3,527 matches
-
în ea și astfel conturează opoziția față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba română a rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul și absolutul pentru genul masculin, în timp ce femininul definește efemerul, cunoașterea profană și limitată. Situația lexemelor timp-vreme este similară cu cea din codru-pădure, cel dintâi delimitând un spațiu consacrat, de o vechime vecină cu veșnicia, în timp ce pădurea ține de familiar. Trecerea dintre lumi este mediată de pădure, ea despărțind tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de corectură și notare la examenul de admitere În facultăți trebuie eliminată. Promovează examenul, elevul care a prezentat cel mai frumos tematica propusă, cel care dovedește o bună cunoaștere a problematicii și nu numai o putere de memorare de durată efemeră. Scriind despre ultimii ani din liceu și problematica lor, trebuie să menționez și unele particularități socio-politice ale timpului. Eram la Începutul tranziției de la capitalismul interbelic la comunism. În presă, la conferințele ASTREI și În special În liceu se ducea lupta
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
planul anatomic În planurile mai profunde de structuralizare a materiei vii. Baza științelor medicale s-a coborât la nivel celular și molecular. Profesorului meu, dr. doc. Viorel Ciurea, Doctor Honoris Causa al Univ. din Brno, reîncadrat la Alma Mater bucureșteană, după desființarea efemerei facultăți arădene. I-a revenit meritul de a fi transformatorul anatomiei patologice românești În Morfopatologia de azi, latură a științelor medicale, care privește procesul morbid În toată complexitatea lui moleculară și celulară, de la pătrunderea agenților patogeni În organismele ∗ A trecut
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nivel. Colegii bănățeni i-au arătat gratitudinea În monumentalul volum pe care i l-au dedicat și pentru care merită toate laudele și felicitările. Figura profesorului V. Ciurea răzbate plină de lumină din paginile dedicate acestei nobile dar, din păcate efemeră instituție medical veterinară. Cum În tot răul zace și o picătură de bine, permiteți-mi să o evidențiez. Anatomia patologică bucureșteană trecuse prin etapa epurărilor și era deosebit de slăbită. Desființarea facultății arădene a fost Însoțită de Înapoierea În Alma mater
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la plug,? Să fi rămas la coasă.// Atunci eu nu mă rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/ Și aveați și voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este extrem de dureroasă. Iar câștigul efemer. Mai mult decât științele, arta forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru ce coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copleșesc aureolele sale, însă știu foarte bine de ce n-am părăsit-o așa cum se întâmplă adesea, chiar dacă uneori am pierdut sau am lăsat să-mi dispară din cale fericirile care-i fac pe unii stâlpi ai lumii, din păcate lume efemeră. Nu pot spune eu ce i-am adus poeziei. Nici măcar că am scris câteva texte în care prezența ei s-a făcut vie, nici atât, pentru că nu se cade să fiu eu acela care să o spună. Cred în timp, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Am încercat, dar nu știu dacă am reușit, să redau în cuvinte cât mai simple (adevărul este că nu sunt la curent cu toate neologismele limbii române!), un moment aparte din efemera existență a unui suflet oarecare pierdut în această minunată aventură, viața. Cu toate că educația mea este pur științifică, sau poate tocmai de aceea, lumea materială nu a putut compensa dorința de înțelegere și dialog cu ceea ce eu numesc "deitate", sau Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poziții de nomenclaturiști sub dictatură, hârșiți în "aranjamente" cu puterea, dobândind noi demnități: Marin Sorescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Eugen Simion, Al. Piru, Răzvan Theodorescu, Paul Everac și, evident, campionii adulării, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. Trecând peste efemerul Emil Constantinescu, actualul prezident a avut parte la rându-i de adeziunea așa-zisului grup "elitist" care s-a făcut că nu-i bagă în seamă demagogia, spre a