24,599 matches
-
și cu mâinile mele leneșe am luat un pix, o coală de hârtie, Dicționarul. Am scos calmantele pe care mi le dăduse Martina. Mi-a spus că produc mai puțină dependență decât toate Serafimele pe care le luam eu. Pe etichetă scrie: MARTINA TWAIN - A SE LUA NOAPTEA... M-am așezat. Am scris pe o bucată de hârtie numele tuturor investitorilor noștri. Am sorbit din băutură. Am verificat - cu indexul din Banii. Ricardo, Gresham, Biddle, Baruch. Am căutat cuvântul cowrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un fel. Mă aștept să te întrebi cine mi-a plătit drumul. Martina? Nu, of, nu Martina. Airtrak ne-a deversat în aeroport la miezul nopții. Era o scenă demnă de secolul douăzeci, panică planetară, reporteri, oameni cu pancarde și etichete cu nume, durerea sonoră a refugiaților. Au asigurat liniile aeriene posibilitatea de călătorii alternative pentru pasageri? Nu. Tot ceea ce ne-au dat a fost un bon pentru o băutură răcoritoare și unul pentru o prăjitură. Eu eram gata oricum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu: bărbați morți în jurul meu, viață nenăscută înăuntrul meu. Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu guler fals de șinșila. Suki nu avea de unde să știe că ultimele două fuseseră cumpărate la mâna a doua. Botinele mele negre erau oricum la modă. Pied à Terre. Înainte să plec de acasă, mi-am amintit să dezlipesc eticheta cu „reducere“ de pe articole. De mult timp aveam de gând să fac asta. Nu încercam să arăt ca o Sloane - nici n-aș fi avut șanse -, ci doar să nu o sperii arătând cu mult diferit. Se pare că reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
până la ghirlandele de flori foarte scumpe și cortegiul de limuzine negre pentru familia Fine. Geneviève saluta pe toată lumea și se plimba discret, primind condoleanțe și murmurând înapoi vorbe care sigur nu erau decât răspunsurile corecte și convenționale. Nu știam că eticheta cere să existe și o gazdă la înmormântări, însă acesta era un rol potrivit pentru Geneviève, din moment ce Suki se agățase de celălalt braț al tatălui său, la fel ca Belinda. Geneviève, în loc să intre în competiție cu Suki pentru locul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mai cumpăr o votcă, să am de rezervă. Vânzătoarea, din greșeală (?) mi-a dat o butelie (din aceea de plastic) cu alcool dublu rafinat. Sau poate eu, în abureala beției, i-am arătat sticla, atras, ca papuașii dezalcoolizați, de eticheta frumos colorată? Am băut acasă, după tipic, votcă (alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci, cine sunteți?” „V-aș ruga să nu vă enervați...” „Sunt cât se poate de calm”, răspunse Noimann, turnându-și Încă un păhărel... Musafirul bău și el, ridicându-și mâna spre o gură ce semăna c-un abțibild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reproșeze domnitorului? Bikinski Îl felicita, Înclinându-se În fața lui Cuza, pentru faptul că după Unire acesta mutase capitala la București. Oare nu trăia acum Noimann Într-un oraș mai liniștit? Stomatologul Întinse mâna, Împungând cu degetul arătător fiecare literă a etichetei: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră...”. Prin urmare, arătarea din fața lui era de natură masculină. Păi, dacă era picior, de ce natură putea fi?! Literele erau cleioase, cuvintele se Întindeau. Puteai oare să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de aceea e păcat să-i mâncăm. Da, bunico, uite că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti ghiozdanul pentru a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fi atât de nerăbdătoare dacă n-ai fi cunoscut pe altcineva. Cine e tipul? Habar n-aveam că tu și Avery aveți probleme - cum ai putut să nu-mi spui? am spus eu, gâtuită. Și cum rămâne cu inelul? Știi, eticheta te obligă să-l dai Înapoi, dacă tu ești cea care rupe logodna. Aoleu, te Înșela, nu-i așa? M-am prefăcut oripilată la simpla idee, ca și cum ar fi fost imposibil până și să-ți imaginezi așa ceva. Ticălosul ăla... —Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
transbordare aparținând morgii Orașului, știind foarte bine că șansele lui de a colabora cu patologul său preferat erau aproape nule. În zona Comitatului era îmbulzeală mare: fatalitățile rezultate în urma unor accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe scurtătură prin ieșirea de incendiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am pus o întrebare. Tipul șterse barul cu o cârpă. — Nu cred. La miezu’ nopții mi-amintesc că era. Sultanii au mai cântat vreo două noap’ trecută, ca de Anu’ Nou. Danny remarcă un raft cu sticle de whiskey fără etichete. — Cheamă-l pe manager. Barmanul apăsă un buton de lângă casa de marcaj. Danny se așeză pe unul din scaunele înalte de la bar și se roti cu fața spre scenă. Un grup de negri își deschideau cutiile instrumentelor, scoțând saxofoane, trompete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
