6,098 matches
-
era stăpâna mării, fără de care înceta să mai fie invulnerabilă. Stângăcia Prințului Negru, mai slab ca diplomat decât ca soldat, dusese la alianța regelui Castiliei și a regelui Franței. Flota lui domina Golful Gasconiei și Canalul Mânecii; nu numai că o flotă engleză a fost nimicită la La Rochelle, dar navele franceze intrau nestingherite pe Tamisa, flotilele franceze devastau orașele de pe coastă și incendiau satele de pescari. Singurul mijloc de apărare al Angliei consta în a chema la arme populația de coaste
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
alte probleme serioase. Franța ar fi putut foarte bine să profite de dificultățile englezilor în timpul domniilor agitate ale lui Richard al II-lea și Henric al IV-lea, momente în care Anglia era incapabilă să câștige războiul. Însă, deși o flotă franceză reînnoită a devastat coasta de Sud a Angliei la începutul domniei lui Richard al II-lea, monarhia franceză a devenit în curând la fel de incapabilă ca și rivala sa. Carol al VI-lea al Franței a venit la putere la
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
puține la număr, cele mai importante fiind Bătălia Angliei din 1940, dar de la al doilea război mondial, puține bătălii terestre sau navale s-au dat fără un sprijin aerian corespunzător. În timpul bătăliei de la Midway, cinci portavioane au fost scufundate fără ca flotele opozanților să fi venit în contact direct Există numeroase tipuri de bătălii: Bătăliile sunt în mod obișnuit denumite după câteva caracteristici geografice ale câmpului de luptă, așa cum ar fi numele unui oraș, pădure sau râu. Mai rar bătăliile sunt numite
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
Pegasului, arătând chiar ca un cal înaripat. Constelația babiloniană IKU (câmpul) era formată din patru stele, dintre care trei vor face parte mai târziu din constelația grecească Hippos (Pegas). "USS Pegasus (AK-48)" și "USS Pegasus (PHM-1)", amândouă fac parte din flota navală a Statelor Unite ale Americii.
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
face pe Iancu să accepte o pace și reluarea bunelor relații cu Vladislav, cu condiția ca acesta să plătească daunele făcute Sibiului. Anul 1455 aduce noi presiuni din partea Imperiului Otoman asupra Țării Românești și Moldovei, odată prin masarea unei puternice flote pe Dunăre, apoi prin jefuirea crâncenă a Moldovei. Probabil acest lucru l-a determinat pe Iancu de Hunedoara să încerce înlocuirea ambilor domnitori, însă relațiile se normalizează iarăși în toamnă, pentru ca în iarnă să se deterioreze grav, căci Vladislav trimite
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
45°27’ Nord (350 km), 26°39’ - 30°05’ Est (150 km); Litoralul : Republica Moldova dispune de un acces de 569 m la Dunăre, care în acest loc este navigabilă pentru navele maritime. Teoretic, Republica Moldova ar putea așadar dispune de o flotă maritimă, cu condiția ca navele să fie mici și să nu fie multe. Puncte extreme Terenuri irigate: 3.110 km² (est. 1993) Riscuri naturale: structurile geologice, bunăoară loessul, și climatul provoacă alunecări de teren În Republica Moldova se evidențiază următoarele forme
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
eșuată a marinarilor sovietici împotriva primului guvern bolșevic al RSSF Rusă. Ea a fost ultima mare ridicare la luptă împotriva guvernării bolșevice. Rebeliunea a avut loc în primele săptămâni ale lunii martie 1921 în Kronstadt, o bază navală fortificată a Flotei Ruse a Mării Baltice și un avanpost pe ruta maritimă de acces către Sankt Peterburg, la 35 de mile depărtare de orașul care a purtat succesiv și alte nume: Petrograd, Leningrad și, din nou în zilele noastre, St. Peterburg. La sfârșitul
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
dacic al lui Traian se presupune că vexilația formată din trupele Pannoniei Inferior avându-l în frunte pe Aelius Hadrianus, pe atunci guvernator al provinciei pannonice, ar fi pătruns spre inima Daciei pe Valea Mureșului, folosindu-se probabil și de flota fluvială - Classis Flavia Pannonica. Existența unui collegium nautarum la Apulum este un indiciu că cei care se ocupau cu cărăușia pe apă în epoca romană erau destul de numeroși. Toate materiile prime: aur, fier, sare, lemn, erau exportate spre Roma și
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
