9,441 matches
-
sunt alcătuiți din corpurile neuronale (somata) enterice și din neuropilul enteric format la rândul său din prelungirile neuronale, complexele sinaptice și enteroglie care le solidarizează în structuri compacte fără capsulă colagenă sau vase. Neuronii enterici se clasifică după formă, proprietăți fiziologice, afinitate histo- și imunohistochimică, conexiuni, tipul stucturii inervate și neurotransmițători (2, 9, 31). Formele neuronilor enterici pe secțiuni histologice se referă la geometria corpului, la morfologia arborelui dendritic și la modul de emergență al axonilor. Majoritatea studiilor din ultimii 20
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Pe măsura perfecționării mijloacelor de înregistrare intracelulară au fost studiate amănunțit particularitățile potențialului de acțiune, comparativ la neuronii S și AH și interspecii precum și biologia canalelor ionice membranare enteroneuronale. Studiile recente de enteroneurobiologie au reușit să coreleze criteriile morfologic și fiziologic în profile funcționale care au permis clasificarea neuronilor enterici în enteroneuroni motori, neuroni senzitivi intrinseci sau intrinseci aferenți primari (IPAN) și interneuroni. I.2.2.10. Neuronii motori Sunt localizați mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai acestor neuroni traversează submucoasa și emit numeroase ramificații (care intră și ele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
d)maturarea noilor sinapse, apariția veziculelor sinaptice și a densităților pre- și postsinaptice. Turnover-ul sinaptic este un proces în plină desfășurare în organismul adult normal. El poate fi determinat de stimuli ca experiența, modificările de mediu, ca și de activitatea fiziologică normală a organismului. Acest tip de plasticitate sinaptică, observat în absența oricărei lezări tisulare, reprezintă turnover-ul spontan și diferă de cel produs de leziuni. Markus și Petit (1989) discută semnificația formei sinapsei, a curburii sinaptice, ca un element crucial al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este un pericarion apare o sinapsă axo-axo-somatică. Alte tipuri de sinapse Celelalte tipuri de sinapse sunt mai puțin frecvente, ele fiind întâlnite numai în puține zone ale sistemului nervos. Deși componenta presinaptică a majorității sinapselor este de origine axonală, studii fiziologice și ultrastructurale recente, efectuate la nivelul bulbului olfactiv, au demonstrat existența sinapselor între dendritele celulelor mitrale și cele ale celulelor granulare. Dendritele celulelor mitrale, considerate ca structuri presinaptice, conțin vezicule sinaptice și specializări membranare, similare celor din terminațiile axonale. Aceste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și citokine, prin care intervine în procesele evolutive ale plasticității sinapselor (Streit și colab., 1988). I.4.7. SINAPSE ELECTRICE Sinapsa electrică a fost demonstrată în numeroase zone ale sistemului nervos central. Aceste sinapse nu prezintă, din punct de vedere fiziologic, întârzierea existentă la nivelul sinapselor chimice. Sinapsele electrice prezintă două caracteristici diferite față de sinapsele chimice: a) fanta sinaptică cu dimensiunile de 200 Å nu este prezentă; b) zona de apoziție dintre cele două componente, pre- și postsinaptică apare simetrică, realizând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
identificarea sinapselor electrice este reprezentat de apoziția strânsă între membranele neuronale. Aceste apoziții strânse au fost demonstrate și în țesuturi neneuronale, prezența lor fiind corelată cu situsuri de rezistență electrică joasă. Caracterul electric al transmisiei are deci atât o bază fiziologică, cât și una morfologică. Pentru aprecierea existenței acestor zone de apoziție strânsă, trebuie avută în vedere posibilitatea apariției unor artefacte produse de metoda de fixare prin glutaraldehidă, prin care pot rezulta aspecte de obliterare a unor spații extracelulare. Inițial, sinapsele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În fiecare caz inducerea creșterii rezistenței de cuplare a fost asociată cu separarea membranelor joncționale în zona de strânsă apoziție și cu insinuarea proceselor citoplasmatice ale celulelor Schwann între membranele sinaptice separate. Când fragmentele axonale au fost reintroduse în soluții fiziologice normale, rezistența de cuplare a revenit la valori mici, fenomen care s-a asociat cu reapariția strânsei apoziții dintre membrane. După lezarea mecanică a sinapsei rezultă, de asemenea, o creștere a rezistenței, substanța fluorescentă injectată în zona presinaptică nemaiapărând în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizat în funcție de specificitatea liganzilor farmacologici, de localizarea și precizarea particularităților chimice ale situsurilor de legare a acestora cu ajutorul tehnicilor de biologie moleculară. Deși au expresie genică distinctă în multe cazuri, caracterizarea tipurilor și subtipurilor de receptori sinaptici, depinde de reacțiile fiziologice generate în teritoriul postsinaptic. Juxtapoziția diverselor tipuri sau