finanțator. I-am văzut odată jucându-se cu picioarele pe sub masă, iar când Marty și-a dat seama, s-a îndepărtat de lângă tip - ca un copil pe care l-ai prins furând prăjiturele. Danny simți o furnicătură, gândindu-se la etichetele pe care încerca să le evite, pentru că erau prea brutale și neconforme cu Vollmer și Maslick: HOMALĂU TĂIAT. CURLANGIU ÎN ȘURIU. PIDOSNIC MĂCELĂRIT. DRAMĂ POPONĂREASCĂ. — Coleman, l-ai putea identifica pe tipul mai în vârstă? Healy se juca cu saxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
depozitate dosarele. Unul dintre fișete conținea dosarele de la Moravuri, inclusiv cele privitoare la infracțiunile sexuale - rapoarte ale delictelor comise în Hollywood, plângerile înaintate, arestările și apelurile de urgență - începând din anul 1937. Unele dosare erau clasate în ordine alfabetică sub eticheta „Arestați”, altele la „Plângeri”, iar câteva erau numerotate sub titulatura „Adresele incidentelor”. Unele conțineau fotografiile agresorilor, altele nu. Golurile din dosarele cu „Arestați” indicau faptul că cei în cauză îi mituiseră pe polițiști ca să fure rapoartele ce îi puteau compromite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cazului său - cazul de crimă pe care va continua să-l investigheze chiar dacă nu-l va prinde pe nenorocit înainte ca șeful să-i zică „Stop”. Opri la Hollywood Ranch Market, cumpără un braț de cutii de carton, plicuri mari, etichete colorate, caiete dictando, hârtie de scris și indigouri și se duse acasă, permițându-și două păhărele de I.W. Harper în plus, în semn de apreciere pentru abnegația lui. Tăria îl trânti pe canapea - și deveni macabru. Mutilările lui Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai întâi o cafteală severă - dar nici pe jumătate la fel de rea ca păruiala pe care i-o va administra el. Reveni la apartamentul lui, înghiți patru păhărele de I.W., după care se puse pe treabă și întocmi dosarul, cu etichete colorate lipite pe diversele secțiuni: „Interogatorii”, „Eliminări”, „Cronologie”, „Piste”, „Probe materiale”, „Istoric”. În timp ce compunea un rezumat detaliat, un gând nu-i dădea deloc pace: unde locuise Marty Goines de când plecase de la Lexington State și până la moartea lui? Gândul avu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trei încăperi și răzui eșantioane de pământ și de praf de pe podea, introducându-le în folii de plastic semitransparente. Scoase aparatul de fotografiat Rolleiflex și trase câteva cadre de ansamblu și câteva prim-planuri ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny nu aprinse luminile. Lucră cu un pix-lanternă ținut între dinți. Încercă să depisteze eventualele amprente, irosind multe role și praf de amprentaj, și obținu urmele unei perechi de mănuși de cauciuc - foarte probabil ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întinse uniform, adică victimele doi și trei fuseseră aproape sigur ucise cam în același timp. Lăsându-se în genunchi și cercetând podeaua, obținu o ultimă probă: un bulgăre de pastă albă, inodoră. Îl etichetă și îl înveli într-o folie, etichetă și înveli în folie ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de asasinarea unui homosexual din comitat, caz legat de două asasinări din perimetrul municipalității. Tipul pare să fie obsedat de caz, așa cum numai un polițist tânăr și idealist poate fi. Ce-ar fi să-i dăm o lecție flăcăului despre eticheta și prioritățile poliției? Mal zise: — Una scurtă. Apoi se întoarse spre Dietrich: — Căpitane, unde e acum Upshaw? — Într-o cabină pentru interogatorii de la capătul holului. Doi oameni de-ai mei l-au prins pe un ins suspect că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era un tip mare și gras, cu ochi bulbucați din pricina tiroidei și cu ochelari cu lentile groase. Bill Wilhite era frumușel ca o cadră. Personajele secundare fotografiate de agenții FBI nu erau decât niște chipuri atașate la niște trupuri cu etichete: nume, date și convingeri notate pe dosul fotografiilor, ca să-i furnizeze cât mai multe detalii. Danny parcă pe Gower, la nord de Sunset, și trecu încă o dată în revistă legenda lui și albumul de fotografii. Îi memorase perfect pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vechi de piele. Uitându-se în el, descoperi legitimații expirate, emise pe numele lui Reynolds Loftis: un card de bibliotecă, carnete de membru în diverse organizații de stânga, un carnet de conducere din 1936, emis de statul California, cu o etichetă pe spate: „Informații pentru urgențe medicale”. Alergic la penicilină, mici crize recurente de artrită, grupa de sânge 0-I. EL? Danny închise sertarele, descuie ușa de la toaletă, își șterse fața cu un prosop și se îndreptă agale spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]