nu mai vorbi de izbitorul său semidoctism, formând în juru-i o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din inconștiența importanței ei istorice. În asemenea circumstanțe, cu arhivele măcinate de cariile tranziției postdecembriste, demersul doamnei profesor Serinela Pintilie este unul necesar și recuperator. Singura sursă disponibilă pentru a mai salva ceva din trecut rămân oamenii o reprezintă colportorii efemeri ai unei epoci istorice demantelate cu consecvență. Inițiativa autoarei, subiectivă și afectivă (având în vedere îndeletnicirea dumneaei), este cu atât mai utilă cu cât în materializarea sa a coordonat o muncă de echipă în care elevii ieșeni au venit în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
probabil de Mănăstire la Ospiciu. O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ În perioada de care ne ocupăm a apărut și "Nosographul ospitalului de Neamțu". Periodicul acesta are importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulea, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează chiar în precuvântarea apărută în primul număr că apariția publicației este determinată de cazuistica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ar fi putut desfășura după criterii științifice dacă ar fi fost mai mult sprijinită material. Avem informații că au existat mai multe așezăminte de acest fel. Unele au fost de durată, supraviețuind mai mult de un secol. Altele au fost efemere. Au existat, de asemenea, câteva așezăminte aparținând comunităților străine; astfel de instituții a patronat comunitatea greacă de la Galați, dar, în afară de a-i semnala existența acesteia, nu putem face alte precizări. Și comunitatea israelită din Iași a avut un mic lăcaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Stancu acolo, în sfânta sfintelor, l-a căutat pe dată la telefon pe Ceaușescu, aflat într-o vizită în țară. Insolitul demers în forță a avut efect, căci ancheta cu pricina a apărut a doua zi în revistă. Satisfacție totuși efemeră, pentru că filmul lui Pintilie a fost interzis peste puțină vreme. Episodul cu Zaharia Stancu, de care am amintit, nu trebuie contrapus celui relatat în carte de Crohmălniceanu. Se pare că Stancu a folosit și în alte împrejurări decât acestea două
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de aflat în această efemeră liberalizare de la mijlocul deceniului al șaselea, ivită și repede sugrumată în împrejurările istorice amintite. Un moment „bun“, în comparație, desigur, cu ce fusese înainte, prins de generația mea, care, prin tineri ca Sorin Titel și prin alții, l-a exploatat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a destinului omenesc". Din această perspectivă este adusă în discuție, ca argument esențial, Oda (în metru antic) în care se întâlnește, tot așa, o "anumită nuanță a opoziției dintre cele două destine: uman și astral, între două ordine de temporalitate: efemer și veșnic". Analiza poemei e de subtilitate interpretativă, demonstrându-se că aici "timpul uman pare preferabil prin modularea infinită a conținutului său, prin însușirea de a îngădui ieșirea eului din el însuși și a putea comunica și a se armoniza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
diversele aspecte ale vieții și societății momentului pe care gazetarul de la Curierul de Iași, iar mai apoi de la Timpul din București, le-a comentat și în consecință ea ar fi trebuit lăsată pentru totdeauna acolo, în paginile gazetelor de durată efemeră. Proza politică, după cum o numesc unii, la o primă vedere pare, într-adevăr, sub nivelul literaturii pe care ne-a lăsat-o autorul Luceafărului. Numai că, puse cap la cap articolele scrise în febra momentului istoric al acelui timp, produc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
episod; Încă, astfel, ascultătorul poate citi și ceea ce n’a auzit când aparatul de radio era Închis... Mai mult, cititorul capătă informație În plus, prin imagini și note. Și, Încă, am Încercat să salvez astfel ceva din sufletul pus În efemerul undei. Mai greu a fost cu “practica”, abia acum apărând șansa ca, beneficiind de o bursă COPYRO, sunetele să devină litere. Recunoștință... Dar, pentru ceea ce aveți sub ochi, ca și pentru ce va mai fi, poate, sunt dator cu recunoștința
