3,215 matches
-
să fie cât mai aproape de pământ; colăcerul, coborându-se de pe cal, "înconjură scaunul, se pleacă și ia de pe scaun colacul împlântat în suliță și sticla cu vinars, iar cana cu apă o varsă" 218. Tot înainte de cununie, mireasa, împreună cu doi flăcăi "cărora le trăiesc părinții", pleacă la o fântână. În drum spre fântână joacă trei hore, iar, o dată ajunși, iau apă într-o doniță în care pun și busuioc, se întorc acasă, repetând cele trei jocuri în jurul doniței. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iubite de feciori, fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și frumoasă / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor / Ca jocul flăcăilor!"366 Tot în această dimineață, când merg la muls vacile, fetele iau apă în doniță, se spală și rostesc: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să le plac flăcăilor / Ca vinul boierilor, / Să fiu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și frumoasă / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor / Ca jocul flăcăilor!"366 Tot în această dimineață, când merg la muls vacile, fetele iau apă în doniță, se spală și rostesc: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să le plac flăcăilor / Ca vinul boierilor, / Să fiu ca sfântul soare / Când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor / Ca jocul flăcăilor!"366 Tot în această dimineață, când merg la muls vacile, fetele iau apă în doniță, se spală și rostesc: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să le plac flăcăilor / Ca vinul boierilor, / Să fiu ca sfântul soare / Când răsare, / Ca și mărul plin de floare, / Ca o capră bourată, / De toată lumea lăudată!"367 În Ajunul Bobotezei, spre seară, fetele bucovinence care voiesc să fie "căutate, iubite și jucate de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de a-și scoate Sân-Toader caii săi la pășune", se spală pe cap, ca să nu li se pască părul peste an, ci să fie frumos și fin, pentru că numai în acea zi "Cresc cozile fetelor / Ca cozile iepelor", iar "Pletele flăcăilor / Ca coamele cailor".370 În legendele bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor toponime
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cu fire de la canafurile de la prapuri, furate de la înmormântarea unei fete, și să se spele cu această apă pe cap, pentru a avea păr frumos care "să strălucească ca firele de la prapuri și să fie plăcute ca și cum se bat flăcăii după busuioc. După spălarea părului, această apă se toarnă la rădăcinile unui păr, rostind: "Cum îi părul, când e înflorit, de frumos, așa să fiu și eu de frumoasă; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văzută / Și cu mult mai căutată / Ca firu de grâu, / Ca vinu, ca auru / Și ca argintu / Între tot norodu!"379 O altă datină bucovineană, specifică sărbătorilor pascale, se referă la "udatul" din a doua zi de Paști. Până-n ziuă, flăcăii merg pe la casele fetelor, cu o cofiță plină de apă neîncepută, iar pe fata pe care o găsesc dormind o udă din cap până.n picioare. Alteori, flăcăii le pândesc pe fetele care ies din case și "toarnă vreo două-trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se referă la "udatul" din a doua zi de Paști. Până-n ziuă, flăcăii merg pe la casele fetelor, cu o cofiță plină de apă neîncepută, iar pe fata pe care o găsesc dormind o udă din cap până.n picioare. Alteori, flăcăii le pândesc pe fetele care ies din case și "toarnă vreo două-trei cofe de apă pe dânsele", chiar dacă sunt îmbrăcate de sărbătoare; astfel, se crede că fata udată se va mărita în decursul anului.380 De Sfântul Gheorghe (în Ajun
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ilie, în Basarabia este obiceiul ca fetele să se ducă noaptea pe locurile unde este semănată cânepă, se dezbracă de cămașă și se tăvălesc pe pământ. Dacă, peste noapte, vor visa cânepă verde, este semn că se vor mărita cu flăcăi, iar dacă vor visa cânepă uscată, vor merge după oameni bătrâni.415 În tradiția populară se spune că Pământul începuturilor era "așezat pe un stâlp", iar "stâlpul acela este toiagul lui Dumnezeu"416 fapt ilustrat și într-o colindă din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la căpătâi pentru ca, peste noapte, să-și viseze ursitul.423 În unele părți ale Bucovinei, exista o sărbătoare numită "Ardeasca" (de la arderea focului, de la verbul "a arde" și substantivul "iască"), ce se ținea de Bobotează. După sfințirea apei, fetele și flăcăii luau cărbunii rămași de la focul făcut pentru aprinderea "săcălușelor", mergeau pe un deal și făceau un foc, aruncând peste cărbuni paie și frunze uscate. Apoi, se prindeau în joc, în jurul focului, iar când flăcările se mai potoleau, săreau peste foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aur te-oi îmbrăca / Și foarte mândru te-oi spăla. / Și te-oi curăța / Și te-oi limpezi / Și din pat mi te-oi scula / Și cu grebla oi grebla / Toată dragostea cât oi afla / Din cosițele fetelor / Din pălăriile flăcăilor / Din statul preoteselor / Din statul jupâneselor / Din coroana împărăteselor; / Toate mi le-oi grebla / Și toate aici în apă le-oi aduna / Sănătate-i căpăta. Cine pe tine te-a vedea / Să-i pară că soarele