8,806 matches
-
care este interesat de problematica ofertei de muncă și de relația dintre limitele acesteia, date de nivelul de subzistență atins și dinamica populației. J.S. Mill este părintele noțiunii de fond de salarii, considerînd că el trebuie să fie fix. Același economist sugerează o proporționalitate între nivelul salariului individual și cel al fondului de salarii, în condițiile menținerii constante a numărului de muncitori din cadrul unei firme. Ricardo considera munca drept o marfă ca oricare alta, prețul ei fiind stabilit dual pe piață
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o stimulare în termeni reali a salariului. Marx constată că salariile plătite muncitorilor de capitaliști nu epuizează prețurile de vînzare ale bunurilor finale. Cu alte cuvinte, muncitorul primește un salariu mai mic decît valoarea forței sale de muncă depuse. Un economist neoclasic binecunoscut, Alfred Marshall, credea că, pe termen lung, nivelul și evoluția salariului sînt determinate de costul de producție a forței de muncă. Keynes susține că salariul este stabilit pe piața muncii, iar gradul de ocupare al forței muncă este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
modeste pe care el este capabil să le ofere. Pe scurt, se substituie salariile mici cu șomajul. Se produce un efect negativ din toate punctele de vedere, fără nicio compensație comparabilă."5 Ce înseamnă conceptul de rată naturală a șomajului? Economistul american Gregory Mankiw, profesor la Universitatea Harvard, definește rata naturală a șomajului ca fiind rata șomajului în jurul căreia gravitează economia pe termen lung, în condițiile tensiunilor existente pe piața muncii care limitează accesul indivizilor la locurile de muncă dorite. Este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Prin urmare, cele două noțiuni trebuie discutate împreună. Relația cea mai satisfăcătoare, ce pune în lumină legăturile fundamentale între principalele elemente ale sectorului monetar, pe de o parte, și ale economiei reale, pe de altă parte, ne-a lăsat-o economistul american Irving Fisher în Puterea de cumpărare a banilor (1911), sub următoarea formă: M*V = P*Q, unde: M = masa monetară; V = viteza de circulație a monedei; P = nivelul prețurilor; Q = cantitatea de mărfuri și servicii. Moneda face parte de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Capitolul 11 INFLAȚIA Orice guvern își dorește sau are ca obiectiv principal existența de prețuri stabile pentru bunurile și serviciile tranzacționate într-o economie. Altfel spus, o inflație cît mai scăzută și stabilă pe termen lung e un deziderat macroeconomic. Economistul american Gregory Mankiw 1 remarca faptul că "inamicul public numărul unu", cum numea președintele american Gerald Ford inflația, se formează în contextul macroeconomic al unei cantități de bani în expansiune (emisiune monetară a statului). Deși pare simplu de combătut la
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
bani în expansiune (emisiune monetară a statului). Deși pare simplu de combătut la prima vedere, țintirea inflației se asociază cu o serie de efecte macroeconomice perturbatoare pentru indivizi, de exemplu creșterea șomajului. Curba lui Philips, deși controversată și de unii economiști chiar invalidată empiric, explică totuși de ce, pe termen scurt și doar temporar, inflația în scădere poate cauza pierderea locurilor de muncă. Motivul este cît se poate de simplu combaterea inflației conduce la reducerea masei monetare în circulație, avînd ca efect
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Oricare ar fi originea sa imediată, inflația este o boală, o maladie periculoasă și uneori fatală, o maladie care, dacă nu este oprită la timp, poate distruge o societate."9 Iată un adevăr, un mesaj exprimat de unul din marii economiști ai acestui secol căruia i-am putea acorda, alături de alte apelative, și pe cel de secol al inflației. Inflația persistă, pustiind țări și aruncînd în cumplită tulburare și durere popoare întregi: ea este de cea mai stringentă actualitate. Inflația este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Dat fiind faptul că societatea nu poate trăi peste posibilitățile sale, cererea globală este adusă, prin creșterea prețurilor și erodarea puterii de cumpărare a unității monetare, la dimensiuni reale, în concordanță cu mărimea efectivă a ofertei globale. În 1958, un economist britanic postula o relație de inversă proporționalitate între inflație și șomaj, exprimată prin celebra "curbă Philips", după numele autorului. Dar au venit anii '70, ani de stagflație, șomajul și inflația crescînd în același timp. "Încă o lege pierdută pentru știința
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
