7,001 matches
-
totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă plată la doi litri cu un defect de fabricație ce-o face să stea cam într-un peș, mai multe scrumiere umplute cu mucurile țigărilor fumate de altul, telefonul la care peste zi nu se poate suna decât pentru treburile de redacție. Nu m-am gândit niciodată că Portia putea să fie un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la care, ca pe o stahanovistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dau afară, dar chiar ai nevoie să ieși din asta, du-te undeva afară din București, aerisește-te (spunea redactorul-șef). De unde bani? am exclamat pe un ton plângăcios care îmi suna ridicol. Asta-i problema ta? L-am lăsat fumându-și gânditor țigările Superlong, scrumând într-o cutie de Coca Cola. De Paști nu putusem să „ies“, îmi place să cred că din motive financiare, deși îmi descoperisem și o problemă de comunicare. De la birou nu mai plecam în gașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în metrou am apucat să-i studiez și mâinile, cu unghii nevopsite, doar eventual lăcuite. Nu pot să nu-mi amintesc de Femeia în roșu, romanul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
terenul lor, explică rece șeful, cu vocea asprită de o bere pe care o soarbe din picioare. Acolo, cel puțin, trăiesc, fac dragoste, se mănâncă, se otrăvesc, se omoară între ei. Pe când noi discutăm asta în baracă, șoferul de la ziar fumează afară țigară de la țigară (Sandu e șoferul care făcea la fiecare chenzină drumul la angroul din Militari să cumpere mâncare pentru cățeii Politehnicii, cu banii adunați din toată redacția). Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la poliție. Cu cei adunați, se umpluse secția de pur și simplu dădea pe-afară, nu știai cum să scrii mai mărunt semnele ca să nu iei din spațiu, și ofițerul care lua interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe fetele fugite, de la gară. Lângă mine, la masa lungă, Zina îți face milă să te uiți la ea cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și mărul lui Adam zvâcnind în lumina plină a felinarelor. Cam știu și eu ce fete o să găsesc la ora asta neînsoțite pe strada mea. La cotul tramvaiului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă de rusnac din filmele cu kaghebiști... Ca să nu mă piardă, stă lipit de capota mașinii și fumează. - Zina?... O cunoașteți? șoptește de la distanță, după ce m-a măsurat câteva secunde. - Ce-i cu ea? - Vrem s-o luăm cu noi, să facă teatru, dans, cântări... Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact. - Îți dau bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar se vede că omul plecase să se îmbărbăteze la o crâșmă cu program prelungit, lăsând ușile la casă deschise vraiște. L-am întâlnit a doua zi, pe când îmi beam doza la „Carmen“. Pe trotuarul stricat de pe Sfânta Vineri, el fuma din țigările lui populare, cu un aer preocupat: Ce să fac acuma, domnu’ Tudor, cu-o sută de euro (atâta se înțelesese să-i plătească despăgubiri oamenii ăia - dintr-odată nu mai erau „țiganii“)? Mama (acasă): De ce nu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
călătorești zilnic te vor duce de data asta fără stație în necunoscut, pe tine și un ciopor de pasageri care numai în situația asta îți devin prieteni, tovarăși, comunitate... Plecam opărindu-mă cu cafeaua, lăsând în scrumieră țigara să se fumeze singură, iar seara era atât de previzibilă, că, la descinderea din autobuz, trebuia musai să mă droghez pentru a suporta încă două-trei ore de târâș între odăile populate de păpuși muiate de căldură. Nu adusesem de la Mare ciuperci, adusesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul din subsolul Institutului de Arhitectură, începuse să-mi povestească, la o cafea și o scrumieră vârfuită de mucurile țigărilor pe care numai ea le fumase, despre problemele ei cu părinții din Ardeal, care nu-l acceptau pe soțul din Capitală. Păi, poate c-ar trebui să faceți un copil, știu că inima bunicilor se mai moaie - încep să-mi dau cu părerea, amuzat pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama, îți calc toate oasele! Hai, români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aude din spate, uite ce puțin mai am și-o termin... Nu știi că eu sunt ca alcolistu’ ăla din metrou, ăla, fă, care era să piardă trenul că nu vroia să ia sticla de la gură... Gata, na! Aruncă țigara fumată până dincolo de filtru, până ajunsese s-o ardă chiștocul la degete, pe urmă se cocoață peste meterezul de saci și pungi pe locul pe care nimeni nu se gândise să i-l ocupe, își desface în părți canadiana vătuită, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
șort și șlapi pe piciorul gol până toamna târziu, cu țigările lui moldovenești în colțul gurii, să supravegheze cine vine, cine pleacă în bloc... Ai slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încurcă printre picioarele iuți ale femeilor, dintr-un colț mai spre terasă se ridică și fumul subțire al țigării lui Anton. Puteam să știu dinainte că la noi acasă „se coace“ ceva, după aerul misterios al lui Sile, care își fuma puturoasele lui sub geamul bucătăriei noastre, expunându-și în lumina generoasă a felinarului piramida impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
generoasă a felinarului piramida impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de jumătatea zilei, dar dacă Tudor s-ar duce chiar la douășpe ziua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am rămas singur de tot, și fata de la bar a plecat, dar nu, doar i-a căzut pe tejghea capul cu păr negru, cu cărare pe mijloc. Între degetele mâinii ei, cu unghiile îngijite date cu lac, țigara LM se fumează singură. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Tudor Lavric-Necasatoritii operat.doc PAGE 85
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ce vreau să zic este: să zicem că m‑aș apuca de fumat. Aș cheltui ușor pe țigări nouăzeci de lire fără să mă gândesc la asta, nu? De fapt, gândiți‑vă la toți banii pe care i‑am economisit nefumând. Cel puțin cât să‑mi permit o pereche de săndăluțe. — E o persoană foarte capabilă, zice Derek Smeath. Dar, de asemenea, e și foarte... riguros. Nu e neapărat ceea ce s‑ar putea numi un om flexibil. Am înțeles, zic, aprobând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zile le coafează pe ea și pe mama, stă cu foehnul deasupra capului ei, iar o femeie foarte bronzată pe care nu o cunosc, cu păr blond ondulat vopsit și un taior lila de mătase stă pe pervazul fereastrei și fumează o țigară. — Bună, Janice, spun și mă duc la ea și o îmbrățișez. Cum te simți? — Foarte bine, draga mea, spune și‑și trage nasul. Puțin emoționată... Știi cum e. Nu‑mi vine să cred că Tom al meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față să-i spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins când refuz. Toată lumea fumează în Shanghai, zice el. Ai multe de învățat și voi fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm într-un cartier sărac, cotim pe o stradă dărăpănată și ne oprim în fața unei case cu două etaje. Clădirea pare înclinată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cere ca audiția să înceapă de îndată. Cât așteaptă să-i vină rândul, Lan Ping se uită cu atenție la regizor. E un bărbat cu glas domol, îmbrăcat cu o jachetă neagră din bumbac și poartă o beretă franțuzească neagră. Fumează o țigară și are o cană de ceai în mână. Asistenții lui le cheamă pe participante după numere. El le privește cu chipul lipsit de orice expresie. Tinerele fac tot ce le stă în putere ca să-și învingă teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai vorbit două zile. Mă simt vinovată și încerc să mă revanșez pregătind cina. Îi gătesc mâcarea preferată, găluște umplute cu carne, prăjite. O fac cu mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]