3,503 matches
-
Ei știu cât de prost au fost conduși și cât de repede și-a revenit Israelul dup) Înfrângerile din primele zile. Dac) rușii organizeaz) o lovitur) de stat, au la dispoziție, pentru recrut)ri, un num)r mare de studenti furioși care au o preg)tire militar). Dincolo de asemenea schimb)ri persist) imagini ale unor or)șele amorțite pe malul Nilului și ale unor oameni subnutriți, bolnavi de bilharzioz). Lumea c)reia trebuie s)-i facem fâț) este o lume În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
zis cu Beirutul. Reporterii spun c) se pare c) nici creștinii, nici musulmanii nu mai știu cine În cine trag și de ce. Cu cat poziția guvernului Rabin devine mai dificil), cu atat coloniștii religioși și susțin)torii lor devin mai furioși. Cabinetul este Împ)rțit În dou) tabere și guvernul este prea slab pentru a putea face fâț) militanților Gush Emunim. Nu i-a putut scoate din locuri că Sebastia și Kadum, unde locuiesc ilegal chiar În centrul Cisiordaniei ocupate. Imediat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
erau autentice, s-au dovedit a fi legate de alte evenimente sau perioade decât cele stabilite de o memorie fragilă. Vărul meu Serghei Sergheevici Nabokov mi-a dat informații prețioase despre istoria familiei noastre. Ambele mele surori m-au mustrat furioase pentru felul În care am relatat călătoria noastră la Biarritz (Începută În Capitolul 7) și bombardându-mă cu detalii precise, m-au convins că am greșit omițându-le („cu doici și mătuși“!). Ceea ce n-am reușit Încă să refac, din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
traducere a lucrării Die Waffen Nieder! de Bertha von Suttner) și mă bombarda pe mine, un copil de șase ani, cu citate plicticoase; eu Încercam să le combat: la acea vârstă fragedă și bătăioasă susțineam vărsarea de sânge, apărându-mi furios lumea mea de pistoale de jucărie și de cavaleri ai regelui Arthur. Sub regimul lui Lenin, când toți radicalii necomuniști au fost persecutați cu cruzime, Jernosekov a fost dus Într-un lagăr de muncă forțată, dar a izbutit să fugă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață, trăind dintr-o mică pensie acordată de Guvernul ceh), mai putea fi Încă văzut ieșind, Împotriva voinței lui, la plimbare cu stăpâna, Împleticindu-se mult În urma ei și gâfâind, Îngrozitor de bătrân și furios pe botnița cehească de sârmă - un câine emigrant Într-o haină peticită care nu i se potrivea. În ultimii doi ani de Cambridge, fratele meu și cu mine ne petreceam vacanțele la Berlin, unde părinții noștri Împreună cu cele două fete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-au mai dus la bal; l-a acuzat pe le huissier și pe acoliții lui că ei stăteau tolăniți pe scaune moi În timp ce pe doamne le-au invitat să șadă pe niște scaune tari; s-a plâns de asemenea, furioasă și vehementă, că le huissier chiar Îl amenințase cu Închisoarea pe Monsieur Dmitri Nabokoff, „Conseiller d’État, homme sage et plein de mesure“ (un bărbat Înțelept, cu simțul măsurii), numai pentru că numitul domn a Încercat să-l azvârle pe le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri, bătându-se furioși, mișcările lor energice fiind marcate de acea ciudată neîndemânare pe care nici cei mai eleganți spadasini n-o pot evita Într-o Înfruntare reală. Tabloul era atât de respingător, atât de acut mi-am simțit inima bătând nebunește, prea plină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