el să-și amplifice intervenția sau să o diminueze? Vom încerca să identificăm, în continuare, cîteva răspunsuri. 12.1. RAȚIUNILE ȘI ROLUL INTERVENȚIEI STATALE 12.1.1. Legea lui Wagner Această lege, concepută în secolul al XIX-lea de un economist german, poate fi enunțată astfel: într-o lungă perioadă de creștere economică, cheltuielile publice sporesc mai repede decît venitul național. Partea cheltuielilor publice (stat + colectivități locale + asigurări sociale) în PIB s-a mărit de 5 ori între 1880 și 1980
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economică de după război. După monetariști, intervenția crescîndă a statului în economie a declanșat procesul inflaționist actual. Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai ușor să propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, statul nu poate fi niciodată la fel de eficace precum piața în materie de producție. Logica statului este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
că e mult mai ușor să propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, statul nu poate fi niciodată la fel de eficace precum piața în materie de producție. Logica statului este de tip birocratic, de unde supra-costuri ce nu există atunci cînd producția este asigurată de o întreprindere privată. 12..2. BUGETUL DE
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă"1. Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: * în sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile statului. Paul Samuelson, Richard Lipsey, Stanley Fisher, George Stiegler, Joseph Stiglitz și mulți alți economiști remarcabili ai perioadei postbelice conferă o accepțiune largă sectorului public; * în sens restrictiv, sectorul public constituie totalitatea activităților ce au ca scop producerea bunurilor și serviciilor publice. Această din urmă abordare este caracteristică unor ramuri mai recente ale științei economice
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
abordare este caracteristică unor ramuri mai recente ale științei economice, cum ar fi economia serviciilor publice, economia managerială, economia dezvoltării ș.a. Indiferent de modul în care înțelegem sectorul public, apar probleme de proporție sau dimensiune a acestuia, asupra cărora disputa economiștilor este actualmente mai aprigă decît oricînd. Mărimea sau întinderea sectorului public variază și în funcție de evoluția progresului tehnic, de condițiile pieței și de determinantul spațial. În tot cazul, sectorul public nu trebuie să fie o alternativă la cel privat, ci un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economice. "Fiecare perioadă de emergency, fiecare război, fiecare depresiune economică, fiecare val de interes privind sărăcia și inechitatea au extins activitatea guvernului. Dar, după ce starea de urgență a trecut, cheltuielile publice nu au dat niciodată înapoi față de nivelurile anterioare."4 Economistul australian Colin Clark a concluzionat, pe baza analizei unor serii largi de date statistice, că statul nu ar putea depăși un prag critic de 25% din PIB fără a crea puternice tensiuni, restul trebuind să revină pieței. De fapt, "comparația
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mai totdeauna, cu prețul inflației. Deci politica monetară singură nu poate stimula eficient producția; de aceea, în practică, se impune însoțirea ei cu măsuri compensatorii stimulative, cum ar fi cele de reducere a presiunii fiscale. Reducerea impozitelor este susținută de economiștii neoliberali cu formula: "Prea multă impozitare ucide impozitarea", ilustrată de celebra curbă Laffer (reprezentant al economiei ofertei în SUA). Potrivit economistului american, creșterea sarcinii fiscale va spori veniturile numai pînă la un punct, după care acestea vor scădea, ca urmare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ei cu măsuri compensatorii stimulative, cum ar fi cele de reducere a presiunii fiscale. Reducerea impozitelor este susținută de economiștii neoliberali cu formula: "Prea multă impozitare ucide impozitarea", ilustrată de celebra curbă Laffer (reprezentant al economiei ofertei în SUA). Potrivit economistului american, creșterea sarcinii fiscale va spori veniturile numai pînă la un punct, după care acestea vor scădea, ca urmare a afectării bazei impozabile și a amplorii evaziunii fiscale. O presiune fiscală prea mare descurajează munca și economisirea, ceea ce contribuie la
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
dintre aceștia se manifestă în cadrul schimburilor pe diferitele piețe. Dar cînd prețul pieței a fost fixat, deciziile de consum sau de producție ale indivizilor nu afectează satisfacția sau utilitatea altora. Totuși, în realitate există interdependențe directe între utilitățile individuale, iar economiștii numesc aceste interdependențe directe efecte externe sau externalități. Există efecte externe negative și efecte externe pozitive. Un efect extern se produce atunci cînd decizia unui individ modifică direct nivelul de satisfacție al altuia sau al altor indivizi, în afara procesului de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