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sau pentru că unii oameni, care se consideră desigur zei, sunt alergici. Sau pentru că le umbresc locuința. Nu vreau decât să le amintesc că omul poate face multe, dar Întotdeauna trebuie să-l respecte și pe partenerul lui, copacul. Altminteri, avantajul efemer obținut pentru el se va transforma, pe termen lung, În dezavantaj irevocabil pentru mai mulți. Și că, oricum, nu el e buricul pământului, așa cum a fost promovat, de el Însuși, de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
producând Într’adevăr negentropie, adică frumos, iar nu un bidonville. De ce nu, să valorificăm durabilitatea materialelor pe care le folosim pentru un frumos la fel de durabil, iar nu pentru un la fel de durabil urât sau, la fel de rău, utilizarea acestor materiale În scopuri efemere ce le vor transforma curând În deșeuri. Și, Încă, fără a cere naturii Încă un alt spațiu, doar pentru a-l murdări. Avem, În interiorul orașelor, destule maidane pentru a nu cere naturii loc de bidonville la periferie. Desigur, producem astăzi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și ne-ar fi determinat să luăm măsurile potrivite, dar o nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de a face o secțiune prin nămeții orașului ar putea scrie o istorie a inconștienței umane de o iarnă, conservată În straturile dezvăluite
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apărut ceea ce numim obișnuit floare, omul nu exista nici măcar prin strămoșii săi, mamiferele. Abia dispăreau dinozaurii. Nebănuind pericolul, planta a dezvoltat, Încet-Încet, aceste splendori multicolore, de fapt tot atâtea mesaje pentru animalele chemate În ajutor pentru polenizare. Acest frumos devine efemer odată cu detașarea florii de plantă. E drept, unele specii permit o supraviețuire, de fapt o agonie, destul de lungă a florii tăiate, motiv pentru care sunt și cultivate. Altele, adică majoritatea florei spontane, nu rezistă mai mult de o zi-două. Omul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rezistă mai mult de o zi-două. Omul a realizat, de-a lungul timpului, o selecție Între specii, alegând și favorizând prin cultivare pe acelea nimerite, evident din punctul său de vedere. De pildă, trandafirul, rezistent, e altă specie decât măceșul, efemer; la fel, garoafa față de garofița de câmp. Rezultă deci ca dureros a ucide frumusețea naturii pentru a o transporta o zi În bârlogul nostru. Și mai trist Încă e ceea ce se vede acum prin piețele Iașilor și nu numai, unde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai puțin necesare. Doar omul Își poate permite vacanța și asta tot datorită rațiunii ce-i permite realizarea de stocuri, nu doar de hrană, căci asta o fac și alții, ci din orice necesitate. Doar că acele rezerve sunt destul de efemere, fiind Înlocuite de multe ori irațional, ca de exemplu prin capriciile modei. Natura nu-și permite niciodată și nicăieri o vacanță. Ce-ar fi dacă Soarele și-ar lua și el o vacanță de vreo oră? N’ar mai avea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lui egoist de a trăi mai bine, omul uită adesea de cei din jurul său, uită de străbuna învățătură „de a-și aduna bogății în cer” și nu se îngrijește decât de trupul lui, adunându-și nenumărate bogății materiale. Aceste lucruri efemere, însă, dispar la fel cum au apărut și lasă pe om mai gol și mai pustiit decât era înainte de a le avea: . Fiind o ființă liberă, omul își asumă responsabilitatea pentru faptele sale. Dar, încercând să scape cu fața curată
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
de conducătorii balcanici, care încercau să-i imite practicile. O mică parte dintre aceștia au fost capabili să se ridice la înălțimea autocratului bizantin; nobilimea feudală sau căpeteniile triburilor se puteau de obicei uni și amenința efectiv autoritatea centrală. Natura efemeră a multora dintre organizațiile politice balcanice se datorează practic faptului că puterea politică se afla în mîinile notabilităților locale, care aveau relații directe cu marea masă a populației și dețineau controlul asupra ei. Pe parcursul lungii perioade acoperite de această prezentare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]