3,548 matches
-
-mi fie lumină pentru suflet! Eu, dragă nepoată, simt că mă aflu în pragul morții; aș vrea să mor în așa fel ca să se știe că viața nu mi-a fost chiar atât de anapoda, încât să las după mine faima de smintit!“ Acolo am întrerupt cititul mamei și, cu vocea bunicului și propriile lui cuvinte, făcând gesturile potrivite, am citat încă un fragment: „Sosi, în sfârșit, și clipa de pe urmă a lui Don Quijote, după ce primise toate tainele și după ce osândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
toată lumea știa foarte bine cine este Ben. ― Fantastic, spuse Richard la un moment dat. Trebuie să-mi amintesc să te iau cu mine mai des. ― Da, râse Ben, care se simțea bine, dar tot nu se simțea puțin încurcat de faima lui proaspăt dobândită. ― Ce zici de roșcata aia? Richard îi dădu un ghiont lui Ben, după care amândoi se uitară la spatele fetei, care se unduia amețitor în drum spre toaletă, unde avea să-și împrospăteze rujul. ― Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o turmă“, Scrierile sale au început să apară în săptămânalul „22-GDS“ și, printr-o Conferință de Presă, în care a jucat rolul unei victime a Securității iliesciene(?!?), este remarcat de filosoful depresiv, dar carierist și pupincurist de frunte, Gabriel Liiceanu. „Faima” lui H.R. Patapievici a atins însă apogeul când acesta a fost îmbrățișat de Gabriel Liiceanu... (care) ... din variate considerente, ... a garantat imediat nu numai pentru integritatea și victimizarea, ci și pentru genialitatea lui H.R. Patapievici. Ce spuneți domnilor, jidanii foști
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
agresive de a cerși, au pus pe drumuri toate polițiile Europei, și nu numai, din cauza hoțiilor și tâlhăriilor comise. Ei sunt cei, care imediat după 1989, cerșeau pe străzile orașelor din Europa, înfășurați în tricolorul românesc. Aceștia ne-au dus faima noastră peste mări și țări, de nici o națiune civilizată nu mai vrea să audă de români. Oare de ce Antonescu în loc de santinele pe malul Nistrului nu a pus panouri cu „șoșoi”, că poate nu mai veneau înapoi în țară, ci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și pârcălab de Suceava. “Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum se va intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am întrebat. Credeam că te-ar interesa să știi ce părere au oamenii despre ele. Dar ce, pe tine te-ar interesa? Nici nu pot descrie disprețul nemărginit cu care și-a încărcat aceste vorbe. Dar nu ești dornic de faimă? E lucrul la care mai nici un artist n-a fost indiferent. — Copilării! Cum poate să-ți pese de părerea gloatei când nu dai doi bani pe cea a unui om? — Păi nu toți suntem ființe raționale, am râs eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la care mai nici un artist n-a fost indiferent. — Copilării! Cum poate să-ți pese de părerea gloatei când nu dai doi bani pe cea a unui om? — Păi nu toți suntem ființe raționale, am râs eu. Dar cine creează faima? Criticii, scriitorii, agenții de bursă, femeile. Și nu ți-ar da o senzație destul de plăcută să te gândești la oameni, pe care nu i-ai cunoscut și pe care nu i-ai văzut niciodată, sorbind emoții subtile și pasionate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oarecare. Muncea în orice caz mult mai mult. Nu-i păsa absolut deloc de lucrurile acelea cu care majoritatea oamenilor își înfrumusețează viața și și-o fac mai agreabilă. Era absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș fi avut norocul unei călătorii în Tahiti mai mult ca sigur n-aș fi scris niciodată cartea asta. Într-acolo a ajuns după multe rătăciri Charles Strickland, și acolo a pictat tablourile pe care se întemeiază în mod cert faima lui. Presupun că nici un artist nu-și dobândește pe deplin împlinirea visului care-l obsedează, dar Strickland, hărțuit neîncetat de lupta lui cu tehnica, a izbutit poate și mai puțin decât alții să exprime viziunea pe care o vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit un scaun să șadă ― același scaun pe care mă poftea să mă așez ori de câte ori veneam la el. Mă prețuia acest venerabil savant cu faimă europeană, doctor honoris causa al câtorva universități apusene, și această prețuire mi-a crescut aripi și mi-a înlesnit biruința. Cum i-aș fi îmbrățișat umbra pe care o simțeam prezentă în cancelarie și în sălile de cursuri ca și când s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai e cea de altădată. Cei mai mulți "locatari" îmi sunt necunoscuți. Probabil, sunt amici de-ai unor scriitori. Sau rude. Dar nici cu colegii cu care m-am nimerit în aceeași serie nu trec de schimburile, convenționale, de amabilități. Am oarecare faimă de individ ursuz, așa că nimeni nu se simte obligat să încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La mare, eu procedez
