4,125 matches
-
Gazele nobile sau gazele rare sunt substanțe care au toate straturile complet ocupate cu electroni. De exemplu, gazul situat în perioada a 3-a are configurația eletronică: K:2e L:8e M:8e, deci nu formează ioni și are valența 0, de aceea gazele nobile nu formează compuși cu alte substanțe. Denumirea de gaze inerte
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
curând, se credea că principala carcteristică a elementelor din grupa a VIII-a este inerția lor chimică totală. Inerția chimică a fost explicată prin configurația electronică specială a acestor gaze. Toate au stratul de valență complet ocupat cu câte 8 electroni (cu excepția heliului, cu strat de valență complet de doi electroni). S-a tras concluzia că această configurație electronică conferă o stabilitate deosebită, constatare care a fost generalizată ca regula octetului. Cercetări recente au arătat că unele gaze rare pot da
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
a VIII-a este inerția lor chimică totală. Inerția chimică a fost explicată prin configurația electronică specială a acestor gaze. Toate au stratul de valență complet ocupat cu câte 8 electroni (cu excepția heliului, cu strat de valență complet de doi electroni). S-a tras concluzia că această configurație electronică conferă o stabilitate deosebită, constatare care a fost generalizată ca regula octetului. Cercetări recente au arătat că unele gaze rare pot da combinații, uneori deosebit de stabile. Numele de gaze inerte (sau nobile
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
sistemul periodic. Aceste două elemente, ce nu se încadrează în niciuna din grupele sistemului periodic, sunt singurele al căror înveliș electronic are un singur strat (K), cu un singur orbital, 1s. Hidrogenul, cu acest orbital ocupat incomplet de un singur electron (1s), este elementul care dă cel mai mare număr de combinații, în timp ce heliul, care prezintă cea mai stabilă configurație electronică (1s) și are, din această cauză, cel mai ridicat potențial de ionizare dintre toate elementele, este cel mai inert element
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
atomi de halogen sau oxigen. Singura combinație a radonului bine studiată, RnF, este însă ionică. Radonul are deci un caracter mai „metalic” decât omologii săi inferiori. La trecerea de la Ar la Kr și de la Kr la Xe se completează cu electroni orbitalii 3d, 4s și 4p, respectiv 4d, 5s și 5p, adică se adaugă câte 18 electroni la învelișul electronic al gazului nobil precedent. La trecerea de la Xe la Rn se completează în afara orbitalilor 5d, 6s și 6p și orbitalul 4f
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
are deci un caracter mai „metalic” decât omologii săi inferiori. La trecerea de la Ar la Kr și de la Kr la Xe se completează cu electroni orbitalii 3d, 4s și 4p, respectiv 4d, 5s și 5p, adică se adaugă câte 18 electroni la învelișul electronic al gazului nobil precedent. La trecerea de la Xe la Rn se completează în afara orbitalilor 5d, 6s și 6p și orbitalul 4f, deci se adaugă în total 32 de electroni. În consecință, este de așteptat o diferențiere mai
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
5s și 5p, adică se adaugă câte 18 electroni la învelișul electronic al gazului nobil precedent. La trecerea de la Xe la Rn se completează în afara orbitalilor 5d, 6s și 6p și orbitalul 4f, deci se adaugă în total 32 de electroni. În consecință, este de așteptat o diferențiere mai mare între proprietățile compușilor radonului și ai celorlalte gaze rare. Două surse naturale sunt importante obținerea gazelor rare: aerul petru He, Ne, Ar, Kr, Xe și gazele naturale pentru He. Pentru izolarea
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
frunzelor este groasă și impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1,88Å, volumul molar al actiniului chimic pur în condiții fizice normale este de 22,54 cm/mol. Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura (stratul) K și terminând cu pătura Q. O particularitate a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f, aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f, aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor și este cauza proprietăților chimice asemănătoare pe care le au aceste elemente. Numărul maxim de electroni care se pot afla în stare f este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie să fie
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice. Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
timpi de înjumătățire mai mici de 10 ore, iar majoritatea acestora au timpi de înjumătățire mai mici de un minut. Izotopul actiniului care există pentru cel mai scurt timp este Ac, care se transformă prin dezintegrare alfa și captură de electroni. Are un timp de înjumătățire de 69 nanosecunde. Actiniul are și 2 izomeri nucleari. Ac chimic pur intră în stare de echilibru cu produșii săi rezultați din procesul de dezintegrare la sfârșitul a 185 de zile, iar apoi se descompune
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
că radiațiile cosmice primare sunt alcătuite din protoni. După anul 1948 s-a descoperit mai întâi existența, alături de cea a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste nuclee se dezintegrează rapid la contactul cu atmosfera. Pâna în 1953 se stabilise că intensitatea radiației cosmice crește de la sol până la altitudinea de 20 km, apoi descrește până la 40 km. După 1953 fizicianul american James Van Allen a
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
se află la o altitudine de 3.600 km, iar zona exterioară se află la o distanță medie de 16.000 km, având o grosime maximă de circa 6.000 km, atât cât raza terestră. Între aceste două zone circulă electroni cu energii de sute de keV și protoni cu energii de zeci de keV, nivelul de radiație fiind de un milion de ori mai mare decât cel al radiației cosmice înregistrale la sol. După apariția marilor acceleratoare de particule, fizica
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
folosindu-se de propriul său tub de vacuum (similar al patentului său USPTO nș 514170). Acest dispozitiv era diferit de alte tuburi de raze X prin faptul că nu avea electrod receptor. Acum se știe că acest dispozitiv funcționă emițând electroni dintr-un singur electrod, prin intermediul combinației de emisii de electroni prin efect de câmp și emisie termoionică. Odată eliberați electronii, sunt foarte repede captați de un câmp electric puternic în apropierea electrodului în timpul vârfurilor de voltaj negativ de la ieșirea de
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
patentului său USPTO nș 514170). Acest dispozitiv era diferit de alte tuburi de raze X prin faptul că nu avea electrod receptor. Acum se știe că acest dispozitiv funcționă emițând electroni dintr-un singur electrod, prin intermediul combinației de emisii de electroni prin efect de câmp și emisie termoionică. Odată eliberați electronii, sunt foarte repede captați de un câmp electric puternic în apropierea electrodului în timpul vârfurilor de voltaj negativ de la ieșirea de înaltă tensiune oscilantă a bobinei Tesla, generând raze X atunci când
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
alte tuburi de raze X prin faptul că nu avea electrod receptor. Acum se știe că acest dispozitiv funcționă emițând electroni dintr-un singur electrod, prin intermediul combinației de emisii de electroni prin efect de câmp și emisie termoionică. Odată eliberați electronii, sunt foarte repede captați de un câmp electric puternic în apropierea electrodului în timpul vârfurilor de voltaj negativ de la ieșirea de înaltă tensiune oscilantă a bobinei Tesla, generând raze X atunci când se lovesc de învelișul de sticlă al tubului. Tesla a
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
asemănătoare aurorei. Ca și pe Pământ, acest fenomen se întâmplă datorită radiațiilor ce lovesc atmosfera. Aurorele de obicei au loc la polii magnetici ai planetelor, dar pe Io acestea au loc la ecuator. Io nu are un câmp magnetic, drept urmare, electronii săi călătoresc de-a lungul câmpului magnetic al lui Jupiter, lovind direct atmosfera lui Io.
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
însă la temperaturi aproape de zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]