3,430 matches
-
În orice caz, mult mai mulți decît cei care au ceva de spus, Încurajați frenetic de editori, În speranța umflării marelui pot. În 1960, așadar, premiul Goncourt propulsa tirajul titlului cîștigător la 100.000 - 350.000 de exemplare. Numărul este fabulos, cîștigurile, așijderea. Ele au scăzut, astăzi, dar vedetismul literar nu a dispărut. Literatura s-a “fărîmițat”, ea aparține fiecărui autor În parte și niciodată unei percepții consensuale la nivele sociale mai largi sau mai restrînse. Rolul ei politic, mobilizator, a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lichidați la un moment dat. Ceea ce se petrece În romanele lui Volodine este un război difuz, nu numai a vieții cu moartea, ci mai ales a ordinii cu haosul. După ce, În 1988, una din primele sale cărți, Enfers fabuleux (Infernuri fabuloase) era populată cu mutanți rezidenți ai unei mănăstiri, care se Îndeletniceau cu arderea de vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în alt loc tăcerea „țiuia în urechi”. Asemenea senzații, cromatice, olfactive, acustice, în asociații felurite, transcriu contactul direct cu materia. Mai multă atenție dobândește ulterior (În munții Neamțului) omul, mai exact omul încadrat în peisaj, dar pendularea între real și fabulos se păstrează, tot așa cum se păstrează și raportarea continuă la mitologie. Trecerea de la divinizarea naturii la viziunea comică asupra omului devine sistematică. Stărilor sufletești profunde le urmează scene teatrale, de un retorism accentuat. La fel, reminiscențe mitologice și comparații dezvoltate
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
de vedere este concurent (și în sens polemic) acelora mult mai cunoscute ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
aferente, împreună cu motivele lor paradigmatice” și notifică „întruchipările lor literare mai cunoscute la scara literaturii române și universale”. A doua secțiune a cărții (Orientări și profiluri) este preponderent analitică, criticul evaluând tipologic și istoric paleta modurilor de exprimare a fantasticului: fabulosul feeric (ilustrat de cărțile populare, dar și de I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale, I. Minulescu, Oscar Lemnaru); miraculosul mitologiei autohtone (Gala Galaction, I. Agârbiceanu, M. Sadoveanu, Pavel Dan, Ștefan Bănulescu); fantasticul ca revers inacceptabil al verosimilului (N. Gane, I.L.
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
poeta este mai cunoscută datorită poeziilor sale pentru copii (Jucării, 1938, Baba Iarna intră-n sat, 1954). Proza lui C. păstrează stilul molcom al poeziei și, în mare parte, sursele de inspirație. Amintirile din prima copilărie plutesc într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de școală (A murit Luchi..., 1942). Poate mai puțin obișnuite pentru imaginea comună despre scriitoare sunt schițele cu structură tradiționalistă, care povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le Rêve, Paris, 1992), cartea a fost nominalizată la Premiul Médicis, pentru cea mai bună carte străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă capodoperă - de parodiere sacralizantă -, Levantul (1990), unde, sub un pretext epic schematic, de epopee balcanică, se pune, practic, „piatra tombală” pe marea tradiție a poeziei române. Culme a intertextualismului postmodern, Levantul e o centrifugă
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
o pisicuță adormită - cine poate/Neagra ta tristețe-a trage-n al său pept și a sta viu?/ Când pornii poema asta cât eram de cilibiu!” Aparent antinomice, energia plăsmuitoare de viziuni de coșmar feeric (coborârea fetițelor din REM, goana fabuloasă printre exemplarele de la Muzeul Antipa, din Gemenii, un fel de Dionis eminescian îmbibat cu Stephen King pe muzică de Alan Parker) și energia verbalizantă din Levantul reprezintă „fața și reversul”, gemelaritatea unei ființe eminamente poetice, absorbită integral de eul propriu
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
de macabru e vecin cu lumea lui Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei eminescianități totalitare sau ca traiectul unei renovatio în
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