lipsește un veritabil criteriu al optimului social sau al justiției sociale (fata morgana). Teoria economică pare, astfel, incapabilă să ghideze alegerile publice, dincolo de o triere tehnică prealabilă între un ansamblu de alegeri eficace și un ansamblu de alegeri ineficace. Există economiști care au încercat, desigur, să depășească acest impas, dar toate tentativele au ajuns în impas. 14.2.2. Funcția bunăstării sociale a) Funcția Bergson-Samuelson Abram Bergson (în 1938) și Paul Anthony Samuelson (în 1947) arată că imposibilitatea determinării alegerilor publice
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și ratele dobînzilor bancare; * stabilitatea financiară; * atractivitatea mediului de afaceri. 15.3. CUM FUNCȚIONEAZĂ O TEORIE ECONOMICĂ A CREȘTERII, SPRE EXEMPLU CEA NEOCLASICĂ A LUI SOLOW?4 Modelul Solow-Swan sau, mai simplu, modelul Solow, a primit acest nume după doi economiști importanți: Robert Solow și Trevor Swan. Robert Solow, profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT), chiar a și primit premiul Nobel pentru economie în 1987. Deși o analiză statică, teoria lui Solow ne arată, într-un mod destul de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ca într-un orizont de timp nedeterminat să fi apărut o nouă fază de criză economică. Această instabilitate și mișcare necontrolată a economiei în ansamblul său sînt supuse unui ritm caracteristic, a cărui natură nu este pe deplin deslușită de către economiști. Cu toate acestea, legile mișcării economice pe axa boom-depresiune economică nu ar constitui obiect de analiză dacă nu se poate analiza întreg mixul de factori declanșatori, de la economii-investiții, producție-consum, pînă la prețuri-costuri sau factori psihologici (optimism-pesimism). Wilhem Röpke (1899-1966) descrie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și criza se succed. Criza e determinată de perioada de boom anterioară. Creșterea și contracția volumului investițiilor, în concordanță cu expansiunea și reducerea ofertei de credit, înseamnă, de fapt, energia fundamentală care pune în mișcare întreg ciclul economic. Pentru mulți economiști și istorici activitatea economică este parcursă de o mișcare ciclică, avînd patru faze: 1) expansiunea; 2) criza; 3) recesiunea; 4) reluarea creșterii. Se disting mai multe tipuri de cicluri: a) ciclul sezonier, ce privește anumite activități strîns legate de schimbarea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ani. El se măsoară plecînd de la evoluția producției și de la cea a prețurilor. Diferitele cicluri pot să se suprapună dar nu există nici o explicație indiscutabilă comună tuturor ciclurilor. Cel mai adesea, se reține analiza făcută de Schumpeter ciclului Kondratiev. Pentru economistul austriac, faza de expansiune rezultă din apariția unei inovații, care antrenează creația unui sector motor, acesta din urmă antrenînd restul economiei într-un proces de creștere. Faza de recesiune exprimă epuizarea valului născut de inovația respectivă și anunță reînnoirea sau
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
profesor de economie la Universitatea Harvard, evidențiază două optici diferite cu privire la rolul și impactul investițiilor pentru a restarta unul din motoarele creșterii economice în caz de criză economică sau chiar recesiune. Pe de o parte, el situează poziția grupului de economiști care militează pentru teoria tradiționalistă a stimulentelor fiscale, potrivit căreia investițiile scăzute sînt un simptom și nu o cauză a unei ieșiri din criză lentă și greoaie. Deoarece consumatorii se tem de viitorul incert și de repercursiunile crizei, cererea din partea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
bunuri și servicii scad, ceea ce îi va determina pe ofertanți să își mențină sau chiar restrîngă nivelul afacerii derulate. Cît despre procesul investițional, acesta este evitat sau uitat. Modul prin care investițiile se deblochează presupune, în viziunea acestui grup de economiști, intervenția statului în a stimula cererea agregată (stimulente fiscale, achiziții directe ale statului etc.) O altă viziune evidențiată de Mankiw este aceea că procesul investițional se supune preeminenței "spiritelor animale" (sintagma îi aparține lui Keynes), un îndemn spontan la acțiune
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nou echilibru benefic al economiei care corespunde unor niveluri superioare ale cererii și ofertei 8. De ce creșterea economică s-ar baza pe rolul economisirii mai mult decît pe stimularea arbitrară a consumului de către stat? Dorim să precizăm că, din perspectiva economiștilor liberali, ultraliberali sau libertarieni, producția de bani din nimic, pentru stimularea consumului și restartarea motoarelor creșterii economice, are efecte negative pe termen lung prin însăși natura procesului. În primul rînd, fără ca să existe un proces aprioric de economisire voluntară a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]