54,110 matches
-
cetățenilor, conferind totodată efect și principiului nediscriminării, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Nerespectarea principiului proporționalității rezultă din tratamentul sancționator diferit aplicat în situații similare în lipsa reglementării unor criterii obiective în baza cărora să se stabilească gravitatea faptei, respectiv amenda ce va fi aplicată. Astfel, în lipsa unor criterii de individualizare a sancțiunii, pentru o faptă contravențională de o gravitate mai mică poate fi aplicat un regim sancționator specific unei fapte contravenționale ce comportă un pericol social mult
DECIZIA nr. 145 din 21 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273953]
-
rezultă din tratamentul sancționator diferit aplicat în situații similare în lipsa reglementării unor criterii obiective în baza cărora să se stabilească gravitatea faptei, respectiv amenda ce va fi aplicată. Astfel, în lipsa unor criterii de individualizare a sancțiunii, pentru o faptă contravențională de o gravitate mai mică poate fi aplicat un regim sancționator specific unei fapte contravenționale ce comportă un pericol social mult mai ridicat. În acest caz cetățenii nu mai sunt egali în fața legii și a autorităților publice, unii
DECIZIA nr. 145 din 21 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273953]
-
3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. ... 17. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează
DECIZIA nr. 145 din 21 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273953]
-
destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale
DECIZIA nr. 145 din 21 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273953]
-
289 alin. (1) din Codul penal dispune că se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, fiindu-i astfel aplicabil art. 67 alin. (2) din același Cod penal, potrivit căruia „aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. “ Așadar, în prezenta cauză, Curtea va analiza doar această ipoteză
DECIZIA nr. 363 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274023]
-
perioadă în care s-a dispus și se execută pedeapsa complementară, deci pentru o perioadă de maximum 5 ani, în caz contrar apreciind că este vorba de încălcarea principiului non bis in idem, fiind condamnat la două pedepse pentru aceeași faptă. ... 19. Or, Curtea reține că, prin natura sa, această pedeapsă complementară este incompatibilă cu starea de privare de libertate a persoanei condamnate, astfel că aceasta nu se poate executa în concret decât în condițiile art. 68 alin. (1) din Codul
DECIZIA nr. 363 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274023]
-
urmare a dispunerii interdicției de a ocupa o anumită funcție sau de a exercita o funcție, ca pedeapsă complementară, este o măsură cu caracter sancționator care se justifică prin interesul general al societății constând în împiedicarea persoanei condamnate pentru o faptă săvârșită în legătură cu serviciul de a avea în continuare acces sau legătură cu respectiva activitate profesională, având în vedere faptul că, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este dispusă atunci
DECIZIA nr. 363 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274023]
-
să restrângă în mod temporar [de la 1 la 5 ani, conform art. 66 alin. (1) din Codul penal] exercițiul dreptului de a practica respectiva meserie sau profesie ori de a ocupa acea funcție care a facilitat persoanei condamnate săvârșirea faptei penale, aceasta recăpătându-și însă ulterior capacitatea neîngrădită a exercițiului drepturilor sale. ... 23. Totodată, Curtea reține că reglementările Codului penal stabilesc, pentru situația privării nelegale de libertate, remedii cu implicații în dreptul muncii. Astfel, art. 540 din Codul penal garantează
DECIZIA nr. 363 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274023]
-
domiciliu, tulburare de posesie, furt calificat și tâlhărie calificată, autorii excepției apreciază că noua politică penală a fost aceea de a se renunța la aceste circumstanțe de calificare în forma unor agravante speciale, păstrându-se posibilitatea de a sancționa comiterea faptei în participație prin aplicarea agravantei generale prevăzute de art. 77 lit. a) din noul Cod penal. În acest context, menținerea art. 274 din Legea nr. 86/2006 în forma actuală denotă mai degrabă o omisiune a legiuitorului, ceea ce sugerează faptul
DECIZIA nr. 242 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273519]
-
în cazul formei calificate a infracțiunii de contrabandă încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 23 alin. (12) și ale art. 53. Sancțiunile de drept penal trebuie să fie astfel stabilite de lege încât să reflecte periculozitatea faptei și a făptuitorului și să asigure realizarea scopurilor acestor sancțiuni. Consecințele angajării răspunderii penale trebuie să fie proporționale cu situațiile care au antrenat această răspundere. Principiile constituționale ale legalității pedepsei și proporționalității acesteia se impun în primul rând legiuitorului, în
DECIZIA nr. 242 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273519]
-
cu situațiile care au antrenat această răspundere. Principiile constituționale ale legalității pedepsei și proporționalității acesteia se impun în primul rând legiuitorului, în procesul legislativ al stabilirii sancțiunii legale incidente, fiind imperios să se stabilească o balanță între periculozitatea abstractă a faptei și restrângerea exercițiului drepturilor făptuitorului. ... 20. Judecătoria Arad, făcând referire la Decizia nr. 138 din 10 martie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 21. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate
DECIZIA nr. 242 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273519]
-
lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice
DECIZIA nr. 242 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273519]
-
își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care
DECIZIA nr. 166 din 4 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273380]
-
de amenințare și contravenția de amenințare, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 61/1991. Susține că nu se poate admite ca săvârșirea în public de amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, faptă mai gravă din punctul de vedere al pericolului social, să fie contravenție, iar amenințarea cu un singur act de violență, împotriva unei singure persoane, într-un spațiu privat, să reprezinte infracțiune. De asemenea, susține că sintagma „faptă păgubitoare“ din elementul
