7,566 matches
-
reîntâlnirea, imaginată, cu vechea sa iubită. Pentru că din cauza dimensiunilor neobișnuite, mult timp P. nu găsește editor pentru Întunecare, scrierea va intra în circuitul literar la trei-patru ani de la momentul elaborării, devenind contemporană cu textele de inspirație psihanalitică. Următorul roman, Simfonia fantastică , va fi de aceea mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică mai complexă, intersectând și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică mai complexă, intersectând și căutările gidiene, cu oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o formulă stilistică neobișnuită și oarecum singulară în proza românească. Își propune, de pildă, să insinueze narațiunii modelul retoric al simfoniei lui Berlioz. Tentativa amintește teoretic de André Gide și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
1922; Drumul cu plopi, București, 1924; Omul din vis, Craiova, 1925; Aranca, știma lacurilor, București, 1927; Întunecare, I, București, 1927, II, Craiova, 1928; Somnul, București, 1927; Carnet de vară, Craiova, 1928; Omul care și-a găsit umbra, București, 1928; Simfonia fantastică, București, 1929; Calea Victoriei, București, 1930; La Paradis General, București, 1930; Pif... Paf... Puf..., București, 1930; Cain și Abel, București, 1930; Comoara regelui Dromichet, București, 1931; Baletul mecanic, I-II, București, 1931; Flori de gheață, București, 1931; Kremlin, București, 1931; Plecat
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Drumul pierdut, București, 1962; Evocări și aspecte literare, îngr. și pref. Mircea Popa, Timișoara, 1974; Nuvele, București, 1978; Opere, I, îngr. Mihai Dascal, introd. Al. Piru, București, 1985; Corespondența lui Cezar Petrescu, îngr. și introd. Șt. Ionescu, Cluj-Napoca, 1986; Proză fantastică, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1986; Somnul. Simfonia fantastică, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1988; Adăpostul Sobolia, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1989; Omul din vis, îngr. Mihai Dascal, București, 1989; Georgetta (epistolar inedit), îngr. Dumitru Vacariu și Lucian
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
îngr. și pref. Mircea Popa, Timișoara, 1974; Nuvele, București, 1978; Opere, I, îngr. Mihai Dascal, introd. Al. Piru, București, 1985; Corespondența lui Cezar Petrescu, îngr. și introd. Șt. Ionescu, Cluj-Napoca, 1986; Proză fantastică, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1986; Somnul. Simfonia fantastică, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1988; Adăpostul Sobolia, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1989; Omul din vis, îngr. Mihai Dascal, București, 1989; Georgetta (epistolar inedit), îngr. Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Iași, 1998. Traduceri: G. Grebeșnikov, Neamul Ciuraevilor
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica de călătorie, printre „punctele cardinale în desfășurarea unei întârziate literaturi preromantice” ce au contribuit esențial
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
a treia mișcare a mulțimii devine confruntare sângeroasă. Atacați prin surprindere, noaptea, de un comando legionar, Ardeleanu, comunistul Teodorescu și Gligor al Hahăului sunt nevoiți să fugă. Primul și al treilea își pierd viața. Supraviețuitor, Teodorescu pornește, într-o cavalcadă fantastică, împotriva atacatorilor, urmat de țăranii ridicați la dangătul de clopot. Apărută în 1970, după un deceniu și mai bine de la abandonarea de către autor a uneltelor romancierului, spre a le încerca pe acelea ale literaturii dramatice și cinematografice, nuvela Moartea lui
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Alecu Russo, I. Creangă), precum și câteva ediții comentate (I.I. Mironescu, G. Topîrceanu, I.L. Caragiale). De experiența în acest domeniu, de familiarizarea cu diversele formule ale literaturii române este legată și opera sa de prozator. Două volume de povestiri, purtând etichetele „fantastice”, „științifico-fantastice” și „aproape fantastice” - Reverberație rupestră (1982), Locuitorii planetei albastre (1988), ultimul pentru copii -, schițează o tentativă de a explora umoristic, înaintea modei intertextualismului, cele mai neașteptate surse livrești și de a experimenta formule narative diverse (Misiune disciplinară, Metropolitană, În
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
