4,487 matches
-
transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Unul din aceste personaje "excepționale" este femeia pariziana. Acest personaj este un factor de continuitate, dar totodată și de inovație în român. Eroul masculin, care domină scenă românului francez al secolului al XIX-lea, este contrabalansat de un personaj la fel de fascinant și ambițios, care este femeia modernă. La moartea lui Jules Goncourt în 1870, Edmond Goncourt anunță o transformare decisivă în programul său prin îndepărtarea de metodă documentarii precise. Această sarcină, prea îndrăzneață pentru descrierea "creaturilor simple" apropiate de natură, devine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
I, p.288, subl.n.]. Descoperim un personaj unic și profund diferit de semenii săi. Mai mult decât atât, Pariziana se deosebește de ea însăși, multiplă și schimbătoare. Suntem în prezența unui personaj modern în toată complexitatea să descumpănitoare și fascinantă. Astfel apare acest personaj complex al femeii pariziene, seducătoare și inaccesibila, elegantă și boema, intelectuală și spirituală, care, prin personalitatea să puternică, are un impact direct asupra destinelor personajelor și intrigii românești. 1.2.3. Pariziana în viziunea romancierilor francezi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Babylone et de la Rome impériale". Până și retrasă într-o mănăstire, ducesa de Langeais rămâne Pariziana în toate pornirile 138. Michel Butor delimitează la Balzac, pe de o parte, femei stabilizatoare, virtuoase și măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al criminalelor. Și la Flaubert vom găsi, în tradiția lui Balzac, un studiu al moravurilor provinciale Madame Bovary și un studiu al moravurilor pariziene L'Éducation sentimentale. În ambele române
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru contemplarea lumilor primitive, intacte.103 Cardarelli a ales să imite Micile opere morale în Basmele genezei. Cât privește activitatea sa de critic, în ciuda faptului că interpretările propuse sunt uneori incorecte, afirmă Sergio Solmi, ele ne-au oferit cea mai fascinantă imagine novecentescă a lui Leopardi. Criticul ermetic atrăgea atenția asupra faptului că, uneori, pentru directorul ' Rondei' pesimismul caracteristic, precum și teoriile morale și metafizice ale maestrului nu erau altceva decât pretexte pentru propriile exerciții de stil, în cadrul cărora sunt puse în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità prilejuindu-i poetului viziuni fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial dezvăluită de un epistolar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
savanții nu au făcut decît să încerce să schimbe lumea, or, problema este de a o înțelege, de a o descifra. Manevrarea realului în numele dogmelor progresului și ale "acțiunii eficace" trebuie să înceteze în favoarea cunoașterii apariției și evoluției sale, a fascinantei sale complexități și metamorfoze. Se profilează, așadar, o mutație spirituală cu consecințe încă greu de evaluat, un nou elan al spiritului, o nouă Renaștere. Cunoscutul fizician și epistemolog Fritjof Capra ne propune o știință pentru susținerea vieții, care integrează dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este considerat o valoare pozitivă, orice proiect universal dă naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților particulare, iar reacțiile pot fi pasionale, distructive. Modelul american tindea către universalizare. Fascinant pentru unii, insuportabil pentru alții, provoacă iată reacții terifiante și numeroase ezitări, însăși ideea de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de ură și de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce stau la originea formidabilei ascensiuni a Chinei. Ea reprezintă o lectură pentru toți cei implicați în afaceri și în politică și care gîndesc pe termen lung. Într-adevăr, astăzi există puține zone mai interesante și mai importante decît această fascinantă țară asiatică. Ascensiunea sa stîrnește provocări ce vor marca întreg noul secol. Vrînd-nevrînd, cu toții va trebui să ne raportăm la Noul Imperiu de Mijloc. Marele tigru asiatic a dormit aproape 500 de ani, iar acum s-a trezit și își
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