afaceri, templierii au stabilit o rețea financiară în întreaga creștinătate. Dețineau suprafețe întinse atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu; cumpărau și foloseau ferme și podgorii; construiau biserici și castele; erau implicați în manufactură, importuri și exporturi; aveau propria lor flotă navală, și, pentru un timp, dețineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiți uneori ca prima corporație multinațională. La jumătatea secolului al XII-lea, cruciadele începuseră să-și piardă puterea, deoarece nu întotdeauna își atingeau scopul reclamat. Lumea musulmană era
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
și preiau orașul, iar trupele engleze sunt nevoite să se retragă în iunie 1563. După acest atac, Elisabeta nu a mai întreprins alte expediții militare pe continent până în 1585. Cu toate acestea, a dus o politică agresivă pe mare prin intermediul flotei sale și a "lupilor de mare" John Hawkins și Walter Raleigh, care au atacat comerțul spaniol din Caraibe și Oceanul Atlantic. Corsarul Francis Drake face înconjurul lumii în perioada 1577-1580 și va deveni celebru mai târziu pentru atacurile asupra porturilor și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
sale și a "lupilor de mare" John Hawkins și Walter Raleigh, care au atacat comerțul spaniol din Caraibe și Oceanul Atlantic. Corsarul Francis Drake face înconjurul lumii în perioada 1577-1580 și va deveni celebru mai târziu pentru atacurile asupra porturilor și flotei spaniole. În 1585 Elisabeta trimite o armată engleză, pentru a sprijini revolta olandezilor protestanți împotriva lui Filip al II-lea după asasinarea lui Wilhelm de Orania. Mai multe orașe olandeze s-au predat guvernatorului Țărilor de Jos de sud, Alessandro
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de război, pregătite pentru invazia Angliei. În 12 iulie 1588, Armada spaniolă condusă de Alessandro Farnese, traversează Canalul Mânecii pentru a invada Anglia. O combinație de decizii proaste, ghinion și atacul din partea navelor engleze lângă Gravelines, fac ca în 29 iulie, flota spaniolă să fie împrăștiată și respinsă în Marea Nordului. Doar jumătate din Armada spaniolă a reușit să se întoarcă în Spania. Ignorând soarta flotei spaniole, englezii sub comanda lui Robert Dudley, se adună pentru a-și apăra țara. Dudley o invită
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
combinație de decizii proaste, ghinion și atacul din partea navelor engleze lângă Gravelines, fac ca în 29 iulie, flota spaniolă să fie împrăștiată și respinsă în Marea Nordului. Doar jumătate din Armada spaniolă a reușit să se întoarcă în Spania. Ignorând soarta flotei spaniole, englezii sub comanda lui Robert Dudley, se adună pentru a-și apăra țara. Dudley o invită pe Elisabeta să inspecteze trupele la Tilbury în Essex în 8 august. Îmbrăcată cu o rochie albă și o platoșă de argint, Elisabeta
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
activ implicată împotriva lui Hitler. Churchill este cunoscut pentru discursurile și emisiunile radiofonice despre război. A condus Marea Britanie ca prim-ministru până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste. Al doilea război mondial a provocat pierderi materiale și umane uriașe pentru Marea Britanie. Flota britanică a fost distrusă. Producția industrială și exporturile au scăzut. Marea Britanie depindea tot mai mult de SUA. După război a început procesul de descompunere al imperiului colonial. Marea Britanie nu mai putea să-și impună politică sa de "echilibru de forțe
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
și din Islanda. Sursele regenerabile de energie— și —furnizează practic tot necesarul de electricitate al Islandei și circa 85% din consumul primar total de energie, restul constând în mare parte din produse petroliere de import, utilizate în transport și de către flota de pescuit. Islanda se așteaptă să fie independentă energetic până în 2050. Cele mai mari centrale geotermale din Islanda sunt și , iar este cea mai mare hidrocentrală. Când a fost deschisă Kárahnjúkavirkjun, Islanda a devenit cel mai mare producător de energie
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
de Prim Ministru al Islandei la Reykjavík. Cel mai mare pas spre independența Islandei a fost făcut la 1 decembrie 1918, când Islanda a devenit stat suveran sub Coroana Danemarcei, Regatul Islandei. În anii 1920 și 1930, mare parte a flotei de pescuit islandeze își avea baza din Reykjavík și producția de cod sărat a fost principala industrie a orașului, dar Marea Criză Economică a lovit Reykjavíkul puternic, șomajul crescând și frământările sindicale devenind uneori violente. În dimineața de 10 mai
