3,222 matches
-
riscante aventuri umane. Mircea Diaconu (Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu momente de mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul personajului. Fără multe artificii tehnice, cu o siguranță manifestă a elaborării compoziției cadrului, Nicu Stan conferă imaginii expresivitate prin precizie și realism, subordonând tentația forma lismului ideilor solicitate de regizor. Unghiurile și încadratura imaginii filmului conferă valoare și adevăr vieții personajelor urmărite cu discreția unui autentic descoperitor de universuri situate dincolo de aparențe. Coloana sonoră (Nicolae Ciolca) recompune din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o concepție integratoare limpede, riguros articulată. (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion și-a cristalizat, în ultimul deceniu, un concept propriu de teatru. E grefat pe relevarea stărilor colective, a tensiunilor apte a exprima tragicul existenței în modalități de cea mai concentrată expresivitate, în maxime esențializări și reverberante metaforizări, sugerând, cu violență artistică, dereglări ale unor mecanisme sociale și istorice. Spectacolul cu Woyzeck, de G. Buchner, e o aplicare strălucită a acestui concept. Spectacolul este de sesizantă originalitate, complex și dur, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
numai inspirația oarbă, starea de grație, intuiția, Alexa Visarion nu este un intuitiv, ci un creier lucid, care-și gândește materia de lucru cu precizie matematică. Armele lui principale sunt logica și rațiunea. În prim plan George Constantin Colonelul Măruță Expresivitatea este "vânatul" principal, urmărit cu patimă și "prins" cu succes din decupaj în imagine (Vivi Drăgan Vasile), din cadrul plastic (decoruri: Octavian Dibrov) și costume (Daniela Codarcea), în coloana sonoră inspirat întregită de muzică (Mircea Florian). O expresivitate agresivă, hăituitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Constantin Colonelul Măruță Expresivitatea este "vânatul" principal, urmărit cu patimă și "prins" cu succes din decupaj în imagine (Vivi Drăgan Vasile), din cadrul plastic (decoruri: Octavian Dibrov) și costume (Daniela Codarcea), în coloana sonoră inspirat întregită de muzică (Mircea Florian). O expresivitate agresivă, hăituitoare pentru spectator poate, dar care creează, în cele din urmă, o stare de emoție aproape fizică. Spectatorul este supus unei ofensive permanente de sensibilizare la lumea filmului prin detalii creatoare de senzații foarte exacte de spaimă, de milă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ci mai degrabă sub forma unor credințe, intuiții și pasiuni și, uneori, ca o temă muzicală, ca o "echivocitate deschisă", cum ar spune Hans-Georg Gadamer. Ca o poezie, am adăuga, în care sufletul devine work in progress. Alexa Visarion opune expresivitatea artificiului în artă: Expresivitatea artei este o condiție a valorii ei iar artificilalul nu este niciodată expresiv Pentru regizorul și scenaristul Alexa Visarion, relația dintre creația poetică și interpretare, între poezie, jocul actorului și spectacolul pus în scenă este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
forma unor credințe, intuiții și pasiuni și, uneori, ca o temă muzicală, ca o "echivocitate deschisă", cum ar spune Hans-Georg Gadamer. Ca o poezie, am adăuga, în care sufletul devine work in progress. Alexa Visarion opune expresivitatea artificiului în artă: Expresivitatea artei este o condiție a valorii ei iar artificilalul nu este niciodată expresiv Pentru regizorul și scenaristul Alexa Visarion, relația dintre creația poetică și interpretare, între poezie, jocul actorului și spectacolul pus în scenă este mai strânsă decât ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
