51,126 matches
-
nu începe cu găurirea întregului cartier cu munții aferenți dintre șanțuri. Presupun că noua rețea are diametru mai mare preluând în consecință debite mult mai mari decât cele actual evacuate. Lucrările vor începe obligatoriu din punctul care va prelua în final noul debit. Dacă acesta este o stație de epurare aceasta TREBUI terminată integral înainte de dezvoltarea rețelelor de colectare. Altfel prima ploaie din București va polua pentru mult timp Dâmbovița și chiar Dunărea. Tronsoanele succesive se execută normal, noaptea, începând cu
O SUPĂ BUNĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383769_a_385098]
-
pe tine. Luminița: Ai dreptate. Trebuia să ne întâlnim, ca să cunoaștem marea taină a vieții”. Personaj emblematic, Florian își învinge destinul de orfan, lipsit de dragostea mamei, mai târziu boschetar, atunci când întâlnește în cale dragostea. Și această piesă are la final un scurt Synopsis în care autoarea explică mesajul piesei. O altă piesă, cu titlu nu prea estetic, ba chiar provocând oarecare oroare, “Râme, melci, viermi, șerpi” - cu alte cuvinte, târâtoare. Are, de asemenea, personaje nenumite: Tânărul X, Bătrânul X, Vecinul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
scaunele de la cămin, în urma căreia a trebuit să fugă pe străzi. Scaunele sunt numite cu inițialele X,Y, Z. El empatizează cu scaunele care poartă povara omului, ba chiar și bătaia și distrugerea. Copilul se crede scaun. Piesa are un final trist. A doua zi de dimineață este găsit de comentatorii numiți cu inițiale, fără respirație. Murise din cauza frigului de noiembrie. „Roata” - o piesă într-un act, cu personaje legate de domeniul mecanic: Axă, Osie, Spiță, Rază. Ne afăm într-un
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
final, aparțin subsemnatului); „Pe după șure, lîngă cimitir, o pasăre s-a dezbrăcat de pene, poate că i-o fi fost un soi de lene sau poate-un fel de silă și sictir.” (din poezia Recurs la Geneză; Atenție: virgula de la finalul primului vers aparține subsemnatului). Totuși, nu pot să nu remarc vreo două-trei poezii reușite, unele chiar excepționale: Damen tango, Elegia butoiului, Blestem și, mai ales, Sînt tînăr, Doamnă... Din toată poezia lui Mircea Dinescu, cu câteva excepții (unele amintite mai
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
Deține o copie după Jurnalul acestuia și caută înfrigurat, printre cei care l-au cunoscut pe cel dispărut, informații noi, în măsură să-i întregească profilul. Minodora Chendea, soția sa, economist și cameraman ad-hoc, îl acompaniază și îl ajută. În final, la căpătâiul românului ce odihnește în cimitirul din Mariestad, în Suedia, va veghea o cruce ortodoxă, tăiată în marmură de meșteri argeșeni, foștii săi consăteni: “Nu se poate să-ți tai toate rădăcinile cu pământul strămoșesc...Rămân (emigranții, n. n.)...cu
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
setea de dreptate, milostenia, pacea. Cod moral fiind, moralitatea are la bază o anumită filozofie, religie, educație, cultură. De moralitate ține modul în care simțim, acționăm și gândim despre „bine” și „rău”. Unii dintre noi trecând prin rău ajung, în final, la alegerea binelui. Comitem greșeli în viață - unii mai mult, alții mai puțin - și îmi vin în minte întrebările dintr-un poem al meu: „Greșim, Doamne, greșim! Greșim pentru că suntem, sau suntem pentru a greși?” Greșeala este cauza răului produs
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
făcut o vizită în mai multe orașe nipone, începând cu un cutremur și terminând cu un taifun. Cum altfel, din moment ce este vorba, desigur, despre Japonia? Textul confesiunii memorialistice este precedat de Prefața entuziastă a lui Ștefan Dumitrescu și susținut în final de Postfața scriitoarei Cezarina Adamescu. Proverbele japoneze care preludiază fiecare dintre capitolele jurnalului ar putea constitui în sine un filon de meditație propus cititorului, ca adevărat festin al spiritului. Așa cum autoarea ține să-și împărtășească filosofia de globe-trotter împătimit de
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
încheierea lucrărilor înainte de termen. În sfârșit societatea funcționa așa cum și-ar fi dorit orice patron, pe profit. Clienții îi asaltau cu comenzi. Departamentele cheie, de cercetare-proiectare și cel de IT funcționau la capacitate. Sonia lăsase garda jos și recunoscuse în final, că Olga merită tot respectul. Cu mapa sub braț îmbrăcată la fel de auster, directoarea a intrat în biroul patronului. -Salut, Codruț! Am adus situația, nu avem nici o lucrare în întârziere, pentru prima dată avem 100% lucrări încheiate înainte de termen. -Mă bucură
