5,324 matches
-
comportamental, c) în funcție de posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități în echilibrare. În legătură cu primul criteriu, H.H. Kendler observă că ar exista două posibilități: individul poate reuși în îndepărtarea obstacolului, în raport cu ținuta sa, sau poate eșua. În mod frecvent, reacția la frustrare presupune o mobilizare în plus a forțelor individuale, urmată de un succes în depășirea obstacolului, în rezolvarea problemei ivite. Cât timp obstacolulul continuă să blocheze efectiv scopul de realizat, comportamentul individului reprezintă un eșec. Dar, eșecul, precizează H.H. Kendler, conduce
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
arătându-se la fel de fericit ca și înainte; altul se străduiește, însă, din toate puterile, „se îngrămădește și intră sub gard, își găsește mingea și, epuizat și zgâriat, se bucură de triumful său”. (op. cit., p. 392). În funcție de modul de reacție la frustrare, se vorbește de succes și de insucces, dar, arată H.H. Kendler, prin aceasta „nu se elucidează istoria frustrării: ceea ce la început reprezintă un succes, se poate transforma în insucces și invers. Un student poate avea succes în activitatea unei organizații
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sub gard, își găsește mingea și, epuizat și zgâriat, se bucură de triumful său”. (op. cit., p. 392). În funcție de modul de reacție la frustrare, se vorbește de succes și de insucces, dar, arată H.H. Kendler, prin aceasta „nu se elucidează istoria frustrării: ceea ce la început reprezintă un succes, se poate transforma în insucces și invers. Un student poate avea succes în activitatea unei organizații sociale, pentru că este un agresiv (în înțelesul deplin de inițiativă și cu spirit de organizare n.n.). Dar această
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
această participare îi poate aduce atâtea resentimente din partea celor din jur, încât să fie ulterior ostracizat. Prin contrast, un student retras poate fi inițial frustrat dar, prin calitățile sale pozitive, să fie mult apreciat. Din acest motiv, descrierea comportamentului caracteristic frustrării în termenii succesului imediat sau ai eșecului este incompletă și superficială”. (op. cit., p. 393) În privința celui de-al doilea criteriu, H.H. Kendler a relevat mai mulți factori de care depinde persistența unui răspuns, în condițiile repetării sau menținerii îndelungate a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
importanța pe care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de reacție adoptate de subiect la „situația de frustrare”: a) „agresiunea” în diverse forme: de la atacul fizic, la blam; b) „apatia”, care exprimă indiferența externă față de ambianță, produsă atunci când frustrația este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ușor se poate învinge un obstacol în imaginație, decât în realitate); e) „compensația” (sau „sublimarea”, în termeni psihanalitici), rezultă din încercarea de a „excela acolo unde ești slab”. R.S. Lazarus consideră că diferitele forme de procese „coping” (de acomodare) la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai din punct de vedere psihologic, adică în mintea subiectului, printr-un proces de „autoamăgire” sau de inhibare a reacției de mânie, nu și în realitate. L.A. Pervin și R.J. Yatke au
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cercuri vicioase” din care ieșirea este destul de dificilă, iar cunoașterea acestor modalități de „autoînșelare inconștientă” și evitarea lor reprezintă o condiție a formării unei personalități normale. Nici unul din criteriile prezentate mai sus nu asigură o clasificare exhaustică a reacțiilor la frustrare. Considerăm, de altfel, că nu atât realizarea unei asemenea clasificări trebuie să formeze obiectivul principal, cât găsirea acelui criteriu de clasificare care să permită relevarea dinamicii reactivității umane la frustrare, delul în care gradul maturizării intelectual-afective și moral-volitive, atins de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai sus nu asigură o clasificare exhaustică a reacțiilor la frustrare. Considerăm, de altfel, că nu atât realizarea unei asemenea clasificări trebuie să formeze obiectivul principal, cât găsirea acelui criteriu de clasificare care să permită relevarea dinamicii reactivității umane la frustrare, delul în care gradul maturizării intelectual-afective și moral-volitive, atins de om la diferite vârste, își pune amprenta pe tipul de răspuns la frustrare. În acest sens, credem că diferențierea reacțiilor la frustrare în funcție de măsura în care acestea au fost sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formeze obiectivul principal, cât găsirea acelui criteriu de clasificare care să permită relevarea dinamicii reactivității umane la frustrare, delul în care gradul maturizării intelectual-afective și moral-volitive, atins de om la diferite vârste, își pune amprenta pe tipul de răspuns la frustrare. În acest sens, credem că diferențierea reacțiilor la frustrare în funcție de măsura în care acestea au fost sau nu elaborate, prelucrare, printr-un proces de reflectare/cunoaștere obiectivă, adecvată a „situației frustrante” reușește să surprindă mai bine modul în care „fenomenul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care să permită relevarea dinamicii reactivității umane la frustrare, delul în care gradul maturizării intelectual-afective și moral-volitive, atins de om la diferite vârste, își pune amprenta pe tipul de răspuns la frustrare. În acest sens, credem că diferențierea reacțiilor la frustrare în funcție de măsura în care acestea au fost sau nu elaborate, prelucrare, printr-un proces de reflectare/cunoaștere obiectivă, adecvată a „situației frustrante” reușește să surprindă mai bine modul în care „fenomenul frustrației” ajung să desemneze, tot mai mult, în lumea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care le avea. Utilizarea unui astfel de criteriu - care expimă, în esență, măsură în care a fost formată conduita de „obligativitate”, sentimentul „datoriei” și al „responsabilității” față de sine și față de alții - ne permite să grupăm diversitatea formelor de conduită la frustrare în următoarele două categorii: 1) Reacții predominat afective, cvasi-biologice și subiective, în care întâmlnim, din partea subiectului frustrant, fie o tendință activă de a domina „agentul frustrant” prin înfrângerea lui, fie o tendință defensivă de a se retrage, de a se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
