9,442 matches
-
pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul declară război miturilor, credințelor, ficțiunilor, religiilor, dogmelor, locurilor comune, iluziilor și altor bovarisme prezente în orice epocă. Excelent în medicina preventivă, Epicur îngrijește conform preceptelor chineze, făcând ceea ce trebuie făcut pentru a evita apariția răului. A-ți păstra sănătatea, a nu o pierde, pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru copii. Într-un îndemn conclusiv, el cere excluderea mitului. Gândire puternică, oricând de actualitate... Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din platonism, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar fenomenele, precum și simțurile menite să le sesizeze. A se vedea Scrisorile către Pythocles și Herodot... Sufletul se deosebește de trup așa cum se deosebește capul de trunchi, așa cum ochii se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate locui nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă una grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodem în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenele în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discreditări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ, ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. 13 Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
terțe persoane, utilizată ca un mijloc de a pune în valoare, o ocazie, un pretext. Lucrețiu vrea o femeie iubită pentru ceea ce este, și nu pentru ce reprezintă. Ceea ce este... adică? Nici locul pe care-l ocupă în societate, nici ficțiunea după care se modelează pentru a corespunde cu ceea ce așteaptă bărbații de la ea, ci întreaga ei înfățișare, comportamentul, caracterul ei - termen esențial -, grija pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest caz dintr-un timp trăit împreună, dintr-o construcție. Lecția lui Lucrețiu: iubirea nu este un dat, ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgirile comunitare. În tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIVtc "XIV" DIOGENE
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
stele 21 1) Arheologiile genealogice. 2) Jocul contextelor. 3) Logica învingătorilor. PARTEA I - ÎNȚELEPCIUNILE ANTICE Primul moment - Urme de atomi într-o rază de lumină: materialismul abderitan 33 I. Leucip și „bucuria autentică” 35 1) Apăruți din limburile timpului. 2) Ficțiune, femeie sau filosof? 3) Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți” 47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unor concepții autonome originale, aici vechile poetici clasiciste, mai stăruitor solicitate, coexistând cu cele care vestesc romantismul. Aflate sub zodia rațiunii, luându-și natura drept model suprem și echivalând frumosul artistic, binele și adevărul, artele și literele iluministe sporesc rolul ficțiunii moderne, iar viziunea raționalizatoare cedează teren în favoarea imaginației moderne. Critica literară e doar normativă în iluminism, năzuind spre unitate conceptuală, și tot acum se configurează spiritul istorist din care se va dezvolta istoria literară. Poezia parcurge o perioadă de criză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
fac din mit o poveste adevărată, în același sens în care este de dorit ca munca descriptivă și explicativă a istoricilor, de pildă, să consemneze "istoria adevărată", și nu alta. Pe de altă parte, observă Lewis, mitul nu constituie nici ficțiune pură. Miturile oferă oamenilor, în esență, "un sens al (propriei - adăugirea mea) importanțe și al perspectivei"539, în timp ce ajută la generarea și consolidarea sentimentului de apartenență a individului la o comunitate, din care acesta să își poată extrage (o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pentru a-i induce în eroare pe naivii și credulii care vin în inspecție și îi aud plîngîndu-se, invitîndu-i pe aceștia din urmă să se implice în exercițiile demascatoare. Limbajul oficial "are grijă să amenajeze decorul în care-și clădește ficțiunile; apoi le împopoțonează cu rămășițele realității interzise. Orice limbă de lemn comportă o modalitate deschisă limba de aparat și modalitatea ascunsă, pe care o putem numi pseudo-limba naturală"59. El are iluzia prețiozității ("conjugarea eforturilor pentru prevenirea oricăror tulburări în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nu poate fi cîntată în versuri"), cultura lor se sprijină pe concepte total greșite despre lume și viață, căci normalizează delațiunea sau, și mai grav, crima ("Să știi, fă, că te omor/ cînd te prind în dormitor"). Folclorul carceral întreține ficțiunile adolescenței, cultivă universul reveriilor infantile, valorizînd riscul și nesupunerea, precum și speranța devierii destinului îndată după eliberare. Față de folclorul lumii libere, joacă același rol ca jazz-ul față de muzica simfonică: o formă de exprimare a spiritualității unor grupuri marginale, ce valorizează
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sunt dejucate de trei tineri. Un caracter special, nu doar în raport cu scrierile lui T., ci în întregul context prozastic românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
demonstrează dramatic puterea de a rezista opresiunii cu prețul vieții. Totuși, România comunistă nu a născut doar naturi oportuniste, sau doar naturi martirice. Oamenii obișnuiți au fost și ei. Romanul lui Dan Lungu, Sunt o babă comunistă, face, cu mijloacele ficțiunii de data asta, o radiografie și în aceste straturi sociale. Nu poți opera schimbări radicale fără să greșești. Nu poți arunca la coș, odată cu valorile unei epoci, și oamenii. Altfel ai relua vechea dramă. Viața e scurtă și unică. Ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]