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Cât timp îți va trebui Până când bicicletă o vei stăpâni? Băiatul, mândru de fel , i-a răspuns: -Eu din prima zi voi reuși! Asta... ca s-o știi! Însă nu era adevărat... De pe bicicletă era tot timpul aruncat ! Într-un final , copilul recunoscu Că nu e atât de priceput pe cat crezu. Mulțumit , tatăl îl ajută ... Citește mai mult Text scris de Ghiță Radutiu:Copilul era foarte trist...Se credea un mare-nvins,De pe bicicletă când el căzu,Iar tatăl său îl
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Cât timp îți va trebuiPana când bicicletă o vei stăpâni? Băiatul, mândru de fel , i-a răspuns:-Eu din prima zi voi reuși!Asta... ca s-o știi!Însă nu era adevărat...De pe bicicletă era tot timpul aruncat ! Într-un final , copilul recunoscuCa nu e atât de priceput pe cat crezu.Multumit , tatăl îl ajută... XXVI. O STRĂLUCIRE ÎN ALASKA, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016. Text scris de Alexandra Trifa: Cerul aici nu se
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
lirism sinucigaș - schimbat în vină sacru masacru - treaz în sori și-n lune nu întreba în piept de stea - săgeata de ce-a pătruns - de ce-a străpuns - ingrata: viscol de lumi - urdìi de spumi - se-nchină la poarta lui - finalului - declină... ...în rai de tei să urci de vrei - străine vedea-vei Cristul viersuind ruine... TAINA FLORII hulubii-și cântă-n flori de tei viața parfum luminii dând cățuia firii îngeri - din ram în ram - vădescu-și fața și înfloresc în
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BUCĂȚI DIN CEEA CE SUNT!... Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului O poveste frumoasă nu trebuie să aibă neaparat un final fericit... Povestea de azi este despre faptul că oamenii nu se schimbă decât foarte, foarte greu... Sunt necesare adevărate turbulențe în viață pentru apariția unei scântei ce ar putea influența un pic personalitatea și construcția umană. Noi, oamenii, suntem ființe
BUCĂŢI DIN CEEA CE SUNT!... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380200_a_381529]
-
1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului CRAVATA DE PIONIER De când ne naștem și până când părăsim planul terestru, suntem într-o continuă așteptare. Animați de vise, pășim naivi și încrezători pe cărarea vieții și așteptăm... și așteptăm... ca în final să ne mutăm la cele veșnice. Eram prin clasa a treia, la Școala generală numărul 2, azi Ioan Bob. Școala avea două locații: corpul propriu-zis al școlii, alături de care mai avea o sală și în clădirea de vizavi, în curtea
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > UNEORI REGRETELE-S TÂRZII... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era doar un val fără vreun final, Sper să uit de toate într-o zi. Acum în banal și în ireal Se transformă vise străvezii. Numai tu și eu, file de eseu, La răscrucea unui tainic drum, Luminând mereu ca un curcubeu În care de-un timp
UNEORI REGRETELE-S TÂRZII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380260_a_381589]
-
prietena în familie, dacă are vreuna în respectivul liceu, la cei optsprezece ani ai săi, indiferent cine o fi ea, încât să nu o dea în bară exact tocmai acum. - Sper să decurgă totul bine, se gândea Sorin, iar în final mă voi descotorosi eu și de domnișoara asta dacă-mi va face vreo figură de mironosiță. - Intră, te rog, draga mea, ia loc la masă, o invită doamna Gheorghița conducându-i spre sufragerie unde era așezată masa. Nu trebuie să
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
dependență despre dragoste sau despre ură suntem singurele ființe din Univers care luăm micul dejun în fiecare dimineață care trăim și murim ipotetic de mai multe ori care ne iubim și ne mâncăm între noi la propriu care sfârșim în final singuri umili și săraci așa cum ne naștem. Referință Bibliografică: Gânduri / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GÂNDURI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380301_a_381630]
-
el.” În viziunea prozatoarei craiovene, noianul de crâmpeie se vor (cel puțin) așchii dintr-un enigmatic joc de puzzle, din ceea ce a fost viața eroinei acestor pagini de proză. ,,Tu pune-le, piesă cu piesă, la locul lor, până când, la final, vei avea povestea” - o îndeamnă protagonista-narator pe Carmen, cea mai bună prietenă a sa din copilărie, din viață, plecată în S.U.A., imediat după nunta personajului principal: Taina (în rochie de mireasă și trăind cununia religioasă în biserica ortodoxă), cu Andrei