smulgă glodului, în care îl pot arunca, pe dramaturg, moda sau manierismul unor puneri în scenă. Teatrului redus la mimică și mimarea unor roluri precise, cu tehnici precise și găselniți autodevoratoare, Alexa Visarion îi opune un teatru al stărilor, al expresivității, al căutării muzicii personajului, fie aceasta o partitură simfonică sau de cânt monodie,însoțind slujba bisericească Apropierea de poezie, teatrul ca stare, teza pe care o susține și slujește Alexa Visarion, încearcă să învingă, prin zborul interpretării sau levitația ei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și totodată metaforică, născută din contraste puternice, definind o lume incapabilă să-și păstreze umanitatea. Generalizând o experiență particulară, dilatând semnificațiile textului, reușisem împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă atât la nivelul jocului, cât și la nivelul mizanscenei. Un spectacol frust ce crea în public o puternică senzație de culpabilitate, mizând pe reacția conștiinței ce se revoltă împotriva înmatriculării personalității. Momentele împlinite ale acestei reprezentații probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că piesa românească este necesară spectacolului românesc, așa cum spectacolul are obligația de a o cultiva. Dar... Temele unui text nu pot fi epuizate într-o singură înscenare și de aceea solicită și obligă la reveniri. De multe ori nu în expresivitate, ci în semnificație. Probabil din nevoie de a merge în profunzime ai recitit scenic, în timp, anumite texte: Năpasta, Vinovatul, Richard al III-lea, Unchiul Vanea? Spectacolul e un drum în care încerci să-ți deslușești mersul. Încolțit de obsesii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dan Micu și în seducția pe care o emană spectacolele sale visate. Întotdeauna m-a tulburat universul straniu pe care a știut să-l creeze Aureliu Manea, conferind problematicii textelor o extraordinară acuitate și inventând imagini scenice de o inegalabilă expresivitate. Aceștia și alți câțiva au un univers propriu, pe care au curajul să-l cerceteze, să-l dezvăluie public. Ai călătorit mult. Ai cunoscut personalități ale scenei și ale ecranului, colective teatrale și instituții de învățământ artistic superior, școli naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre el sau neștiind ce să spui, căci multele întrebări nu s-au sfârșit. Le-ați spus actorilor la finalul repetițiilor că "detaliile contează foarte mult, altfel se pot uniformiza sensurile". Da, pentru că detaliile sunt specificul spectacolului, creează tipul de expresivitate care atrage și întreține ineditul, care captează și naște interesul. Tot ce e doar în general poate crea confuzie, poate distruge identitatea ce fixează traseul și perimetrul comunicării. Există un extracâmp al viziunii, adică ceea ce nu se vede, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu e Bacovia! La care sculptorul răspunde: Ba acesta este Bacovia. Desigur, cu înțelesul că nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la porțile Orientului și preacinstitele fețe comuniste... Săru' mîna! zic așa, scîrț, și mă ridic. Noroc! zice botos dolofănica lui Verdeț. 1 iulie Președintele Clinton, în Piața Universității, lîngă Balconul demnității noastre! Moment de neimaginat. Șapte ani. De juxtapus, pentru expresivitatea contrastului, două Jurnale care se situează la cota liminară a momentului: cel al lui Mihail Sebastian și cel al lui Ernst Jünger. Incitante, amîndouă, tocmai prin clara lor discrepanță structurală. Ca scriitură, în primul rînd. Ceea ce însă face deliciul juxtapunerii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui cuceritor expresionism obraznic, defel vexant pentru ochiul nostru atît de exersat deja în aventurile primei avangarde europene. Acest atelier (încă al armoniilor) e părăsit, iar aparatul trece brusc afară, acolo unde sculpturile etapei următoare își confirmă, într-adevăr, derutanta expresivitate.E de recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era unul de aplecată compasiune peste cei desculți, cît mai degrabă o rece pliere pe un motiv atît de bătut plastic. Atît de constant atacat de mari maeștri universali, nici ei totdeauna franc marcați de milostenie. Cît de tot așa expresivitatea infinită a motivului. Că sumarii pedeștri prin ceața grea a lumii se cereau, în sine, aduși pe frisonantele mele mari pînze, cu umbletul lor fără contenire spre un nicăieri ademenitor, e-adevărat. Oricît ne-am duce viața în staniolată îndestulare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continentală, unde doar perspicacitatea managerială a autorilor contează. Apariția noilor generații tulbură în atare măsură apele, încît se pierd din vedere tocmai chestiunile esențiale ale afirmării. În primul rînd, talentul indubitabil. Soluțiile narative ale celor mai nou veniți de o expresivitate eclatantă adesea întîrzie în strategii narative bicisnice, contînd mai ales pe exacerbarea unui eu auctorial traumatizat de convulsiile