vieții, acel arbore ciudat cum spunea poetul Kabir ce se înalță fără rădăcini și își poartă fructele fără să înflorească: neavînd nici ramuri, nici flori, el e acoperit cu lotuși. Iluzia speranței plutește din nou peste India... Cu un trecut fascinant, cu un prezent provocator, India se anunță ca una dintre marile puteri ale viitorului. Din 1991, în politica sa economică s-a produs o turnură liberală și o deschidere externă ce i-a adus ritmuri de creștere de 7-8% pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care ne-am triplat datoria publică peste noapte. Atît inflația, cît și creșterea brută a PIB-ului și deficitul de cont curent depind în proporție de peste 90% de capitalul străin. Cînd acesta se va întoarce și va redescoperi eterna și fascinanta Românie, vom ieși din criză. Singuri nu putem, pentru că nu avem organ. Nu avem relații bune cu munca, iar resursele, cîte erau, le-am vîndut pe nimic, inclusiv cele subterane. Creșterea din ultimii ani a fost predominant nesănătoasă, pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
literară pe care o descrie, cuvântul intertextualitate redă un concept tânăr, propus de Julia Kristeva în 1967. Noțiune deosebit de atractivă, intertextualitatea nu a fost asociată unei singure științe a limbajului (literatură, lingvistică, semiotică, analiza discursului), ceea ce explică, poate, paradoxul ei fascinant (Gignoux: 2005, 5): rareori un concept atât de tânăr a primit un sens atât de puțin sau atât de divers definit 1. Foarte la modă, așa cum o demonstrează nenumăratele colocvii, articole și teze care îi sunt consacrate, conceptul încă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
doua perspectivă, orizontală, reflectă posibile răspunsuri la problema omogenității montajului: statutul configurației textuale noi. Autorul studiului se întreabă dacă va fi vorba despre unificare, ruptură sau intertextualitate. Vor fi bifate toate variantele, de vreme ce intertextualitatea unește și desparte, într-o dialectică fascinantă și creatoare. Cele două perspective merită reluate în momentul în care va fi analizat intratextul eminescian (vezi infra, subcapitolul referitor la intratextualitatea transgenerică și organicitatea operei eminesciene, pentru unificare, precum și subcapitolul referitor la intratextu alitate transauctorială, pentru ruptură). Un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ei temporală: Noaptea a fost întotdeauna încărcată de sacralitate. Marile culte ale zeilor greci sunt asociate nocturnului, iar romantismul a știut să exploreze potențialitățile de mister ale acestuia. Căci noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lumii; însă în același timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor 5. 2. Toate schimbările temporale, spațiale sau de personalitate pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima conține preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
l-am aflat pe scriitor în paginile operei lui, degeaba l-am căuta în Cernăuții, Blajul, Iașii, Bucureștii, Viena sau Berlinul secolului al XIX-lea. Realitatea este vis, o spune personajul eminescian. În acest sens, considerăm că masca lui Eminescu, fascinantă pentru Lucian Boz, Grid Modorcea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Flaubert: essais de typologie fonctionnelle des documents de genèse", ITEM/mis en ligne le: 19 janvier 2007/disponible sur: http://www.item.ens.fr/index.php?id=13366// accesat în 14 mai 2014. 1 [Ce qui explique peut-être le paradoxe fascinant de l'intertextualité: rarement un concept aussi jeune a eu un sens aussi peu ou aussi diversement défini.] Traducerile aparțin autoarei prezentei lucrări. 