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de cercetător a fost o șansă (...) Încerc să-i cunosc pe cei din jurul meu. Deocamdată, mă ascund. Vorbesc destul de puțin, nu întreb, nu caut. Deja mi-am format ceva tabieturi (...) Timidă, tăcută, încerc să fiu cât se poate de invizibilă (...)”. Finalul capitolului prim (de dimensiunea a circa două pagini de carte format A5) denotă studierea și însușirea tehnicilor narative captivante, cultivate în ,,O mie și una de nopți” de Șeherazada ori de F.M. Dostoievski, în ,,Crimă și pedeapsă”, ,,Frații Karamazov”, ,,Idiotul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
E dimineață! Am terminat cea de-a doua țigară, arunc chiștocul în cutia goală de cafea și mă las cu nesaț în brațele zilei care va urma. Mă numesc Taina și povestea ce va urma este taina mea!” Iată alte finaluri de capitol, în aceeași notă inspirată: ,,Am cunoscut bărbați, dar niciunul nu mă făcea să simt fluturi în jurul meu. Iar eu încercam să fiu cu totul alta decât eram. Prea veselă, prea ostentativă, superficială și indiferentă. Era platoșa mea, scutul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lumină, Tată, du-ne pe firul unei raze cât să ajungem la Tine. Și, lângă Tine, să ne întâlnim toți cei care am fost odată împreună. Fă Tu ca să fim împreună în toate lumile Tale. Amin!”. Citând in extenso aceste finaluri de capitole, am reconstruit - după bineștiuta metodă hermeneutică a marelui critic și istoric literar Al. Piru - vectorii universului epic ai romanului ,, Taina, început de poveste...” scris de Doamna Cristina Mihaela Barbu. Numărul total al personajelor ...persoane fizice este de vreo
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Annabelle, Annabelle, la plus belle fille de Bruxelles”. (...) Eu doar ridicam mâna și se făcea liniște. Am fost un copil iubit de ceilalți, pentru că nu aveam spini. Așa zicea diriginta. În inima mea, am rămas Tainibelle, copilul veșnic tânăr.”. La finalul capitolului 36, naratoarea ne dă de înțeles că unul dintre cele mai însemnate personaje-cheie - ori, mai degrabă, Personajul Suprem - din romanul ,,Taina, început de poveste...” este însuși Dumnezeu: ,,Dumnezeu ne dă câteodată multe de dus. De multe ori nu înțelegem
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lumea în răspăr... Mult mai târziu, când toate se duc, realizăm că totul de la Dumnezeu este inclus într-un plan, uneori un plan greu, că totul este un dar, un dar pe care nu-l vedem, nu-i cunoaștem sensul, finalul, îl cărăm greu, dar rămâne un dar.”. Alte și alte secvențe pline de tâlcuri sunt și următoarele: Mă caut, pe mine, cea de ieri. Nu mă găsesc, Carmen.”; ,, Am avut o inimă tare curată și primitoare”; ,,Eu eram Trigorin, din
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
duc în spate. Iubesc oamenii - așa cum sunt, iubesc fărâma de OM, chiar din neom, pentru că nu pot să cred în răul absolut, după cum cred că binele absolut nu există pe Pământ, ci doar lângă Iisus, sau chiar este Iisus.”. Spre finalul capitolului 55, Tania creionează portretul tatălui ei, din care spicuim doar o linie fulgurantă, ca dintr-o guașă aburindă: ,,... visător, vorbind frumos și cu cei care îl înjurau, zâmbind și celor ce-l denigrau (...) Am învățat de copil ce înseamnă
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lunea, doar lunea, în fiece săptămână, la el în birou. Îi spun ,,lunea cu el”. Este un secret bine păzit, este o taină a mea. Nimeni n-o știe. O știe Dumnezeu, dar doar simțită, nu spusă. Nu am curajul.” Finalul capitolului - ,,Și pun capul pe cruce și mă rog să-l scoată din toate colțurile, Dumnezeu să se gândească la mine, să nu mai sufăr, să aducă pace în inimile noastre, pace, nesfârșită pace, străvezie pace.” - are ecouri din ,,Upanișade
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
romanului ,,Taina, început de poveste...” pot fi considerate, pe bună dreptate, o Rapsodie română a zâmbetului - ca stare de spirit și ecran panoramic, pe care se proiectează aievea cavalcada de întâmplări și trăiri, dincolo de frământările răscolitoare ale protagonistei -, culminând în finalul capitolului 59: ,, Într-o zi, n-am să mai fiu în ochii lui. Acum sunt. Știu! Văd! Aud! Trece pe lângă mine și zâmbește. Îl urmăresc: nu zâmbește la fel la toată lumea, nici măcar la toate femeile. Are soare când se uită
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]