vulgare ale zilei, neînstare, doar prin el însuși, să genereze operă de marcă. Nici întreținerea unei turbulențe critice în jurul debutanților, nici plasarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Țiganiadei, al traducerilor din textele sfinte și al hagiografiilor) sau purtătoare de indici de "literaturitate" (horoscoape, zodiace etc.), și în programele iconografice apar semne ale "artisticității". Aceste mărturii merită de asemenea integrate în analiza imaginii, a simbolurilor și a expresivității produselor imaginației, mai ales prin stabilirea diferențelor în raport cu motivele cu circulație mai largă în imaginar. Pentru cercetarea de față, care nu ia în discuție valoarea scrierilor, căutată sau obținută involuntar de autori, și care nu ierarhizează acești martori ai identității
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarului laic, refuzând nu imaginea în sine (mentală sau vizuală), ci doar imaginea divinității și "pervertirea" sensului cuvântului sacru. Nici măcar prevalența scrisului nu a diminuat forța imaginii, pentru că ea supraviețuiește tocmai prin cuvânt, fie în formele lui stilizate, fie prin expresivitatea lui involuntară. În plus, toate civilizațiile contemporane sunt supuse astăzi retoricii imaginii, căci nicio societate nu se (mai) poate apăra de seducția publicității (religia contemporană a obiectului). În definitiv, prin ce s-ar mai putea motiva astăzi confruntarea iconoclaștilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
culture des élites dans la France moderne(XVe-XVIIIe siècle). Paris: Flammarion, 1978. ---. O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX. București: Cartier, 2002. [2000] Murgescu, Bogdan. Țările Române între imperiul otoman și Europa creștină. Iași: Polirom, 2012. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Cartea Românească, 1977. ---. Imanența literaturii. București: Cartea Românească, 1981. ---. "Panorama prozei medievale epice în limba română". România literară 6, an XXVI: 12-13 și 19 (18-25 februarie 1993). Nicoară, Toader. Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Cluj- Napoca: Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
toate sferele vieții sociale: Samuel Beckett, William Saroyan, Saul Bellow, Henry Moore sau Marshall McLuhan, Henry Kissinger, Edward Heath, Christian Barnard, Louis Armstrong, Duke Ellington, Grigore Moisil ș.a. Între traducători, R. ocupă un loc de seamă prin echivalențe perfecte ale expresivității moderne. A transpus pentru cititorul român fie coerența stilistică din proza lui D.H. Lawrence prin contrapunctări de ritmuri, nuanțe și tonalități, fie limbajul și stilul colocvial, cu multe repetiții și expresii specifice englezei americane, proprii lui J. D. Salinger, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
frecvente, nu puteau scăpa neobservate. Nu există însă vreo diferențiere terminologică, după cum știm, în literatura veche. Credem că termenul cel mai reprezentativ a apărut în secolul al XIX-lea, ca un barbarism care a avut însă o acoperire științifică prin expresivitatea sa: ne referim la exaltație, exaltațiune, termen care în secolul al XVIII-lea a avut o mare circulație sub forma de esaltat. Esaltațiunea mintală a fost formularea cea mai folosită în raporturile oficiale (nemedicale) și în limbajul curent în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În ansamblu, terminologia populară, fiind depășită ca utilitate practică, a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei în trecut, ca și importanța ei în conturarea unei anumite optici care a supraviețuit. Este remarcabilă și bogăția și expresivitatea plastică cu care, într-o perioadă de criză medicală națională, a înlocuit, în măsura posibilului, limbajul științific. Ne amintim, în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta a știut să smulgă istoriei și un câștig: munca aceea de elaborare fiind dusă exclusiv de popor, limba a ieșit la capăt cu o expresivitate populară fără pereche". Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, care, în ceea ce ne privește, a constituit un limbaj psihiatric naiv, dar pitoresc și bogat în semnificații. BIBLIOGRAFIE 1. Candrea I. A., Densușianu O., Graiul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice a complementului intern al verbelor intranzitive [deopotrivă inacuzative și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]