4,405 matches
-
mitologiilor. Cel mai surprinzător este faptul că această înțelegere a mesajului de mîntuire poate fi găsit și în prima epistolă sobornicească a lui Petru, II/24: "... PENTRU CA NOI, FIIND MORTI FAȚĂ DE PĂCATE, SĂ TRĂIM PENTRU NEPRIHĂNIRE." (justiția imanentă), și în epistola sobornicească a lui Iacov, I/14-l5: "CI FIECARE ESTE ISPITIT, CÎND ESTE ATRAS DE POFTA LUI ÎNSUȘI ȘI MOMIT. APOI POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vorbeau greacă. Elenizarea Capadociei începuse încă din vremea stăpânirii grecești. Dominația generală a culturii grecești a înlesnit răspândirea creștinismului și în Capadocia. O importanță deosebită o are faptul că Sfanțul Apostol Petru scrie în anul 63 sau 64 întâia să Epistola creștinilor din Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia. În a doua jumătate a secolului al III-lea, acolo fusese misionar Sfanțul Grigorie Taumaturgul, discipol al lui Origen și originar chiar din acele locuri, fiind născut în Neocezareea, în provincia vecină
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Bombay and Calcutta, 1909, p. 88-89.} {\footnote 13 Justo L. Gonzáles, A history of Christian thought from the beginnings to the Council of Chalcedon, revised edition, vol. I, Abington Press, Nashville, 1987, p. 305.} {\footnote 14 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 234, la o altă întrebare a lui Amfilohiu, ÎI, P.G., XXXII, col. 834 A.} {\footnote 15 Ibidem, col. 869.} {\footnote 16 Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 16, traducere, introducere, note și indici de Preot Prof. Dr. Constantin Cornițescu și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
vol. I, Abington Press, Nashville, 1987, p. 305.} {\footnote 14 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 234, la o altă întrebare a lui Amfilohiu, ÎI, P.G., XXXII, col. 834 A.} {\footnote 15 Ibidem, col. 869.} {\footnote 16 Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 16, traducere, introducere, note și indici de Preot Prof. Dr. Constantin Cornițescu și Preot Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 12, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988, p.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
P. Lejay, Paris, 1908, p. 144-150 cf. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfanțului Vasile cel Mare, în vol. Sfanțul Vasile cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea să, Editura I.B.M.B.O.R., 1980, p. 29.} {\footnote 30 Epistole, epistola 114, ÎI, în col. cît., p. 294.} {\footnote 31 Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XXXVI, X, în col. cît., p. 276.} {\footnote 32 Despre îndeletnicirea cu pacea, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Lejay, Paris, 1908, p. 144-150 cf. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfanțului Vasile cel Mare, în vol. Sfanțul Vasile cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea să, Editura I.B.M.B.O.R., 1980, p. 29.} {\footnote 30 Epistole, epistola 114, ÎI, în col. cît., p. 294.} {\footnote 31 Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XXXVI, X, în col. cît., p. 276.} {\footnote 32 Despre îndeletnicirea cu pacea, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
și avuție, care, după cum mărturisește Sfanțul Vasile, deseori desparte pe om de Dumnezeu: „este mai bine să fim săraci, dar aproape de Hristos, decât să avem toate bogățiile vieții și să fim lipsiți de comuniunea Lui”{\cîte 50}. Într-una din epistolele sale, acest adevărat atlet al celor mai alese virtuți, deloc ahtiat după bogăție, mărturisește că sărăcia nu îi este deloc o necunoscută și că s-a lipit de ea că de-o sora: „sora mea, sărăcia, cu care mă obișnuisem
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
50 Sf. Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, cap. XXXIV, I, Studiu introductiv, traducere, note și indici de Prof. Iorgu D. Ivan, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 18, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1989, p. 524.} {\footnote 51 Idem, Epistole, epist. 4, în col. cît., p. 125.} desăvârșită sărăcie; însă în timpul slujbelor bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și cu un fast neobișnuit”{\cîte 52}. Celălalt mare Capadocian, Sfanțul Grigorie Teologul, făcând referire la frugalitatea meselor sale, totală
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de Răsărit, studiu introductiv și traducere din lb. franceză de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Editura Bonifaciu, 1998, p. 79.} {\footnote 69 Sf. Grigorie de Nazianz, op. cît., p. 27.} {\footnote 70 Aristotel, Etică nicomahică, IX, 4. 9.} {\footnote 71 Epistole, epistola 83, în col. cît., p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Răsărit, studiu introductiv și traducere din lb. franceză de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Editura Bonifaciu, 1998, p. 79.} {\footnote 69 Sf. Grigorie de Nazianz, op. cît., p. 27.} {\footnote 70 Aristotel, Etică nicomahică, IX, 4. 9.} {\footnote 71 Epistole, epistola 83, în col. cît., p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p. 153
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
nicomahică, IX, 4. 9.} {\footnote 71 Epistole, epistola 83, în col. cît., p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p. 153.} {\footnote 74 Omilii și cuvântări, omilia a IX-a, IX, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 17, p. 444445.} mirositoare să devină și gură celui ce a gustat din acele arome și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