subtipuri de receptori, survenită în timpul creșterii și vieții adulte, reprezintă la nivel central unul din factorii determinanți ai plasticității neuronale, potențării de lungă durată, memorizării și învățării, în general. I.5.1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronale, potențării de lungă durată, memorizării și învățării, în general. I.5.1.7. Recunoașterea și fixarea neurotransmițătorului pe receptor Recunoașterea reciprocă dintre receptor și mediatorul chimic corespunzător va da semnalul de declanșare a reacțiilor ce vor duce la răspunsul fiziologic. Neurotransmițătorul îndeplinește rol de ligand endogen (fiziologic) pentru receptorul respectiv, deoarece reprezintă molecula naturală, eliberată local la nivelul sinapsei. Există și liganzi exogeni (farmacologici), prevăzuți cu afinitate pentru aceiași receptori utilizați în scop experimental sau clinic. Procesul de recunoaștere este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
învățării, în general. I.5.1.7. Recunoașterea și fixarea neurotransmițătorului pe receptor Recunoașterea reciprocă dintre receptor și mediatorul chimic corespunzător va da semnalul de declanșare a reacțiilor ce vor duce la răspunsul fiziologic. Neurotransmițătorul îndeplinește rol de ligand endogen (fiziologic) pentru receptorul respectiv, deoarece reprezintă molecula naturală, eliberată local la nivelul sinapsei. Există și liganzi exogeni (farmacologici), prevăzuți cu afinitate pentru aceiași receptori utilizați în scop experimental sau clinic. Procesul de recunoaștere este general în biologie, începând cu reacțiile enzimă-substrat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pot fi parțial sau total ocupate cu concentrații suficiente de ligand. Gradul de saturabilitate permite să se distingă legătura cu situsurile specifice de alte legături cu situsuri nespecifice. Ligandul care antrenează activarea receptorului, comportându-se ca agonist, produce o acțiune fiziologică identică cu a neurotransmițătorului. Mai mulți agoniști naturali sau sintetici pot intra în competiție pentru aceleași situsuri de legare ale receptorului, predominanța unuia asupra altuia depinzând de afinitatea acestora și concentrațiile respective. Antagonist este ligandul care se opune acțiunii unui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra altuia depinzând de afinitatea acestora și concentrațiile respective. Antagonist este ligandul care se opune acțiunii unui agonist, în absența căruia antagonistul apare inactiv. Antagonismul este o proprietate farmacologică, deoarece în organism nu există un antagonist endogen specific. În condiții fiziologice, efectele inhibitorii sunt realizate de agoniști care activează un mecanism inhibitor. Blocajul farmacologic al unui ligand antagonist poate fi de tip competitiv-fixat pe situsul de recunoaștere a receptorului, cu posibilitatea de a fi dislocat printr-un exces de agonist, sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a ligandului pe receptor. Reacția reversibilă dintre receptor (R) și agonist (A), depinde de constantele cinetice de asociere (K+1) și de disociere (K-1). Liganzii endogeni sunt caracterizați prin stereo specificitate, care conferă capacitate de fixare și producere a răspunsului fiziologic numai izomerului optic levogir (L). Specificitatea receptorului pentru ligandul respectiv depinde de situsul specific de fixare. In vivo, adeseori există mai multe tipuri sau subtipuri de receptori pentru același ligand, precum și mai mulți liganzi pentru aceleași situsuri receptoare. Tipic este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptic excitator (PPSE) este un răspuns local de tip depolarizant, determinat de creșterea generală a permeabilității la Na+ și K+. Potențialul de acțiune (PA), ca manifestare propagată, apare abia în momentul în care depolarizarea atinge valoarea prag necesară. În condiții fiziologice, capacitatea unui PPSE de a genera un PA depinde de plasarea sinapsei active. PPSE nu declanșează un PA decât dacă reușește să determine o depolarizare supraliminară a somei neuronale. Datorită distanței mari la care se află, sinapsele axo-dendritice nu sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau non-vascular; în peretele viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-bronșic, uretero-vezical, tubar-uterin) sau în structurile globului ocular (iris, mușchi ciliar). Funcția contractilă a miocitelor netede din structuri de tip parietal este de a controla tensiunea mecanică parietală și volumul cavitar, cu implicații fiziologice diverse legate de localizările menționate, cum ar fi reglarea presiunii arteriale și a debitului sanguin local, amestecarea și propulsia conținutului digestiv, ce sunt descrise la capitolele respective. Activitatea contractilă a mușchiului neted nu este sub control voluntar, ci este controlată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțe bioactive, de o atenție crescândă se bucură o serie de derivați ai hormonilor steroizi și ai acidului arahidonic, de tipul prostaglandinelor, implicate în modificarea sensibilității nociceptive și a excitabilității nervoase