3,170 matches
-
fîntînă cu trei zale ". Acest album a fost înregistrat cu orchestrele "Rapsozii Botoșaniului" condusă de dirijorul Ion Cobila, si Orchestră " Radio-Televiziunii Române" condusă de George Vancu. Albumul conține melodiile : Asta-i jocul de pe la noi / Uite mîndră mea cea dragă / Sînt flăcău de la Vlădeni / Într-o Sîmbătă cu soare / Măicuța cînd mai făcut / Am trecut și eu prin viață / Vine-un nouraș de sus / La fîntînă cu trei zale / Cît îi Jijia de mare / Pentru tine mai Costine / Dealul de la răsărit / Cînd
Ion Macovei (cântăreț) () [Corola-website/Science/304427_a_305756]
-
soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Lovinescu care a recunoscut imediat talentul lui Preda, dar căruia nu i-a smuls de cât un evaziv „Hm!...Descriptiv!”) Povestirea care dă titlul volumului transpune mitul erotic în varianta rurală. Naratorul povestește cu ironie binevoitoare turnirul țărănesc în urma căruia flăcăul trebuie să-și câștige dreptul la fata îndrăgită: el își invită rivalul, pe Achim Achim, „în Pământuri”, pe câmp, unde bătaia cu bâtele și pumnii, în prezența martorilor, decide învigătorul. Nuvelele volumului de debut interesează și prin deschiderea caracteriologică în raport cu
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
pentru realizarea unei fresce monumentale situată deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal. Lucrarea poartă numele "Apoteoza" ca metaforă a țării reîntregită și învingătoare în luptă. Ea ilustrează concepția artistului despre pictura murală și despre sensul alegoriei. În ea apar doi flăcăi, un cap de dac și unul de roman, care susțin în mâini o stemă, întreaga compoziție fiind proiectată pe un fundal de marmură. Ei sunt centrați de o ghirlandă de personaje rustice care par a se manifesta entuziast. Totul are
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
păstrat până astăzi în satele din Țara Făgărașului. Numele obiceiului provine de la ceata de feciori care merge cu colindul prin sat. În Comăna de Jos, ceata este constituită din cinci feciori din sat, numărul lor fiind respectat cu strictețe. Fiecare flăcău are un rol bine definit. Ceata are rolul de a colinda familiile de gospodari din sat, odată cu venirea Crăciunului. Membrii cetei se adună în seara de Sfântul Nicolae. În trecut intrau în ceată feciorii trecuți de 18 ani care urmau
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
Colindele sunt interpretate prin cântarea în grup, la unison, ori în două grupe, antifonic. Uneori, ceata se acompaniază cu instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică). Ritualurile care implică ființe animaliere („Capra”, „Ursul”) se caracterizează prin existența anumitor roluri: animalul (un flăcău costumat, care face zgomote caracteristice: clămpănit/mormăit și dansează), și un „moș” sau doi. O antologie sonoră de colinde a fost editată pe discuri de vinil de către „Electrecord” în anii '60. Aceasta poartă titlul „Obiceiul colindatului și colindele” și conține
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.” Aici are șansa de a citi și
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
astăzi, și încolo s-au mutat. La început, cică, satul chiar se numea Grimcăuți sau Hrămcăuți, nume, care se mai face auzit și azi. Dar nu se mutaseră, zice legenda, oamenii așa, la întîmplare, ci au ales cel mai voinic flăcău din sat, și i-au pus în spate o cruce grea,poruncindu-i să meargă spre sud-est, spre "grim", adică, și unde n-a mai putea merge de oboseală, acolo își vor întemeia noua așezare. Și așa și au făcut
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
că demult-demult, încă în epoca feudalismului, în Țara Moldovei a existat un mic sat situat la vre-o 5-7 km de la actuala localitate. Și se numea acel sat Pocrișeni. Era un sat de oameni harnici și buni la inimă, cu flăcăi și fete frumoase. Într-o bună zi bieții oameni s-au pomenit în pragul unei nenorociri. Un băiat din sat s-a căsătorit cu o fată din satul vecin. Se fixase ziua nunții. Trecînd prin pădure cu tot alaiul de