2 [Tout texte se construit comme mosaïque de citations, tout texte est absorption et transformation d'un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Parts/ Bărbatul făcut din bucăți. Conotația ascunsă se leagă de personali tatea multiplă (pînă la a trăda chiar o ușoară schizoidie!) a marelui prozator. Dacă pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri, inventatorul (estetic) al "mașinii timpului" rămîne doar un (într-adevăr, fascinant) explora tor al fabulosului epic, pentru societatea britanică a sfîrși tului veacului al XIX-lea și, cu precădere, a primei jumătăți din secolul XX, el a fost un intelectual complex (filozof de stînga, fabian, mare orator, publicist, teoretician al relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1917), în orașul New Rochelle (New York). Firul epic urmărește traiectoria a trei familii americane (simptomatice pentru societatea de peste Ocean a vremii respective), intersectate între ele, dar, totodată, intersectate și cu figuri istorice reale ale timpului, într-un joc narativ fascinant și enigmatic, întocmai ca ritmurile muzicii ragtime. Prima familie (formată din Tata, Mama și Băiatul ultimul, înțelegem, un fel de narator indirect al textului, după modelul "reflectorilor" lui Henry James) aparține micii burghezii americane (acel upper middle class care dă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și asumîndu-și suprapunerea titlurilor celor două opere doar ca pe o simplă coincidență. Cine va citi atent exegeza asupra romanului de după 1995 va observa că Procopiu nici nu mai apare măcar în observațiile comentatorilor. Un subiect critic ce se anunța fascinant s-a stins înainte de a-și lua avînt analitic cu adevărat. Nu-mi permit să reactualizez aici această direcție interpretativă, pentru care există, admit la rîndul meu, prea puține argumente în The Secret History, dar voi preciza, chiar pasager, că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin lectura unei singure cărți ori prin intermediul unei întîlniri întîmplătoare."). Totodată, frapează faptul că Eugenides a putut reține atenția tuturor, pentru un timp îndelungat, doar cu un singur volum. Ca și Donna Tartt (o altă reprezentantă de seamă a acestei fascinante promoții a postmodernismului american tîrziu), după succesul ei imens cu The Secret History/Istoria secretă, scriitorul nu mai publică nimic altceva odată ieșit pe piață cu The Virgin Suicides vreme de aproape un deceniu. În 2002, el va tipări cel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
imaginat, văzînd, în titlu, trimiterea la celebrul protagonist al romanului The Catcher in the Rye/De veghe în lanul de secară (1951). Ne aflăm totuși în fața unei povești despre Holden Caulfield un Holden Caulfield în carne și oase, evadat din fascinanta ficțiune salingeriană și aruncat în dinamica Americii ultimelor șapte decenii, pornind de la Marea Depresiune și mergînd pînă la postindustrializare sau la idiosincraziile complicatului fin du siècle. Numele real al acestui Caulfield longeviv este Charles Bukowski, poet și romancier american, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
superior), "anesteziat" permanent cu alcool și "îmblînzit" de erotism. Tribulațiile sale prelungesc, într-un mod straniu, tipologia rebelă a eroului lui Salinger, din spațiul semiotic al literaturii, în universul material al istoriei. Valoarea operei epice vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o reflectă asemenea oglinzii purtate de-a lungul unui drum (în termenii lui Stendhal). De aceea, mi-ar fi greu să susțin (și, cred, orice critic sau lector decent de literatură ar face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reprezentanților Școlii de la Frankfurt, Bataille și Sartre, precum și operele cursanților masteratului de la Birmingham (și pe ale liderului lor incontestabil, Raymond Williams). Am intrat, în ciuda unor priviri neîncrezătoare, arun cate inițial aproape direct lui Jerry Hogle, pe un teren intelectual absolut fascinant, complet străin mie pînă în momentul respectiv (fiind încă fidel maiorescianismului clasicizant, asumat în școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
socialist", cu morală fermă și principii inalienabile, se miră de prezumtiva naivitate a localnicilor grabnic socializabili, deschiși, necondiționat, spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei doi scriitori nu au cum să nege, gradual, evidența. Au pătruns într-un univers fascinant, a cărui "realitate" trece de limitele conceptului ca atare, mișcîndu-se către fabulos și oniric, intrînd adică, fără echivoc, în spațiul mitului și al ficționalului. Intuim aici fascinația oricărui newcomer pe pămînt american, newcomer poziționat față de Noul Canaan nu ca față de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]