precum și câteva ediții comentate (I.I. Mironescu, G. Topîrceanu, I.L. Caragiale). De experiența în acest domeniu, de familiarizarea cu diversele formule ale literaturii române este legată și opera sa de prozator. Două volume de povestiri, purtând etichetele „fantastice”, „științifico-fantastice” și „aproape fantastice” - Reverberație rupestră (1982), Locuitorii planetei albastre (1988), ultimul pentru copii -, schițează o tentativă de a explora umoristic, înaintea modei intertextualismului, cele mai neașteptate surse livrești și de a experimenta formule narative diverse (Misiune disciplinară, Metropolitană, În adâncuri). Conținutul baladei Zburătorul
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
actuală” (Ioana Bot). Comentatorii observă, pe temeiul textelor, o preferință pentru interpretarea prozei, evidentă atât în eseuri succinte și pătrunzătoare, ca Spiritul epopeic, Paradoxul povestirii sau Arhetipuri ale personajelor sadoveniene, cât și în studiul, de altă anvergură, intitulat Surse ale fantasticului în proza românească. Paginile rămase de la R., elaborate în intervalul a doar câțiva ani, răspund unor destinații și exigențe diferite, publicistice sau didactice, însă ele poartă amprenta unității de atitudine și viziune. Pretutindeni, explicitată și în micul eseu programatic Critica
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
lui Mihail Sadoveanu, dar și la scriitori ca V. Voiculescu, Marin Preda, Ștefan Bănulescu. Edificată asupra orientărilor contemporane, R. se înscrie între primii critici români care cultivă, la sfârșitul anilor ’60, analiza arhetipală (Ioana Em. Petrescu). Explorările în problematica prozei fantastice indică siguranță analitică, exactitate, finețe disociativă și simț teoretic, imaginație a ideilor, orientare pertinentă în bibliografia critică a temei, semn că eseista intrase pe un făgaș propice pentru lansarea proiectului său critic. R. este un nume reprezentativ nu numai pentru
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
ș.a.), studii de caz (Philip K. Dick; volumul colectiv - cu valoare de manifest al generației SF a anilor ’90 - Motocentauri pe acoperișul lumii) și eseuri teoretice (Science fiction-ul și literatura înaltă, Science fiction-ul și judecata canonică, Subiectivismul în literatura SF, Fantasticul în SF ș.a.), oferind autorului „prilejul de a-și exersa acribia critică și spiritul disociativ în observații nuanțate, demne de reținut” (Mircea Opriță). Pe lângă specializarea în SF, R. are o bogată activitate de eseist în câmpul literaturii mainstream și în
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
în Un balon râdea în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
găzduiește în paginile sale o literatură care, deși inegală calitativ, se dovedește unitară din perspectiva criteriului tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
și studii politice semnate de C.A. Rosetti, I. Heliade-Rădulescu, D. Brătianu, vădind orientarea liberală a comitetului de direcție. Deși promiseseră să colaboreze și Ion Ghica, Vasile Pogor și alții, în R.D. nu se întâlnește, ca literatură, decât o „povestire fantastică” a lui N. Blaramberg, intitulată Cineva nu se înamorează din suflet - probabil o traducere din franțuzește. În al doilea număr se mai publică A doua epistolă deschisă către d. Petriceicu Hajdeu, constituind răspunsul lui P. P. Carp la întâmpinarea făcută
REVISTA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289207_a_290536]
-
în literatura română, îngr. Al. Săndulescu, Marcel Duță, Adriana Mitescu, București, 1974; Ioana Crețulescu, Mutațiile realismului. Literatura realistă: istorie și structură, București, 1974; Adriana Iliescu, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, București, 1975; Marin Beșteliu, Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975; H. Zalis, Realismul în literatura românească. Cercetare bibliografică, București, 1977; Adriana Iliescu, Proza realistă în secolul al XIX-lea, București, 1978; Roman Jakobson, Despre realism în artă, în Ce este literatura? Școala formală rusă, tr. Corneliu Barborică, București
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Speranția, M. Gaster, E. Lovinescu, T.T. Burada, Șt. St. Tuțescu, cât și numeroase traduceri (poezii, teatru, romane, nuvele, schițe) din literatura universală, din autori al căror registru cuprinde poezia romantică și parnasiană, proza realistă și naturalistă, de anticipație și istorică, fantastică și satirică ori teatrul de idei ibsenian. C.A.
MUNCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288281_a_289610]
-
din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane în Europa. La sfârșit se ocupă de luptele turcilor cu bulgarii, sârbii și românii, ocazie de a prezenta figuri de domni români: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare. Legende fantastice sau narațiuni populare, legate de figurile istorice pe care le evocă, se întâlnesc în scriere mai la tot pasul. Foarte interesante sunt știrile de la sfârșitul cronografului, adăugate de M., despre luptele cu turcii la Rovine și Nicopole. Cronicarul scrie într-
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
Barrault, Sunt un om de teatru, pref. Lucian Giurchescu, București, 1966; Julien Green, Leviathan, pref. trad., București, 1966, Jurnal, București, 1982; Henry Lhote, Frescele din Tassili, București, 1967; Eugène Fromentin, Maeștri de odinioară, pref. trad., București, 1969; Marcel Brion, Arta fantastică, pref. trad., București, 1971, Pictura romantică, pref. trad., București, 1973; Albert Camus, Caiete, pref. trad., București, 1971, Eseuri, pref. trad., București, 1976, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, București, 2002 (în colaborare); André Malraux, Calea Regală
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
spațiul imaginarului se lărgește, iar în locul figurației de evantai apar motive de baladă, legendă sau roman cavaleresc. Peisajele sunt mai ales de burg medieval, cu turnuri învăluite uneori de cețuri nordice, bântuite de stafii. Cu timpul, gustul poetei pentru straniu, fantastic și exotic începe să fie concurat de un simț al realului, exprimat în versurile din volumul Călătorii (1946) prin visuri de cutreierare a planetei, în Fruct nou (1948) prin evocări ale coșmarurilor provocate de fascism și prin dorința de implicare
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
lucrat ca redactor (1990-1992) și ca redactor-șef (1992-1993). A colaborat la „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Contrapunct”, „România literară” ș.a. În contrast cu moda textualistă din anii ’80, M. scrie o proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
biografiei acordându-i-se doar câteva pagini. Capitolele Sub zodia lui Marte și Fantasticul-coordonată majoră a prozei lui Fulga sunt cele mai dense, caracterizându-se printr-un discurs clar și comentarii pertinente și convingătoare. O atenție deosebită se acordă prozelor fantastice, considerate și cele mai izbutite, criticul studiindu-le din perspectiva „relației metafizice dintre eros și tanatos”. Încearcă totuși să recupereze și prozele mai puțin realizate ale autorului comentat. Astfel, noutatea romanului Steaua Bunei Speranțe ar consta în „cultul pentru dragoste
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
și științifice”, „Toamna”, „Românul literar”, „Românul din Ardeal”, „Revista literară”, „Revista celorlalți”, „Convorbiri critice”. În 1904 tânărul scoate revista „Pleiada”, dispărută după al doilea număr. Editorial, debutează cu placheta Aripi negre (1909), sumarul, organizat altfel, fiind reluat integral în Aripi fantastice (1925), alături de câteva piese noi, apărute în „Adevărul literar și artistic”. Alte poezii, îndeobște sonete, sunt găzduite începând din 1930 în „Gândirea”, „Viața Basarabiei”, „Cele trei Crișuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, mai târziu constituind volumul Simfonia vieții (1943). După exact un
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]