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Eschil au ajuns până la noi numai șapte, din cele o sută treizeci create de Sofocle ne-au parvenit tot șapte. Lui Euripide i-au fost atribuite șaptezeci și cinci de tragedii, din care cunoaștem optsprezece. De la pictorii care s-au bucurat de faimă în Grecia antică nu s-a păstrat nici o urmă a talentului și reputației lor. Simple nume, câteva anecdote, e tot ce-a rămas. Vestitul și mult lăudatul Zeuxis ar fi scris sub o frescă, reprezentând un atlet, că posterității îi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Îl lauzi fiindcă îi rămâne credincios fostului său senior, chiar și azi? — În timpul lucrărilor de construcție din Azuchi, a fost singurul care a refuzat să participe, cu toate că îl invitase s-o facă Seniorul Nobunaga însuși. Nu se pleacă nici în fața faimei, nici în fața puterii. Pare-se că are prea mult respect de sine însuși ca să picteze pentru inamicul fostului său stăpân. Chiar atunci, unul dintre vasalii lui Mitsuharu intră și îngenunche în spatele lor, iar cei doi se întrerupseră din conversație. Mitsuharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
distrugătorul culturii și conspiratorul care răsturnase instituții și aruncase națiunea în haos. Își încheie cuvântarea, recitând o poezie compusă de el însuși: Fie ca omul care nu înțelege Să pună ce-o vrea; Nu voi regreta nici Rangul, și nici faima. În timp ce recita poemul, Mitsuhide începea să simtă patosul propriei sale situații și lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Vasalii superiori începură și ei să plângă. Unii chiar își mușcau munecile armurilor sau cădeau cu fața la pământ. Un singur om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu putea lua partea nici unuia dintre vasalii fostului său stăpân și că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Din partea lui, Ieyasu îl considera pe Ii un om ce putea fi folosit cu bune rezultate și îi încredințase comanda a trei mii de oameni, precum și responsabilitatea de a conduce avangarda. Acea poziție oferea atât posibilitatea cuceririi celei mai mari faime, cât și înfruntarea celor mai crâncene greutăți. — Astăzi, să-ți arăți curajul așa cum știi tu, îl sfătui Ieyasu. Ii, însă, era atât de tânăr, încât Ieyasu îi repartiză în unitate pe doi dintre vasalii cu experiență. Și adăugă: — Să asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dispăruse la un moment dat pentru mai multă vreme. Lumea spunea că ar fi plecat la facultate, dar cu toții erau siguri că mulți purici n-avea să facă acolo, la facultate, oricare din ele ar fi fost. În orice caz, faima lor nu era deloc bună. În ce-l privea, lui Dănilă numele de Melisa i se părea ciudat, dar pesemne că asta nu le împiedica pe cele două surori să se înțeleagă bine una cu cealaltă. Nu vedea niciun motiv
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o adevărată piatră de hotar în istoria literaturii”, premiindu-l ori de câte ori aveau ocazia. Anii care au urmat apariției acelui volum au trecut la fel de benefic pentru talentatul Mircea, care dobândise în numai câțiva ani o faimă atât de mare, încât, dacă privea cu atenție la biografiile înaintașilor săi, realiza că aceștia nu numai că nu reușiseră să adune la fel de multe succese, dar nici măcar tot ceea ce realizaseră ei toți la un loc de-a lungul întregilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano... doar nici nu se putea altfel... faima sa a făcut înconjurul întregii lumi... acum v-aș ruga să-i mulțumim pentru onoarea deosebită pe care ne-a făcut-o venind la cenaclul nostru și să-l ascultăm, nu înainte însă ca eu să vă spun câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera până și glumele mușteriilor chercheliți, și într-o zi, în restaurantul Elefant, a cărui faimă era cam deocheată, patronul i-a propus bunicului un rămășag, că dacă bunicu-i de acord să se dea cu loțiune de păr pe..., dar atunci asistența a început să forfotească și să vocifereze, și s-a auzit cum cineva strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajuns la Sutri în Italia , unde se adăpostiseră într-o pivniță și în acea pivniță a venit pe lume Roland . Mama a rămas să trăiască acolo din mila țăranilor vecini , în vreme ce Milon porni din nou la drum în căutare de faimă și bogății . Roland a crescut printre copii de țărani depășindu-i pe toți în putere și alte însușiri bărbătești . Printre tovarășii săi de joacă se afla și Oliver, fiul guvernatorului . Între cei doi băieți s-a iscat într-o zi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Astfel Rinaldo era nepotul lui Carol Magnul și vărul lui Roland. Atunci când Rinaldo atinse vârsta la care putea lua armele, Roland era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă. Nerăbdător o porni în căutarea gloriei. Intr-o zi pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura. Numai că, unii dintre oamenii lui Rinaldo erau certați cu lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la epoca în care începe povestirea noastră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]