IX, 4. 9.} {\footnote 71 Epistole, epistola 83, în col. cît., p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p. 153.} {\footnote 74 Omilii și cuvântări, omilia a IX-a, IX, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 17, p. 444445.} mirositoare să devină și gură celui ce a gustat din acele arome și, dimpotrivă
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-na T. Scrisoarea pe care o lasă pe masă, înainte de a se sinucide, este un prim argument. Noi nu împărtășim verdictul cvasi-general că banii și epistola găsite de anchetatori erau destinate să abată atenția opiniei publice de la adevăratul mobil al gestului fatal (ne referim la falimentul financiar și deopotrivă moral al poetului care constată disperat că iubise o prostituată). Ne punem câteva întrebări prozaice: ce caută
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doi protagoniști situați pe niște poziții ireconcialibile. Lameth și Danton joacă alternativ rolul lui Hamlet. Pentru moment, regalistului i se trasează o misiune la fel de periculoasă și plină de capcane ca și în cazul eroului shakesperian, trimis în Anglia cu o epistolă sub a cărui sigiliu era înscrisă chiar asasinarea sa. Asumându-și riscurile, cel care face cadou volumul intuiește o posibilă identificare cu aventura inițiatică a prințului, iar momentul în care Danton și Lameth se confruntă întrunește elementele constitutive pentru ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf.Siluan, 2010, p. 44-46. footnote>. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul unui scriitor postapostolic („Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”<footnote BARNABA, Epistola, cap. XIX, 5, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor al lui Dumnezeu prin acea suferință Și să se apropie de El ca rezultat al suferinței. Poate cea mai emoționantă declarație a acestei credințe poate fi regăsită în Epistola I-a a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au fost chemați din întuneric în lumina minunată a lui Dumnezeu (I Pt. 2, 9). Și totuși, lumea le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Breaking through old traditions and looking for a new peaceful approach, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2006; ANTONIE DE SUROJ, MITROPOLITUL, Viața, boala, moartea, trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf. Siluan, 2010; BAILLY, ANATOLE, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; BARNABA, Epistola, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995; BERNEA, ERNEST, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996; BOEGNER, MARC, Le chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955; DAALEMAN, TIMOTHY
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf.Siluan, 2010, p. 44-46. footnote>. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul unui scriitor postapostolic („Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”<footnote BARNABA, Epistola, cap. XIX, 5, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor al lui Dumnezeu prin acea suferință Și să se apropie de El ca rezultat al suferinței. Poate cea mai emoționantă declarație a acestei credințe poate fi regăsită în Epistola I-a a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au fost chemați din întuneric în lumina minunată a lui Dumnezeu (I Pt. 2, 9). Și totuși, lumea le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Breaking through old traditions and looking for a new peaceful approach, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2006; ANTONIE DE SUROJ, MITROPOLITUL, Viața, boala, moartea, trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf. Siluan, 2010; BAILLY, ANATOLE, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; BARNABA, Epistola, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995; BERNEA, ERNEST, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996; BOEGNER, MARC, Le chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955; DAALEMAN, TIMOTHY
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ea se desăvârșește, tot așa înțeleg că și învățătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit și s-a desăvârșit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeași<footnote Sf. Vasile, Epistole, epist. 223, III, în col. PSB, vol. 12, p. 459. footnote>. Să reținem că cele mai sus au fost afirmate de Sfântul Vasile cel Mare pentru a combate noutățile doctrinare ce apăruseră la Neocezareea și, deci, faptul că el socotește
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
că, într-adevăr, purtau tot timpul în trup omorârea lui Iisus (II Cor., 4, 10), mi-am dorit din toată inima să pășesc și eu pe urmele lor pe cât îmi va sta în putință<footnote Sf. Vasile cel Mare, op.cit., epistola 223, II, pp. 457-458. footnote>. S-a întors hotărât să organizeze viața monahală după criteriul obștei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sfântul Grigorie Teologul la mănăstirea înființată de el în Pont, pe malul râului Iris, nu departe de
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Ioan a desfășurat o prodigioasă activitate misionară și predicatorială. A combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după Matei și Ioan și Epistolele Sfântului Pavel. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în septembrie 397, Ioan a fost ales patriarh al Capitalei. Nu era însă ușor ca această alegere să se și concretizeze. Cel ce avea să ducă la îndeplinire aceasta sarcină, puternicul ministru
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]