesorului Marco. Dar orașul părea foarte pașnic. Palate semă nând mai mult a primării, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre râuri? Seara ne-am reunit cu alți câțiva prieteni, traducătorul meu Bruno, familia Pop din Cluj etc. și am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lipsi de anotimpuri. Iar Securitatea e produsul acestei pseudocivilizații socialiste. Țăranii nu ascund securiști printre ei, securistul de la CAP a ajuns fie bețiv, fie prost, astfel Încât nimeni nu Îl mai ia În serios, astăzi, când ultimii bolșevici autentici sunt pe ducă, iar progeniturile lor, aleșii, trăiesc aberațiile epocii pentru că trebuie să trăiască, conștienți că viața nu apare și dispare În funcție de un sistem social sau economic, ci datorită iubirilor și suferințelor omenești. Turnătorii nu se pot ascunde În spatele faptului că și ei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a procedurii asumării guvernamentale a legii educației. Dacă nu s-ar fi repetat și dacă nu ar fi fost atât de strâns, am fi avut motive serioase de îngrijorare că din cauza durerilor atroce, o parte din Curte ar fi pe ducă. Din fericire, s a repetat și e foarte strâns, 5-4. Prin urmare se poate trage o concluzie logică, de durere, membrii au discutat aprig și contradictoriu. Au dus lupte grele de trosneau baricadele politice, care-i proptiseră acolo. Pe scurt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nerăbdare, un freamăt în plus față de alții. Asta pentru că se trezesc cu un orizont nemărginit(vorba poetului) la picioare, încă de la începutul existenței lor. Faptul obligă fie la visare, fie la înțelepciune. Ceva îi macină în interior. Un dor de ducă, o nevoie de a ști, de a înțelege și a exprima, o dorință de a face< un sentiment al puterii de a privi și a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar și o corvoadă. Un fel de datorie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și ne-au dat din ziua aceea mâncare ca lumea. Trecuse o săptămână și vorbim cu șeful punctului de lucru, un inginer de treabă îi spunem că ne-am plictisit, să ne dea drumul acasă. Ca să ne taie dorul de ducă, după amiază ne aduce vreo 15 bascule de pământ vegetal. Trebuia împrăștiat pe taluz, și ne spune a doua zi zâmbind: - Dacă le terminați, nu aveți nicio problemă, plecați acasă! Bucurie mare pe noi; ne apucăm cu toții de treabă însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
totuși ei căutau să-și păstreze vechile câștiguri; calea cea mai la îndemână li se părea tot aceea de a nu le mări muncitorilor leafa, deși viața se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe ducă? Nu-ți schimbi meseria cu una cu două, după ce ți-ai dat atâta osteneală s-o înveți; iar meseria lui era cu deosebire grea și cerea ucenicie lungă. Un bun dogar, care să se priceapă să încheie bine doagele, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mie! Vai, cât vouă! Ne-au cântat în palme greieri; pacea orelor arzânde... cel mai dulce vis de rouă. Și nu-i capăt sa ne-ajungă... din pământ o mână lungă sparge nourii de ceară, bate Sha, la dor de ducă... un nebun de plin amor zburdă-n cercul stării albe căzând pradă vorbelor, din prea dus spre zări deșarte și, ... s-au speriat Jugarii, curgând vise-n chip de șoapte, iar în scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o reporteriță imprudentă de la televiziunea locală i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și trenul tocmai intră Într-un tunel. Apăs pe „anulează“. În timp ce-mi amestec al doilea Bailey’s cu whisky, Îmi vine ideea că poate am primit Fundația Salinger tocmai pentru că cineva a știut că Toki Rubber era pe ducă și mi-a pus-o mie În spinare. Câtă naivitate, Kate. Câteva secunde mai târziu, Rod mă sună din nou ca să putem avea o conferință telefonică cu abominabilul Abelhammer de la New York. Îmi privesc cuvintele ieșind sub formă de cerculețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pat sau Îmi vei da instrucțiuni și-n somn? Deschid mașina de spălat vasele și remarc că vasele care se presupunea că sunt curate prezintă o urmă ca de val de sedimente gri. Porcăria asta de mașină e probabil pe ducă. Poate că nu ai remarcat, Rich, dar am o prezentare extrem de importantă ... — Doar dacă aș zăcea Îmbălsămat undeva În Ulan Bator, n-aș fi remarcat. —O fac pentru noi, știi. Care noi, Kate? Copiii nu te-au văzut de când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un impuls blând din partea mea, recunoaște că, da, nu s-a prea simțit În apele ei În ultimul timp, ceea ce, tradus din dialectul mamelor, Înseamnă că nu-și mai simte nici mâinile, nici picioarele și că organele vitale sunt pe ducă. Dumnezeule! Nici nu pun receptorul În furcă, și formez numărul surorii mele Julie, care stă la trei pași de mama. Steven, cel mai mare dintre copiii lui Julie, răspunde la telefon. Îmi spune că mama se uită la The Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]