din zona orașelor Brăila și Galați, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis în perioada imediat următoare încheierii păcii de la Adrianopol (1829). Aria ei de răspândire include întreaga Muntenie, Oltenia, Moldova și sudul Banatului. Lipsită de elemente fabuloase, balada cuprinde relatarea unei întâmplări neobișnuite: răpirea unei tinere fete de către un negustor arap. Eroina, frumoasa crâșmăriță Chira, este la început ademenită de bogatul negustor, cu daruri scumpe. Respins de fată, arapul o răpește prin înșelăciune. Prinzând de veste, frații
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
la Kogălniceanu, oferindu-și clipe de răgaz în istovitorul efort pe care i-l solicita studierea manuscriselor, pe atunci necatalogate și neclasificate, stabilirea filiației versiunilor, căutarea originalelor unor scrieri ce avuseseră, până să intre în spațiul literar românesc, o circuație fabuloasă. Studiind tabloul multiform al „cărților populare” („grup” literar atât de variat), descoperindu-le - pe unele - în codice înainte necercetate, clasificându-le în funcție de conținut și de filiera prin care au pătruns în literatura românească, C. a avut, fără îndoială, intuiția extraordinară
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
scriitorul, un rafinat. Nu miră, prin urmare, faptul că celebra Cântare a Cântărilor e prefațată de un studiu filologic savant despre interpretarea lui Max Brod, dedicată simbolurilor marelui poem biblic. În prelucrarea lui C. după Șalom Alehem, domină tema animalului fabulos, satanic în toate ipostazele sale, aici o capră năzdrăvană care-și bate joc de sărăcia croitorului Șimen, cel împovărat cu mulți copii. Scos din minți de blestemele soției, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor românești, „diavoli, spiriduși și vraci
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
s-a vrut un continuator modern al psihologiei asociaționiste engleze 1. A reușit acest lucru obținând succese răsunătoare cu o concepție care era totuși fundamental eronată. Thorndike s-a dovedit a fi „ultimul alchimist” al psihologiei științifice. Dar o personalitate fabuloasă, ca toți alchimiștii, care a fantazat enorm, dar a și intuit în mod genial adevăruri de necontestat. În mod uimitor, multe dintre contribuțiile sale s-au dovedit a fi realmente valoroase. Chiar și câteva dintre „nepermisele extrapolări” (explicarea unor fenomene
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de tabuuri lângă enigmatice fatalități (Hoți de cai, Arămarul din Küstenge, Fata hogei). Dobrogea, în schimb, mai picturală, va inspira, în rama pitorescului decor, ceva mai multă libertate epică. Drumurile pleacă din și se întorc - aici - la Hasiduluc. Pulsul
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
în care circula, cert este că în spațiul românesc Alexandria a avut o influență decisivă. Povestind cuceririle și isprăvile lui Alexandru, textul, indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie fabuloasă, mitologică. Firește, eroul este creștinizat, devenind un soldat al lui Dumnezeu. Prin intermediul Alexandriei pătrund în imaginarul românesc tot felul de ființe stranii, "fabuloase", cum le numim noi astăzi în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului, Bucifal, "iaste roșu și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie fabuloasă, mitologică. Firește, eroul este creștinizat, devenind un soldat al lui Dumnezeu. Prin intermediul Alexandriei pătrund în imaginarul românesc tot felul de ființe stranii, "fabuloase", cum le numim noi astăzi în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului, Bucifal, "iaste roșu și cu corn negru între urechi, de un cot de lung"59. În călătoriile sale prin tot felul de teritorii feerice sau înspăimântătoare, către
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animale din arabă 40, reperul rămânând Historia naturalis a lui Plinius cel Bătrân, o sinteză care nu doar că îl conspectează în multe cazuri pe Aristotel, dar și colportează multe legende, "zvonuri", acordând o pondere mai mare elementelor exotice, pitorești, "fabuloase"). În afara Bibliei, dar sub directa sa influență, apar și circulă în toate limbile vernaculare și nu numai diferite tratate care doar aparent sunt de zoologie: exemplul cel mai ilustru este cel al Fiziologului, lucrare care a influențat decisiv și pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici faptul că un animal există sau nu în realitate. Făceau medievalii diferența între animalele "reale" și cele "fantastice"? Iată o întrebare pe care au ocolit-o mulți cercetători, catalogând automat unele ființe pe care noi astăzi le clasăm drept "fabuloase" în zona "fantasticului". Există animalele fantastice? Ce înseamnă "fantastic" în gândirea medievală? Este pertinentă această etichetare a lor, rămâne ea fidelă gândirii medievale? Mai mult decât atât, contează faptul că un animal există în realitate sau nu? Răspunsurile se pot
