5,880 matches
-
patru scaune rustice robuste. Cu durere în inimă, își aminti de masa albastră cu patru scaune asortate din bucătăria ei din Ladbroke Grove. A zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își suflecă mânecile, arătându-și antebrațele bronzate cu mușchi care se mișcau pe rând, odată cu mișcările mâinilor sale. Dă-mi patentul din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre fereastră, către un petic mic de iarbă, mărginit de tufe cu boboci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care avea nevoie și să comande ar fi durat o veșnicie, pentru că trebuiau importate din Anglia. Apoi a ajuns „acasă“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a dat fuga acasă pentru a-și verifica robotul telefonic, dar, de îndată ce a deschis ușa, a zărit imaginea beculețului roșu care nici măcar nu clipea. E, asta e, mai există și seara de miercuri. Nu era totul pierdut. În timp ce scormonea prin dulapurile din bucătărie, căutând ceva de mâncare, i se făcu teamă ca nu cumva Marcus să îi fi pierdut numărul. Dar nu. Îl băgase adânc în buzunar și a spus că îl va ține aproape de inima lui. În plus, era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care o plănuise. Abia dacă avea timp să facă un duș scurt înainte de a se machia. Apoi, plină de grație, își puse rochia transparentă roz cu alb pe care o cumpărase când fusese în oraș cu Ashling. Stătuse în dulap de atunci, noutatea sa amintind de faptul că viața socială a lui Clodagh era inexistentă. Se privea nervoasă în oglindă. Drace, dar scurtă mai era. Mai scurtă decât își amintea. Și transparentă. Dar când și-a pus un furou negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
secunde, Marcus apăru în capul scărilor, tot numai un zâmbet. —Bună, spuse Ashling. Sunt aproape gata. Vrei o bere sau ceva? Un ceai. Îl prepar eu, nu îți face griji. În timp ce se grăbea să termine cu îmbrăcatul, îl auzea deschizând dulapuri și sertare în bucătărie. —Simpatic apartament, strigă Marcus către ea. Ashling își dorea să tacă. Replicile inteligente în timp ce își aplica rujul nu erau punctul ei forte. —Mic, dar bine aranjat, strigă ea, absentă. —Ca și proprietara lui. Ceea ce era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o privea cum punea zahărul în cuptorul cu microunde și laptele în mașina de spălat. Și își punea întrebări. Întrebări oribile. Întrebări de neexeprimat. Nu vreau mâncare, spuse Craig, aruncând lingura cu zgomot. Vreau DULCIURI. —Dulciuri, cântă ea, căutând prin dulap și scoțând o cutie de Maltesers. Dulciuri să fie. Părea că se mișcă pe o muzică pe care doar ea o auzea. —Și eu vreau dulciuri, spuse Molly. —Și eu vreau dulciuri, o îngână Clodagh, localizând alt pachet. Dylan privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
genericul, a apucat comunicatul de presă și a luat-o la fugă. După zece minute a intrat în biroul aproape părăsit al lui Colleen, împiedicându-se de sandale de petrecere și intrând în umerașe cu rochii atârnate de uși și dulapuri. Telefonul Lisei suna, dar până să ajungă să răspundă, persoana care suna a închis. S-a aruncat peste propriul telefon, doar ca să descopere că nu avea nici o șansă să își poată face programare la coafor joia la prânz. Nici măcar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știu. El o studia într-o tăcere lungă și dureroasă. Asta înseamnă nu. Îl iubești pe... el? Ea dădu tristă din cap. Cred că da. —Bine. —Bine? Dar Dylan nu răspunse. În schimb, a tras o geantă de voiaj de pe dulap, a aruncat-o pe pat și, închizând și deschizând zgomotos sertare, a început să arunce înăuntru chiloți și cămăși. Nimic nu o pregătise pentru cât de șocantă era această imagine. Dar..., încercă ea, în timp ce ochii ei vedeau cravate și ustensile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
telecomandă, o sticlă cu vin roșu a fost răsturnată. —Scuze. Mă duc să iau o cârpă, spuse Dylan. Dar nu găsesc nici una, spuse el când ajunse în bucătărie. Sunt niște prosoape vechi în baie. Ashling părăsi camera și cotrobăia în dulapul din baie când vocea lui, venită exact din spatele ei, o făcu să tresară. Speriată, s-a întors. —Ashling, spuse el. —Ce? Dar știa deja că se întâmpla ceva. Privirea din ochii lui, tonul vocii, apropierea, totul era încărcat de sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Vogel, ba încă și mai gras. Tierney continuă: — V-aș sugera să-l citiți imediat după ședință. Pentru informarea voastră, a celor neimplicați direct în anchetă, băieții de la criminalistică au găsit la ultima spargere un set de amprente chiar lângă dulapul cu argintărie. Aparțin unui bărbat alb pe nume Coleman Walter Maynard, în vârstă de 31 de ani, cu două condamnări pentru sodomie. Un degenerat, violator de copii cu acte în regulă. Nu s-a prezentat la cei de la Eliberări Condiționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o pe coridor și m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