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
de prestări servicii, o frezărie, o baie, un punct medical, 5 grădinițe de copii, un liceu, o casă de cultură, o instalație de cinema, 2 biblioteci, un oficiu poștal, un stadion, un hotel. Circulă și o legendă, care spune că flăcăul "Bala" se îndrăgostise lulea de "Tina", fata vecinului. Frumoasă foc fata. Și băiatul nu de lăsat. Unica dorință ce le sfarogește inimile e să se căsătorească cît mai repede. Dar părinții tinerilor nu se înțeleg între ei și nunta se
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
șezătorile care se organizau, de obicei, iarna. Pentru șezătoare, mai multe fete din sat se adunau la o casă, unde brodau, croșetau, coseau. Erau invitați și muzicanți, plătiți din banii fetelor. Masa era pe seama gazdei. Pe la miezul nopții veneau și flăcăii. Ei erau așezați la masă, iar după aceasta dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă mai devreme, iare celelalte dansau pînă dimineață. La șezători, sătenii se ajutau unii pe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă mai devreme, iare celelalte dansau pînă dimineață. La șezători, sătenii se ajutau unii pe alții: azi torceau la unul, mîine la altul. Flăcăii care veneau la șezătoare ajutau la depănat. Dacă participai la șezătoare, trebuia neapărat să relatezi o poveste sau o pătăranie cît mai hazlie. Era o veselie nemaipomenită: se păcăleau unul pe altul ca să nu adoarmă. Dacă era veselie, somnul trecea
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
la Paști și la Crăciun, se organizau și horele, care se făceau acolo unde se găsea un spațiu mai larg. Un astfel de loc era cel de pe vale, unde pînă în 1940, erau așezate case. Remarcăm că horele erau pe seama flăcăilor satului: ei plăteau muzicanții. Cînd în Alcedar se făceau două hore, fetele nu știu la care să se ducă. Este interesant că, atunci cînd un flăcău invita o fată la dans și ea îl refuză, flăcăii boicotau această fată. Cu
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de pe vale, unde pînă în 1940, erau așezate case. Remarcăm că horele erau pe seama flăcăilor satului: ei plăteau muzicanții. Cînd în Alcedar se făceau două hore, fetele nu știu la care să se ducă. Este interesant că, atunci cînd un flăcău invita o fată la dans și ea îl refuză, flăcăii boicotau această fată. Cu alte cuvinte, dacă fata nu dorea să danseze cu cel care o invită, n-o mai luau nimeni la joc. Uneori chiar o dădeau afară de la
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
că horele erau pe seama flăcăilor satului: ei plăteau muzicanții. Cînd în Alcedar se făceau două hore, fetele nu știu la care să se ducă. Este interesant că, atunci cînd un flăcău invita o fată la dans și ea îl refuză, flăcăii boicotau această fată. Cu alte cuvinte, dacă fata nu dorea să danseze cu cel care o invită, n-o mai luau nimeni la joc. Uneori chiar o dădeau afară de la horă. O luau de mînă și dansau vre-o 2-3
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
nimeni la joc. Uneori chiar o dădeau afară de la horă. O luau de mînă și dansau vre-o 2-3 pași și o scoteau din joc. Biata fată se ruga să fie luată la dans, trimetea pe cineva să vorbească cu flăcăul, recunoștea că a greșit, îl ruga să o ierte. Dacă tinerii hotărau să se căsătorească, urma înțelegerea dintre părinți. Mirele trimetea o persoană care trebuia să anunțe părinții fetei, dorința tinerilor de a se căsători. După aceasta tînărul venea acasă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
așezați în localitate de pe la finele veacului XVIII. Până la 1812, cînd Imperiul Rus a anexat Basarabia, formînd o nouă gubernie a sa, locuitorii acestor două sate gemene despărțite de rîul Prut, locuiau practic ca într-un sat. Căsătoriile dintre fetele și flăcăii din ambele sate erau ceva obișnuit. Relațiile de rudenie erau foarte strînse, aceste relații au fost din nou înviorate după anul 1990, cînd pogăneștenii din stânga Prutului au început a avea acces liber la trecerea în partea dreaptă a râului. Familiile
