3,561 matches
-
avînd în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. 12. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. 13. Pot totul în Hristos, care mă întărește. 14. Dar bine ați făcut că ați luat parte la strîmtorarea mea. 15. Știți voi înșivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să iasă. Să vadă și ea cum este să stai flămând, dar mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu aveam un loc unde să dorm peste noapte. Am căutat o cameră la toate hotelurile din oraș. Era un simpozion și toate locurile erau ocupate. Se Întunecase de-a binelea și eu hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi trebuia absolut nimic, decât un colț unde să-mi așez capul și sămi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
soarelui... Viața este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toți cei care vor cuteza spre Înălțimi vor ajunge În vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și drumul poate sfârși mult prea devreme. Spun toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă uneam cu fiecare pictură și cu fiecare desen în parte pe măsură ce treceam din sală în sală. Nu mi-au scăpat nici o pată de culoare, nici un contur sau nuanță. încă le mai port în mine. Eu, care toată viața fusesem flămând de imagini! Curând voi spune ce mi s-a întâmplat pe urmă la Muzeul Național. Nu m-ar mira să fi înțeles greșit întregul curs al vieții mele. Poate că micile mele greutăți legate de scris și citit mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
te-ajute. E prea mult pentru o bătrână și o fată. Ne-a trimis și bani, bine-nțeles, dar el nu știe că în ziua de azi sunt multe lucruri care nu se pot cumpăra cu bani. Omul ăsta e flămând, o întrerupse fata. —Bine, bine, dă-i ceva de mâncare, spuse bătrâna. Stă aici ca un cerșetor. Dacă-i e foame, de ce nu cere de mâncare? continuă ea ca și cum el nu o putea auzi. — Am să vă plătesc, zise Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i vei da și forme bizare. Leul în junglă-nfioară, urlă, sfâșie, mușcă; prinde leul, bagă-l în cușcă, ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce mai rămâne și cât?!. Smulge-i șarpelui dinții și fetele pot să-l poarte la gât. Toate aceste rele mă dor, și durerea ce-o spun un venin e; tendonul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și cum să vorbim. Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al lumii! Grădina poeziei lui plină de mierle și de flori esențe și privighetori este cum nicio alta nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur! Și cum în timp ce ștergea masa hangița s-a aplecat cam mult, el a mângâiat-o fără veste pe sâni. Drăcoaica s-a făcut a nu băga de seamă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bune de arest. ― Și? ― Din cauza fricii, rămăsesem cu biciușca „la picior”, ca și cum aș fi ținut pușca. Norocul meu că n-a durat prea multă vreme până a apărut ofițerul de serviciu... Că altfel cădeam din picioare de ud ce eram, flămând și vlăguit peste poate. ― Ei? Cine era ofițer de serviciu și cum ai fost primit? ― Când l-am văzut în fața mea, era cât pe ce să leșin... ― De ce? ― Fiindcă era tocmai comandantul nostru de acum. Domnul locotenent colonel! Știam că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
heroină? Ce bine că nu am trei surori mai mici, nu-i așa? —Rachel, ești glumeață. Dar ăsta e doar un mecanism de apărare... Josephine a tăcut în clipa în care am început să urlu ca un câine de prerie flămând. Destul! am strigat. Nu mai suport! Totul e... O PORCĂRIE! —Rachel, am atins zonă profundă și foarte dureroasă, a zis ea calmă, în timp ce eu aproape că făcusem spume la gură. încearcă să păstrezi sentimentele astea în loc să fugi de ele, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celor ce au hotărât distrugerea economică a României, dar va veni și ziua când vor fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai are multe zile de trăit. Istoria de azi a omenirii va fi aruncată la gunoi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a fost aprobată, în aceeași zi promulgată la repezeală de președintele țării și publicată în Monitorul Oficial. Ce a urmat? Se știe. Tăieri pe toată linia de unii au ajuns să nu mai aibă ce pune pe masă în fața copiilor flămânzi. Fiindcă tot eram la legiferările pe luna iunie a înțelepților noștri conducători am urmărit să văd cu ce s-au mai gândit ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că sigur sunteți flămând după atâta drum! Fără să mai aștepte, femeia se răsuci pe călcâie și ieși din cameră. Nu mai încăpea nici o îndoială, trebuia s-o urmeze. Cristi închise ușa și coborî după ea scara spre încăperile de la parter. Aici, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și înfricoșat peste măsură. Poate că nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil că se lovise de ceva în întuneric și scosese un strigăt de teamă. Strugurel nu mai stătu nici o clipă pe gânduri. Mulțumind în gând lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se va orienta și își vor găsi ei drumul împreună înapoi spre tabără. Oare de ce puștiul nu voia să-l asculte? De ce nu rămânea pe loc, acolo unde se afla ca să poată ajunge la dânsul? Știa că este obosit și flămând și nu credea că îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte continuându-și căutarea. În jur se făcu dintr-o dată liniște. Până și zgomotul pașilor săi prin frunzișul de pe jos abia se mai auzea. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, de acum am cam terminat pentru noaptea asta, spuse Calistrat, evitând întrebarea, nu mai avem ce face aici. Putem să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era, planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba Iarna. Te-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
asta nu înseamnă nimic, fiindcă pe vremea aceea pierdeam nopțile dormind greu. Papa, în schimb, nedeprins cu vinul dobrogean și oricum chinuit de insomnii, ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot cu maman și Anton, în altă casă, mai spre marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine voia de-a dreptul de afară, din strada cu miros de varză și lătrături de câini flămânzi, cu țipete guturale între soție și soțul care vine afumat acasă. Zina nici n-a avut nevoie să se anunțe sunând-bubuind în ușă, a apărut în camera cu mult mai puțin spațiu decât în Hristo Botev, pufnind ironic, Ce de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și acum plătește alături de ei. Să nu vă faceți griji pentru el! Toți colegii îi sunt aproape și dacă n-o să se descurce cu banii, eu și alte colege o să-i oferim câte un bon de masă ca să nu rămână flămând. Nicoleta, auzind discuția, se alătură și ea Sorinei, apoi Geta și alte fete. Mama mă privea cu oarecare mirare amestecată cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]