a răsărit / Soarele ți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sciziunea" ritualică între formele temporale ale existenței umane: " Ia-ți mireasă, ziua bună, / De la soare, de la lună, / De la tată, de la mamă, / De la câți ți-au fost de-o seamă, / De la frați, de la surori, / De la grădina cu flori, / De la fete și flăcăi, / De la stratul cu hamei, / De la fetele de joc, / De la strat cu busuioc; Unde-au șezut florile, / Or să steie grijile!"210 "Petrecerea" din lumea aceasta înstrăinează și frânge destinul celor rămași, natura însăși devenind potrivnică. Sciziunea lăuntrică este dezvăluită de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor în care trebuie respectată legea nescrisă a ursitei: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să vezi un munte: în vârful muntelui ai să vezi un palat. Acolo e locuința Soartei. Intră înăuntru, dar ceea ce vei vedea și auzi, nici să te miri, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îmbătrânește și se stinge pentru a reînvia. Potrivit legendelor populare, există o concordanță deplină între vârsta timpului calendaristic și vârsta sfinților din calendarul popular: Sfântul Vasile sau Sânvăsâi, sărbătorit la început de an, este un tânăr petrecăreț, Sântoader este un flăcău frumos, cu coadă de cal, în cioareci și cu opinci, care intră pe la șezători să joace fetele, Dragobete (24 februarie) este zeul dragostei, Sfântul Gheorghe sau Sângiorzul era un tânăr războinic, Sfântul Ilie sau Sântilie și Sfântul Dumitru sau Sâmedru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fața Lumii, prin punerea în comuniune cu forțele creației. 89 "Îngroparea" ritualică a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
urare, paralelismul explicativ având rolul de a crea corespondențe simbolice între planul uman și planul cosmic: Cum se-nalță soarele / Peste toate câmpurile, / Peste toate dealurile, / Peste toți munții, / Așa să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Să crească și-nflorească, / Să rodească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Să crească și-nflorească, / Să rodească și să-mbătrânească, / Rostul vieții să-mplinească!"165 Pentru a fi înzestrat cu daruri, ca ființă pământeană împlinită, omul se adresează soarelui, alegoric, prin rugăciune: "Sfinte Soare, / Sfinte domn mare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să dăruiască, / Casa toată să trăiască / Un trai dulce, fericit / Ca un soare strălucit! / La anul și la mulți ani, / Opriți plugul, băietani! / Ho!"201 Paralelismul dintre drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi-o cântat cucu / Și-așa mi-o cântat mierla, / Cucu și cu pupăza; Să mă duc din satul meu / Și ziua bună să-mi ieu / De la frați, de la părinți, / De la sat cu oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la flori din poieniță, / De la mândre din portiță, / Să mă duc să-mi plâng amarul / La cătănie cu arcanul!"305 Pragurile de trecere sunt consfințite ritualic de cântecul alegoric al cucului: "Miresuică tu și tu, / Bine ți-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și prezent, timpurile trecute ale verbului, imperfect și perfect compus, care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam și eu, / Când eram tânăr flăcău / Și îmblam de capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu ele."308 Eliberarea din carcera destinului este ilustrată de repetiția gradată "să deschidă" și de anadiploza
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
joc necunoscut, straniu. În timp ce Bălosu Îi vorbește despre o bucată de pământ pe care dorește să o cumpere de la el, Moromete mută dialogul pe un alt făgaș, fără nici o noimă pentru Bălosu Moromete: Al cui e mă, ăsta? (despre un flăcău care trecea pe drumul satului) Bălosu: Al BÎldii! (a se observa semnul exclamării) Moromete: O fi Însurat? Bălosu: Nu este! (semnul exclamării și “cu un glas surd”) Moromete: Dar pe unde stă BÎldea ăsta? Bălosu: Prin Cățelești. Moromete: Hm! Bălosu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont / În coaste‐un ghiont / Bărătci/ Bănci, / Panaramă,/ Salon, pastramă, / Văleu mamă! / Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenței colindei în spațiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcție de frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate și contaminate. De remarcat cercetarea colindei în contextul ritual și social în care se desfășoară, iar în indicele de refrene - bogăția de forme pe care o îmbracă străvechiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
și legende din popor, București, 1913; Făt-Frumos. Povești, București, 1913; Vine roata la știrbină. Povești, snoave și legende, București, 1914; Chira Chiralina. Cântece bătrânești, București, 1916; Ghiță Bondoc. Schițe și povești din popor, București, 1916; Cântece din război zise de flăcăi și fete mari între 1914-1919, Câmpulung, 1919; Cojocul lui Sărăcilă, București, 1925; Din trecutul nostru. Legende, tradiții și amintiri istorice, București, f.a.; Cal de zmeu, Leu paraleu și alte povești, legende, pilde, snoave din popor, București, 1926; Nevasta leneșă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]