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
paisprezece ani, a fost încoronat ca al doilea împărat al Braziliei. În această epocă s-a dezvoltat agricultura și s-a construit rețeaua feroviară. De asemenea, țara a devenit o importantă forță militară maritimă; dispunea de cea de-a patra flotă de război din lume. În ciuda protestelor oligarhiilor din Săo Paulo, Rio de Janeiro și Minas Gerais, sclavia a fost abolită în 1888. Cauzele abolirii sclavagismului au fost multiple, cea mai importantă fiind regresul traficului sclavilor din Africa și opoziția personală
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
anul 1495. Tot acest rege i-a înlesnit intrarea în "Ordinul Cavalerilor lui Cristos". Lipsa cunoștințelor de navigație marină a fost compensată prin angajarea în această expediție a celor mai buni navigatori portughezi, printre care și Bartolomeu Diaz, care însoțește flota lui până la Capul Verde. Vasco da Gama pornește la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau "S. Gabriel" (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui "S. Rafael" însoțite de corăbiile "Bérrio
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau "S. Gabriel" (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui "S. Rafael" însoțite de corăbiile "Bérrio", "Santa Fé") (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni căpitani și cârmaci din Portugalia cu experiență de navigare pe Oceanul Pacific. Pe vasul amiral era Pêro de Alenquer cârmaci, pe vasul Săo Rafael era Joăo de Coimbra, iar pe vasul
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
Pentru prima oară ajunge o corabie europeană coasta Indiei pe calea maritimă și înconjurarea Africii. Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domnește în Calicut și se reîntoarce la 8 octombrie încărcat cu mirodenii. Prima navă din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge înapoi în patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9 septembrie, întârzierea se datorează morții fratelui său pe Insulele Azore. La Crăciunul anului 1499 este încredințată lui da Gama de
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
Gama. Datorită contactelor bune cu curtea regală un alt unchi Brás Sodré sau cumnatul său Lopo Mendes de Vasconcelos primesc la fel funcții de conducere în această expediție, ca de exemplu puncte strategice (ex. Sofala) în Africa de est. Apariția flotei portugheze în Oceanul Indian care concurează comerțul arab și indian duce la o stare latentă de război. Astfel deja în anul 1502 la intrarea în apele Oceanului Indian trebuie să intre "da Gama" cu 15 corăbii portugheze contra 100 corăbii mai mici
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
(n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetana. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei. A murit de dizenterie
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
(n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetana. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei. A murit de dizenterie, după ce a atacat fără succes Sân
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
așa de mulțumit de conduită să și impresionat de inteligență să, încât îi lasă moștenire corabia. La moartea căpitanului navei, preia comanda ambarcațiunii. Avea 20 de ani. La 23 de ani face prima sa călătorie în Lumea Nouă, cu o flotă deținută de familia Hawkins din Plymouth, în compania verișorului sau șir John Hawkins. Francis Drake s-a căsătorit în 1569 cu Mary Newman; ea a murit 12 ani mai târziu în 1581. În 1585 Drake s-a recăsătorit cu Elizabeth
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
Drake, Elizabeth s-a recăsătorit cu șir William Courtenay. Drake nu a avut copii, iar la moartea să averea și titlurile sale au fost moștenite de nepotul său, care se numea și el Francis. În 1568 călătorește din nou cu flotă Hawkins în Lumea Nouă și este făcut prizonier de către spanioli în portul Sân Juan de Ulua; a reușit să scape împreună cu Hawkins. Între 1570 și 1571 a călătorit de două ori în Indiile de Vest, dar se știe puțin despre
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]