evaziune dintr-un mediu considerat ostil, „fixarea”, „regresiunea”, „uitarea voită” (expulzarea din conștiință a urmelor evenimentelor frustrante) etc., nu pot constitui, nici ele, precede eficace de atenuare a consecințelor frustrației. Aceste reacții, cu caracter defensiv, amplifică, de regulă, impresia de frustrare, sporind preocupările de introspectare și introvertire; de aici și caracterul emoțional, rigid, conservator, lipsit de finalitate constructivă al acestor reacții. S-a observat, apoi, că personele mai sensibile, și cele care au un tip de sistem nervos slab, sunt „înclinate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
impresia că sunt private pe nedrept de un bun legitim, sau de o cerință/dorință rațională prin ea însăși. Prezentând o capacitate de inhibiție și stăpânire de sine mai mare, comparativ cu subiecții din prima categorie, o rezistență sporită la frustrare, un nivel mai înalt de maturitate intelectuală și moral-afectivă (demonstart prin capacitate empatică sporită și prin disponibilitate de a renunța la propriile idei în favoarea altora mai realiste), persoanele din această a doua categorie reușesc să realizeze conduite cu caracter de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se apreciază că este imposibil de a găsi rapid un răspuns adecvat. Când încercările de soluționare a problemei nu sunt satisfăcătoare, omul încearcă o „compesație” prin substituirea unei acțiuni cu alta care-i poate oferi o satisfacție echivalentă. Comportamentul la frustrare diferă, așadar, sub raportul complexității psihologice, al caracterului lui mai mult sau mai puțin „adecvat”, „rațional”, sau „emoțional”, „neintegrat”, în funcție de vârsta subiectului frustrant, de gradul maturității sale afective și axiologice. Un anumit gen de reacție la frustrare vom întâlni, de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
echivalentă. Comportamentul la frustrare diferă, așadar, sub raportul complexității psihologice, al caracterului lui mai mult sau mai puțin „adecvat”, „rațional”, sau „emoțional”, „neintegrat”, în funcție de vârsta subiectului frustrant, de gradul maturității sale afective și axiologice. Un anumit gen de reacție la frustrare vom întâlni, de exemplu, la copilul mic, comparativ cu preadolescentul, și altele la vârsta tinereții și maturității. Vom face în continuare câteva noțiunii, în acest sens. 1) Frustrația la copil se manifestă, de obicei, prin reacții cu caracter imediat și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tipic, fiind de aceea mult mai ușor sesizabilă, în comparație cu frustrația apărută la adulț. La copil, frustrația este provocată, în mod obișnuit, de interdicțiile părinților, sau de simple conflicte cu frați, surori, sau alți copii. Atunci când, sub influiența repetată a unor frustrări de același fel, copilul a adoptat un anumit mod de comportament reacțional, eventual bine adaptat situației frustrante respective, acesta tinde să utilizeze rapid, în noile situații, comportamentul respectiv, chiar și atunci când el a devenit inadecvat. Acest fenomen, care explică numeroase
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentul respectiv, chiar și atunci când el a devenit inadecvat. Acest fenomen, care explică numeroase comportamente umane aflate la limita de inserție cu comeniul patologicului, a fost demonstrat pe animale, îndeosebi pe șoareci care, plasați fiind într-o anumită situație de frustrare experimentală, au devenit o speriotipie a reacțiilor, o persistență a unui anumit răspuns, chiar și în situațiile care ofereau posibilitatea găsirii unei soluții mai bune. Experiențele respective (ex. cele ale lui Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
găsirii unei soluții mai bune. Experiențele respective (ex. cele ale lui Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat deci, faptul că influiența situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat deci, faptul că influiența situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri vor fi determinate, în mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri vor fi determinate, în mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în copilărie (ex. un stil care exprimă „agresiunea”, „atacul”, „încăpățânarea”, sau dimpotrivă „izolarea”, „fuga”, „dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri vor fi determinate, în mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în copilărie (ex. un stil care exprimă „agresiunea”, „atacul”, „încăpățânarea”, sau dimpotrivă „izolarea”, „fuga”, „dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în copilărie (ex. un stil care exprimă „agresiunea”, „atacul”, „încăpățânarea”, sau dimpotrivă „izolarea”, „fuga”, „dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
stil care exprimă „agresiunea”, „atacul”, „încăpățânarea”, sau dimpotrivă „izolarea”, „fuga”, „dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în situațiile de frustrare, asigurând un răspuns adecvat. 2) În preadolescență se produc
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]