carnețelul. — Am fost sunați la unșpe și cinci. Mama era isterică. Centrul a trimis aici o patrulă de la secția de aici, din Torry. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să pieptene locul temeinic. Nu se ascunde În dulapul cu rufărie și nici nu i-a fost găsit corpul În congelator. — Înțeleg. Excavatorul ăla era mult prea mic pentru un copil de cinci ani. De fapt, multe din jucării arătau ca și cum ar fi fost pentru un copil de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu se mișcau prea mult. Sufrageria era ocupată de un televizor cu ecran lat și o sofa imensă de culoarea lămâii verzi. Nu se zărea nici urmă de băiatul de cinci ani care dispăruse. — Unde e? Întrebă Logan, căutând prin dulapuri, de unde scotea conserve de fasole, supă și ton. Darren se uită și În dreapta și În stânga, aproape simultan. Unde e cine? Întrebă În cele din urmă. Știi foarte bine cine, Darren. Unde e Richard Erskine? Fiul tău. Ce-ai făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oricum. Nimeni nu voia să stea afară În ploaia care cădea. Conținutul celor două plicuri era acum sigilat și etichetat. Al doilea plic nu era plin de poze; era plin de bani și de bijuterii mici. Sus se găsea un dulap, pe peretele opus băii. Lung de trei picioare, lat de patru, suficient de mare cât să Încapă un computer, o imprimantă color cu aspect deosebit și un scaun de bar. Și un zăvor care se Închidea doar pe dinăuntru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avea În spate sacul cu lucruri personale. — E-n uniformă. — Și? — Pe caseta cealaltă avea hainele de civil. Watson ridică din umeri. — S-a schimbat. Încă mai are sacul. Dacă s-a schimbat, de ce nu și-a lăsat sacul la dulap? — Poate n-au dulapuri? Logan Îl Întrebă pe paznicul cel bătrân dacă vestiarul asistentelor avea dulapuri. — Mda, zise el. Dar dacă ai impresia că-și arăt vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu lucruri personale. — E-n uniformă. — Și? — Pe caseta cealaltă avea hainele de civil. Watson ridică din umeri. — S-a schimbat. Încă mai are sacul. Dacă s-a schimbat, de ce nu și-a lăsat sacul la dulap? — Poate n-au dulapuri? Logan Îl Întrebă pe paznicul cel bătrân dacă vestiarul asistentelor avea dulapuri. — Mda, zise el. Dar dacă ai impresia că-și arăt vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de civil. Watson ridică din umeri. — S-a schimbat. Încă mai are sacul. Dacă s-a schimbat, de ce nu și-a lăsat sacul la dulap? — Poate n-au dulapuri? Logan Îl Întrebă pe paznicul cel bătrân dacă vestiarul asistentelor avea dulapuri. — Mda, zise el. Dar dacă ai impresia că-și arăt vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
după romancierul vechi, de aceea descrie el atâtea lucruri, dintr-o defulare) așa, acum se reașază, adică deschide ochii și privește, ia În stăpânire o bună parte dintre obiectele ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
culoarea exactă, vopseaua folosită... - Stai puțin să iau un pix. Gata, continuă. - De asemenea, am nevoie de urmele de pantofi lăsate la fața locului și de toate lucrurile care se găseau pe masa secretarei în acel moment, pe rafturi, în dulapuri sau pe pereți. Și poziția exactă în care au fost găsite de anchetatori. - Tot ce a putut fi atins sau mutat de răufăcători? Bine, cred. Vom... - Nu, Vince. Tot ce a fost în încăpere. Totul. Agrafe, poze cu copiii secretarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Rhyme, privind-o pe Sachs. Aceasta spuse: - Nu erau prea multe dovezi, dar sugerau... - „Sugerau”, Sachs? Eu chiar aș spune chiar că zbierau. - Sugerau, continuă ea deloc afectată de întreruperea lui, ce ai de gând să faci de fapt. În dulap, în cel din subsolul clădirii tribunalului penal, am găsit punga cu hainele tale de schimb, rana falsă. - Ați găsit sacoșa? Ea continuă: - Era niște vopsea roșie uscată pe pantofi și pe costumul tău. Și fibre din covor. - Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pipăi un colac de grăsime din jurul taliei; cazul Magicianului îi afectase grav dieta. - O singură chestie, spuse încet, cu o nuanță conspirativă în voce. - Da? - Știu eu un tip. Unul care făcea curat la Secția 18. - Aha, când dispăreau din dulap cocaina și prafurile? Acum câțiva ani? - Da. Exact. Are informații de peste tot de prin Sediul Central. Comisionarii îl ascultă pe el și el mă ascultă pe mine. Îmi e dator. Apoi își flutură mâna în direcția cutiilor cu dovezi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care îmi produce o asemenea durere când îi compun în cap silabele urâte.) — Nu, insistă el. Iau eu. Câtă să iau? Suntem doar noi? — Oh, dragul meu, ești sigur? Chiar nu mă deranjează, să știi. Charlie puse ziarul pe colțul dulapului de la bucătărie și-și pipăi buzunarul de la pantaloni. — Nu. Așa rămâne. Spune-mi doar câtă carne tocată și... uite, e-n regulă, am douăzeci de lire: ar trebui să ajungă, nu? — Doamne sfinte, sper că da. Suntem noi și Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
toate prostiile astea. Vreau să pregătesc odată cina și apoi să strângem masa, ca să-mi pot finaliza raportul. Nici nu știu de ce ne mai deranjăm să luăm masa, pe cuvânt. Ai fi mai fericită dacă ai scoate doar farfuriile din dulap și le-ai băga direct în mașina de spălat vase. Viața ar fi mult mai simplă așa. Sau nici măcar să nu te mai obosești cu așa ceva, doar să deschizi ușa de la dulap, să te uiți bine de tot la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]