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
și liniștea publică, faptă mai gravă din punctul de vedere al pericolului social, să fie contravenție, iar amenințarea cu un singur act de violență, împotriva unei singure persoane, într-un spațiu privat, să reprezinte infracțiune. De asemenea, susține că sintagma „faptă păgubitoare“ din elementul material al laturii obiective a infracțiunii de amenințare este imprevizibilă, întrucât nu este definită de niciun act normativ din dreptul pozitiv, inculpatul considerând că imprevizibilitatea acestei sintagme, din perspectiva subiectului de drept căruia i se adresează, rezultă
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
definită de niciun act normativ din dreptul pozitiv, inculpatul considerând că imprevizibilitatea acestei sintagme, din perspectiva subiectului de drept căruia i se adresează, rezultă inclusiv din faptul că nu este prevăzută o anumită gravitate a faptei păgubitoare, astfel încât orice faptă, de orice fel de gravitate, chiar și cea mai neînsemnată se încadrează în elementul constitutiv al acestei infracțiuni. În fine, susține că sintagma, comună ambelor forme de săvârșire a infracțiunii de amenințare, „dacă este de natură să îi producă o
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cât privește prima critică de neconstituționalitate, reține că niciuna dintre cele două forme ale acțiunii de amenințare, respectiv cea de amenințare cu săvârșirea unei infracțiuni sau cea de amenințare cu o faptă păgubitoare, nu este prevăzută de legiuitor ca fiind mai gravă decât cealaltă, prin urmare nu se poate concluziona că o formă mai gravă de săvârșire ar putea fi sancționată, în anumite situații, mai blând decât o formă mai puțin gravă
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
persoana vătămată asupra căreia s-a exercitat acțiunea agresorului și nu să fie, în mod general și abstract, de natură să creeze o stare de temere. Practica instanțelor și doctrina au statuat în sensul că și o amenințare cu o faptă pe care agresorul nu ar putea să o comită poate constitui infracțiune dacă, în raport cu gradul de instruire, cu vârsta, experiența și priceperea victimei, aceasta a putut să creadă că este realizabil răul cu care a fost amenințată. Reține
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
să creadă că este realizabil răul cu care a fost amenințată. Reține că legiuitorul nu poate să stabilească criterii extrem de rigide, care să asigure o previzibilitate absolută privind nivelul de gravitate pe care trebuie să îl aibă o anumită faptă de amenințare pentru a fi considerată infracțiune, în acest context intervenind rolul judecătorului care, în procesul de analizare a circumstanțelor concrete ale cauzei, va stabili dacă fapta de amenințare a atins acel nivel de gravitate care să fie de natură
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
absolută privind nivelul de gravitate pe care trebuie să îl aibă o anumită faptă de amenințare pentru a fi considerată infracțiune, în acest context intervenind rolul judecătorului care, în procesul de analizare a circumstanțelor concrete ale cauzei, va stabili dacă fapta de amenințare a atins acel nivel de gravitate care să fie de natură să îi producă victimei starea de temere. ... 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
rezultă că susceptibilitatea producerii unei stări de temere trebuie raportată la persoana amenințată, iar nu la orice altă persoană, iar aceasta se analizează de către instanța de judecată, în mod concret, în funcție de modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei. În concluzie, Curtea reține că norma penală criticată, sub aspectul analizat, este clară, precisă și previzibilă, îndeplinind cerințele de calitate a legii care decurg din art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 13. Cât privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 206
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
specifică - în sensul că anumite fapte constituie contravenție «dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni» -, aspect care determină ceea ce doctrina denumește calificare alternativă, practica judiciară fiind cea care stabilește dacă fapta săvârșită constituie infracțiune sau contravenție. ... 15. Totodată, Curtea reține că art. 21 alin. (3) din Constituție nu are legătură cu textul criticat, întrucât sfera de cuprindere a dreptului la un proces echitabil nu vizează normele de incriminare/de drept substanțial, ci
DECIZIA nr. 232 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273564]
-
art. 31 din Legea nr. 218/2002, care, în versiunea în vigoare la data evenimentelor, conferea poliției următoarele competențe: a) „să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală“; ... b) „să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită“. ... ... 27
HOTĂRÂREA din 18 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273652]
-
stabilirea judecătoriei în raza căreia s-a produs fapta sancționată contravențional ca instanță competentă să soluționeze plângerile contravenționale, o atare împrejurare fiind de natură a crea un obstacol considerabil cetățenilor care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, ceea ce atrage cheltuieli financiare substanțiale și timp irosit, prin deplasarea la sediul instanței competente să soluționeze plângerea contravențională. ... 6. Susține, de asemenea, că dispozițiile legale criticate se abat de la principiul legislației contenciosului administrativ care prevede posibilitatea alegerii competenței
DECIZIA nr. 176 din 4 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273634]
-
al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece introduc în mod nejustificat o discriminare privind accesul cetățenilor „în fața legii și a autorităților publice“, limitând competența pentru un litigiu contencios/administrativ la instanța în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, diferită de domiciliul persoanei petente. ... 7. Totodată, autorul excepției a arătat că prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă „între mai multe instanțe, deopotrivă competente“, deoarece limitează competența
DECIZIA nr. 176 din 4 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273634]