3,336 matches
-
publice al Republicii Franceze” (1920) și „Cavaler al Legiunii de Onoare” al Republicii Franceze (1924). A lasat în urma o importantă operă de pionierat, confirmând pe deplin anticipația maestrului său A. Dastre, care prevăzuse că „va aduce foarte bune servicii dezvoltării fiziologiei în România”. A avut o viata de familie împlinită alături de Maria Maxim (care a absolvit Științele Naturii și Conservatorul) și de cei trei copii, care au devenit medic pediatru (Astra Nandriș), biolog (Marcela Călugăreanu) și matematician (Gheorghe Călugăreanu). Dimitrie Călugăreanu
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
familie împlinită alături de Maria Maxim (care a absolvit Științele Naturii și Conservatorul) și de cei trei copii, care au devenit medic pediatru (Astra Nandriș), biolog (Marcela Călugăreanu) și matematician (Gheorghe Călugăreanu). Dimitrie Călugăreanu a început munca știintifica în Laboratorul de fiziologie de la Sorbona, sub îndrumarea lui Albert Dastre și în colaborare cu V. Henri, prin cercetări neurofiziologice, experimentând asupra efectelor unor suturi încrucișate de nervi cranieni: lingualul cu hipoglosul; hipoglosul cu pneumogastricul; pneumogastricul cu hipoglosul; hipoglosul cu lingualul; coarda timpanului cu
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
pună în contact cu celulele glandulare ale submaxilarei “. Astfel, impulsurile nervoase motoare ale hipoglosului se puteau propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i vine prin nerv.” Rezultatele acestor cercetări au fost apreciate de fiziologii din acea epocă și au fost relatate pe larg în Tratatul de Fiziologie scris de J. P. Morat și M. Doyon și în manualul lui F. Laulanié. Fiind confirmate și de alți cercetători, ele au rămas valabile în știință. Alte două lucrări din același domeniu al neurologiei efectuate de D. Călugăreanu se referă
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și mielinei și cresterea mobilitatii neurofibrilelor. Lucrările au fost publicate în renumita revistă franceză "Journal de Physiologie et Pathologie Générale" și, la puțin timp după aceea, rezultatele au fost introduse de Luigi Luciani în volumul III al tratatului său de fiziologie ("Physiologie des Menschen", vol. III, p. 212, 1905-1914). Astăzi ni se pare surprinzător că, după începuturi atât de promițătoare în domeniul neurologiei - unde a dovedit o excepțională măiestrie experimentală −, el a abandonat acest domeniu și s-a orientat fără ezitare
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Winterstein (1911), precum și în "Tratatul de Chimie fizicală și Medicină" scris de Koranyi și Richter. Prima cercetare realizată de Călugăreanu după revenirea sa în țară a privit fenomenele de plasmoliză observate în celula cartilaginoasă. Studiul fost efectuat în laboratorul de fiziologie al Școlii de Medicină Veterinară din București, fiind publicat în 1903. În această lucrare se arată că celula cartilaginoasă, spre deosebire de alte celule animale, se comportă în privința rezistenței membranei sale ca și celulele vegetale “lăsând să intre sau să iasă din
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
respirației. S-a ocupat în mod deosebit de problema respirației intestinale la "Cobitis fossilis". A publicat pe această temă numai două lucrări, dar acestea au fost atât de importante, încât au devenit clasice. Ambele cercetări au fost efectuate la Institutul de Fiziologie al Universității din București. În prima lucrare, el prezintă rezultatele unor cercetari histologice, urmărind vascularizarea epiteliului intestinului mijlociu și posterior, care servește la respirație. A constatat că exista o mare asemănare între aceste structuri și cele care se pot observa
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Au fost citate și comentate de fiziologi de mare renume ca: E. Babàk, L. Frédéricque, W. Conheim, H. Winterstein, A. Lipschűtz. Bucurându-se de aprecierile unor asemenea fiziologi, ele au devenit foarte repede cunoscute, intrând în patrimoniul de cunoștințe al fiziologiei comparate. O versiune în limba română a acestor lucrări, intitulată "Respirațiunea intestinală a vârlanului (Cobitis fossilis)", a apărut în "Revista științelor medicale" (1908). Merită să spunem că lucrările respective au fost cerute în extras după două războaie mondiale, la 50
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și dezvoltarea culturii generale a intelectualilor. Întregul cuprins este consacrat problemelor științifice; nu s-au publicat niciodată altfel de articole (literare, politice, sociale, economice, etc.). Călugăreanu publica în aproape fiecare număr al revistei câte un articol, dintre care multe de fiziologie. Menționăm câteva dintre ele, luate la întâmplare:
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și 1924, cursurile facultății de stiinte la secția de matematică și fizică a Universității din Cluj, deplasarea familiei Călugăreanu la Cluj fiind cauzată de numirea tatălui, Dimitrie Călugăreanu, la nou înființată universitate românească din Cluj, în 1919, ca profesor de fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
(n. 29 ianuarie 1857, satul Sasca, județul Suceava - d. 21 iulie 1921, Iași) a fost un biolog român, profesor de fiziologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului de fiziologie animală din România. a fost fiul preotului Ioan Cosmovici și al Zenoviei, născută Vogoride. Sora sa, Maria Cosmovici (1851-1909), a fost mama compozitorului George Enescu
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
(n. 29 ianuarie 1857, satul Sasca, județul Suceava - d. 21 iulie 1921, Iași) a fost un biolog român, profesor de fiziologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului de fiziologie animală din România. a fost fiul preotului Ioan Cosmovici și al Zenoviei, născută Vogoride. Sora sa, Maria Cosmovici (1851-1909), a fost mama compozitorului George Enescu. Leon C. Cosmovici și-a făcut studiile primare și liceale la Iași, obținând bacalaureatul în
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
liceale la Iași, obținând bacalaureatul în 1874, la „Institutele Unite”. În același an pleacă la Paris, unde frecventează cursurile Facultății de Științe Naturale, obtinând licența în anul 1877. În perioada studiilor pariziene (1874 - 1880) a urmat cursurile și demonstrațiile de fiziologie făcute la Collège de France de către fondatorul metodei experimentale, fiziologul Claude Bernard. În 1980 obține doctoratul în științe naturale la Sorbona cu teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în țară și este numit la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
este numit la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat Laboratorul de Zoologie și Fiziologie de la Facultatea de Științe din
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat Laboratorul de Zoologie și Fiziologie de la Facultatea de Științe din Iași unde a realizat diverse studii privind
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat Laboratorul de Zoologie și Fiziologie de la Facultatea de Științe din Iași unde a realizat diverse studii privind sistematica și morfofiziologia protozoarelor, viermilor, crustaceelor și insectelor. A fost interesat și a publicat lucrări privind faunei de apă dulce și lucrari de paleontologie privind peștii fosili din
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A publicat numeroase manuale de științe ale naturii pentru învățământul secundar precum: "Elemente de geologie" (1883), "Noțiuni de botanică" (1887), "Noțiuni de mineralogie" (1887), "Introducere în științele naturale" (1887), "Zoologie, anatomie și fiziologie animală" (1903).
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Germania și Cambridge. Wiener s-a ocupat printre altele cu „mișcarea moleculară browniană”, integrala Fourier, analiza armonică, problema de calcul diferențial a lui Dirichlet și teoremele Tauber. Activatea lui depășește cadrul matematicii aplicative. Astfel caută să rezolve probleme apărute din cadrul fiziologiei, neurofiziologiei și geneticii, primește în 1933 premiul Bocher. Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante. In 1940 găsește o soluție pentru rezolvarea parțială a ecuațiilor diferențiale. Cu toate contribuțiile lui deosebit de importante
Norbert Wiener () [Corola-website/Science/308569_a_309898]
-
variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de sine stătătoare, ci doar un cadru cu multe ramificații și heterogen pentru un discurs interdisciplinar, care are sistemul drept concept de bază. Deci nu
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
(19 iunie 1926 — 08.03.2015) este un specialist în domeniul fiziologiei, biochimiei, geneticii și ameliorării plantelor, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Membrul corespondent s-a născut la 19 iunie 1926 în satul Chiuit, județul Edineț într-o familie de țărani. În anul 1949
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
35 ani în funcția de Ministru al Agriculturii Republicii Moldova (1961-1962). Erudiția vastă în domeniile agriculturii și biologiei i-a permis să se realizeze ulterior și ca director al Institutului de Pedologie și Agrochimie „N. Dimo” (1963-1967) și a Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM (1970-1978). În acea perioadă elaborează teza de doctor habilitat pe care o susține cu succes în 1972. Timp de cca 50 ani și-a desfășurat activitatea științifică și științifico-organizatorică în cadrul Academiei de Științe a
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]