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în care există mielul, leul, vaca, oaia, vulpea, lupul și alte prezențe obligatorii ale oricărui bestiar. Louis Réau explică încă din 1954 acest lucru, care rămâne încă un mister pentru mulți autori de albume comerciale, având în titlu sintagma "animale fabuloase": Nu este cazul nici să acordăm o importanță prea mare distincției care pare fundamentală între animalele reale și fabuloase: oamenii Evului Mediu nu făceau nici o diferență între animalele reale, familiare sau exotice și monștrii imaginari. Aceeași pasăre, acvila, poate fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încă din 1954 acest lucru, care rămâne încă un mister pentru mulți autori de albume comerciale, având în titlu sintagma "animale fabuloase": Nu este cazul nici să acordăm o importanță prea mare distincției care pare fundamentală între animalele reale și fabuloase: oamenii Evului Mediu nu făceau nici o diferență între animalele reale, familiare sau exotice și monștrii imaginari. Aceeași pasăre, acvila, poate fi reală sau poate deveni himerică atunci când e bicefală. După cum scria Sfântul Augustin, interpretul gândirii creștine pre-științifice, important pentru noi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rolul său pedagogic. Răspunsul nu trebuie căutat cu ajutorul unor practici arheo-zoologice, ci în istoria culturii și a mentalităților. Pe scurt, pentru medievali, ele au existat sau cel puțin ei au pretins mereu că acești hibrizi, acești monștri există. "Imaginare", "fantastice", "fabuloase" au devenit pentru noi, care raportăm totul la experiența directă, pentru care imaginarul nu mai face parte din instrumentele de cunoaștere, pentru care lumea reală nu este decât ceea ce se lasă explicat, catalogat, clasificat, ierarhizat, pe scurt: asumat rațional. Cum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fapt, cel mai respectat, cel mai seducător dintre toate, implicând, după cum vom vedea, posibilități alegorice multiple. Fascinația pe care acest simbol a exercitat-o nu a încetat nici după ce o nouă epistemă, specifică științei moderne, a indus convingerea în caracterul "fabulos" al nobilei făpturi. Izolat în mit, în imaginar, unicornul a continuat să atragă atenția, să fie tratat ca un simbol cu un statut aparte. Asta după ce mitul, imaginarul au încetat să mai facă parte dintre instrumentele cunoașterii. Despre nici un alt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
multele legende care au invadat spațiul european venind dinspre miraculosul Orient. Odată cu primele secole după Hristos, începe cariera creștină a unicornului. El nu va mai fi un animal oarecare, așa cum sunt multe exemplare necunoscute, atestate doar în cărți, nici o făptură fabuloasă, precum grifonul, sirena, centaurul și altele asemenea. Va întruchipa toate virtuțile posibile, va deveni simbol al purității, al castității, al perfecțiunii. Potențialul său simbolic și alegoric îi va asigura, pentru multă vreme, și o prezență de necontestat în "cartea naturii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este în creștere începând cu Evul Mediu târziu. Unii cercetători dau lista de prețuri exorbitante: unele exemplare, precum cel al lui Pietro de Medici, pot costa 6000-7000 de ducați; în 1559, un corn lung este cumpărat, de venețieni, cu suma fabuloasă de 30.000 de sechini 61. Ușor-ușor, cornul de unicorn, ca și posesorul său, coborât din spațiul rarefiat al alegoriilor medievale, începe să aparțină "unui simbolism mai mult utilitar decât transcendent"62. După cum demonstrează cu o lăudabilă risipă (sau investiție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sprijinindu-și credința pe descoperirea unor fosile asemănătoare, a căror imagine o și reproduce 67. Faptul că, în plin secol al XVIII-lea, un raționalist se arată dispus să mai creadă în existența unui animal a cărui apartenență la domeniul fabulosului fusese de nenumărate ori demonstrată indică faptul că unicornul nu își pierduse cu totul puterea de a fascina și că adesea mitul este mai puternic decât evidența. Dar, din păcate (da, din păcate!), atitudinea lui Leibniz trebuie înregistrată în rândul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]