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
voie să iasă din curte, în caz contrar suferind o aspră pedeapsă din partea părinților, precum și o dezaprobare generală în sat. Singurele excepții erau puține sărbători, în urma cărora trebuiau să se întoarcă repede acasă. Nu de puține ori, fetele surprinse de către flăcăi în zori, cărând apă, lăsau gălețile în uliță și fugeau să se ascundă în curte. În gardurile vechi, se mai pot vedea și astăzi găuri prin care fetele se uitau după băieții de pe uliță. Acest obicei a dat naștere și
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Mondial]], acest stil de viață a fost părăsit. Zestrea fetelor din zona Săcelelor și a Branului era trecută pe așa numitele „foi de zestre”. Nunta propriu-zisă era condusă în zona Brașovului de către un „starosti”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea mirelui pentru a anunța sosirea acestuia la casa miresii. Cel care sosea primul era premiat de către aceasta cu un colac și un ștergar ales de ea. După nuntă, la intrarea în casa bărbatului, pe capul miresei se pune
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Zamfirescu în aula Academiei Române, avea să sintetizeze, de pe poziții oarecum oficiale, toate nevrozele, neliniștile și nedumeririle exprimate ocazional - în articole sau studii răzlețe, în discuții particulare - față de atitudinea de neînțeles a unui erou dintr-o creație populară românească: „Iată un flăcău voinic, trăind pe corhane cu turma sa, căruia oița bârsană îi spune că au să-l omoare baciul Ungurean și cu cel Vrâncean și, în loc să pună mâna pe bâtă și să se apere, pune mâinile pe piept și face poezii
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
de etnie romă Jarko Jovanović a compus o variantă a cântecului și l-a pus pe muzica tradițională a romilor. Varianta în limba romanes ("", cunoscut de asemenea sub numele de "Opré Roma" - Sus romule! sau cel de "Romale, Chavale" - Romilor, Flăcăilor), a fost adoptată ca imn internațional al romilor la primul Congres Mondial al Rromilor, ținut la Londra în zilele de 6-8 aprilie 1971. Cu prilejul celui de-al doilea Congres Mondial al Romilor, ținut la Geneva în 1978, după cum își
Gelem, Gelem () [Corola-website/Science/314429_a_315758]
-
Oltului. Studiile muzicale le începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto). Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici, după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova. În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova. În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de
Petre Alexandru () [Corola-website/Science/323497_a_324826]
-
început să fugă. Britanicii au încercat să-și salveze artileria, dar milițiile au atacat și ele, iar Mawhood a ordonat retragerea. Britanicii s-au retras spre drumul poștei urmați de americani și de Washington, care striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi, flăcăii mei!”. Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod, dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă, prin care a spart linia americană, reușind să treacă podul. Unii americani, printre care și pușcașii lui
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină și aduc moartea printre oameni și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi și i se citește rânduiala de către preoți și
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
oameni și animale. În general, acest usturoi cu rol de apărare, provine din cel menit cu un an înainte, în același moment al anului. Сea mai importantă acțiune ce se desfășoară în această noapte este "păzitul usturoiului". Împreună, fete și flăcăi, veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare. Forța magică cu care el va fi investit în ajunul de Sf. Andrei îi va ajuta pe toți să depășească momentele de cumpănă de peste an: va servi drept remediu
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]