centrale. Pe această dublă cale, NO în doze mici fiziologice influențează plasticitatea neuronală, favorizând potențarea postsinaptică de lungă durată a potențialelor de acțiune implicate în procesele de învățare și memorare a informațiilor nociceptive, iar în doze mari exercită efecte neurotoxice prin peroxinitritul rezultat din cuplarea NO cu radicalul superoxid al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Dualitatea inervației vegetative privește și formațiunile nervoase mixte. Se știe că, în afara căilor aferente comune sistemului nervos somatic și vegetativ, o mare parte din nervii simpatici și parasimpatici sunt nervi micști, cu conținut vegetativ atât eferent, cât și aferent. Astfel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene de la nivelul bifurcației carotidelor și arcului endocrino-aortic, bogate în baroreceptori sensibili la distensie și variații de presiune. Excitantul fiziologic este presiunea cu care sângele circulă la nivelul zonelor respective reflexogene, influențând prin intermediul nervilor depresori aferenți tonusul centrilor vasomotori. Scăderea presiunii arteriale, de exemplu, determină fenomene simultane de predominență simpatică atât asupra cordului cât și a vaselor pentru a realiza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
practica curentă, conține suficiente necunoscute. II.2. REGLAREA CIRCULAȚIEI Ion HAULICĂ Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a circulației, denumită homeostazie circulatorie, are la bază procese neuroreflexe de reglare și control al funcției cardiovasculare pe cale dublă, nervoasă și umorală. Excitantul fiziologic al autoreglării marii și micii circulații și presiunii sanguine în particular, este reprezentat de nivelul însuși al tensiunii arteriale pe de o parte și de constituenții plasmei pe de altă parte. Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contractile, și contacte de tip nexus, precum și celule miocardice propriu-zise. Nodulul este vascularizat de artera sinusală, ram din coronara dreaptă, și conține fibre simpatice și parasimpatice din vagul drept. Nodulul sinusal îndeplinește rol de generator electric primar, care impune ritmul fiziologic al bătăilor cardiace. - Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara este situat subendocardic, în partea dreaptă și posterioară a marginii inferioare a septului interatrial, lângă orificiul sinusului coronar. Este situat deasupra barierei transversale fibroase a inimii, reprezentând singura posibilitate de contact atrio-ventriculară. Fibrele musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985) în cordul mamiferelor, inclusiv umane, ANF este un peptid hormonal circulant format din 28 de aminoacizi secretat de granulele cardiomiocitelor atriale (fig. 70). Excitantul fiziologic al eliberării sale este reprezentat de stimularea receptorilor de întindere, determinată de distensia atriilor produsă de creșterea întoarcerii venoase și umplerii diastolice din timpul revoluției cardiace normale și, mai ales, patologice. Concentrații mari de ANF conțin sub formă de prohormon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apă și sodiu. Alte date referitoare la mecanismul de producere a acestor acțiuni și implicațiile lor fiziopatologice sunt prezentate la subcapitolul Hormoni locali peptidici. Alte peptide vasoactive (VIP, substanța P, neurotensină, SRA) au fost identificate în inima mamiferelor, cu rol fiziologic încă neprecizat. II.2.3. REGLAREA NEUROUMORALĂ A ACTIVITĂȚII INIMII Pentru a satisface necesitățile variabile ale organismului inima își reglează și adaptează activitatea contractilă ritmică prin mecanisme de autoreglare și control pe căi neuro-umorale complexe intrinseci și extrinseci. A. Mecanismele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unitar, reglarea nervoasă a activității contractile cardiace se realizează sinergic și simultan cu cea a reactivității vasculare. Starea de echilibru și stabilitatea autoîntreținută a circulației are la bază procese neuroreflexe complexe a funcțiilor cardiovasculare pe cale dublă simpatică și parasimpatică. Excitantul fiziologic al autoreglării neuroumorale a circulației este reprezentat de nivelul presiunii sanguine pe de o parte și de constituenții plasmei sanguine pe de altă parte. Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei cardiace și a musculaturii netede vasculare însoțite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflexogene ilustrează funcția tampon a acestora. Căile aferente sunt reprezentate de nervii depresori sau frenatori, Hering și Ludwig-Cyon, descriși la capitolul de anatomie. Atât înregistrarea activității lor electrice, cât și hipertensiunea produsă prin defrenare (secțiune chirurgicală) vin în sprijinul rolului fiziologic inhibitor al zonelor reflexogene asupra centrilor vasomotori bulbari (fig. 71). Cercetările lui Shepherd (1973) au precizat sensibilitatea mai mare la distensie a sinusului carotidian decât a arcului aortic. Acesta din urmă intervine mai mult ca mecanism antihipertensiv decât în autoreglarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]