regulilor clasice, cum ar fi economia forței, a unității, eliminarea fleacurilor, eram Întotdeauna gata să sacrific puritatea formei exigențelor conținutului fantastic, făcând forma să se umple și să exploadeze ca un săculeț de burete În care se află un drăcușor furios. Una este să concepi operațiunea principală și alta este s-o construiești. Efortul la care este supusă mintea este uriaș; elementul temporal este total ignorat, mâna care construiește bâjbâie după un pion În cutie, Îl ia, În timp ce mintea Încă mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceaun șterpelit de la bucătărie -, înarmat până-n dinți, luptă pe viață și pe moarte trăgând după el un dulău legat cu sfoară. Tăicuță! protestează Olena gata să izbucnească în lacrimi. E rându' lui... și nu vrea să se facă Mahomed! spune furioasă, își smulge turbanul și-l aruncă la picioarele lui Petru. Cum să fiu Mahomed?! declară cu demnitate regală, Petru. Eu sunt Petru Voievod, Domnul Țării Moldovei! Ștefan râde împăciuitor: Amândoi sunteți Ștefan Vodă!... Mă fac eu Mahomed! și-și pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai joc!" L-a apucat bâzdâcu'! Aista-i întreg la minte?! Mi-i teamă, nea Isaio, se tânguie Cupcici. Zău așa... Am prunci... Am fătuci... Salcia... Prepeleacu... De... de știam... nu... nu mă mai băgam... Ești idiot, măăă?! răbufnește Isaia furios. Și ce credeai măăă?! Credeai că mergem la cules de fragi și mure?! De ce te-ai băgat de te știai slab de țâțână?! Numa' tu mi-ai adus căcatu-aista pe cap! se întoarce el acuzator spre Alexa. Numa' tu! Dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă aista? se agită Isaia. Cupcici cade în genunchi, îl imploră: Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului boieresc și să vină degrabă padișahu' să ne scape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori, râul s-a întors ca acel șarpe din „România pitorească” mușcându-și coada și încolăcirea sa a realizat insule rotunde sau ovale. Alteori, căutând vechiul drum, a nimerit mai la vale de unde plecase năstrușnica aventură și s-au născut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la vale de unde plecase năstrușnica aventură și s-au născut peninsule de pământ arabil la nivelul câmpiei care-i mărginește lunca, uneori largă de doi- trei kilometri, alteori numai de câțiva pași. Câmpia care a fost înconjurată de apele sale furioase a rămas cu trei-patru metri mai înaltă decât lunca și se prezintă în mijlocul luncii ca o insulă sau ca o peninsulă, mărginită, nu de apele care, obosite s-au retras în vechea matcă, ci de pământ din noua luncă. Aceste
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țărm, când, la o manevră greșită „corabia” s-a răsturnat, iar temerarul căpitan de vas a intrat la apă. M-am ridicat și am ieșit la țărm, iar „vasul” naufragiat s-a oprit sub un gard prin care treceau apele furioase și tulburi ale Buzăelului. S-au speriat și tanti Mărioara și unchiul Dumitru, m-au dezbrăcat de hainele ude, m-au spălat, m-au schimbat și au făcut haz de mine, dar m-au prevenit serios să nu mai fac
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile nu-mi dau pace. Am vrut să fiu creștin bun și preot cinstit. Ce-am ajuns ? Sunt ca o corabie bătută de furtună, cu cârma ruptă. Lovită de valurile furioase, barca se pleacă când într-o parte, când în cealată parte, până la creasta valurilor. Cât timp va dura acest joc sinistru ? Viața-mi apare fără culoare, fără sens. Nu mă atrage nimic. Orice încerc îmi pare artificial, superficial, improvizat, fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit a membrilor parcă reflectă (ca o oglindă deformată) veninul și șuvoiul de înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am fost niciodată implicată în vreo mișcare politică. M-am ocupat mai ales de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de jar al vieții. Bucăți de viață desăvârșită, vestigii de triumf din trecut, mister al resturilor de umanitate, structuri fotonice ale unui timp creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca o unitate de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai mult despre această statuie, după prima lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tânără și frumoasă. Dar nu singură, ci cu mama ei, pe care a obligat-o să-și ridice ridurile. Aici, în Vest, e rușinos să ai o mamă bătrână. Acum, toți românii știu despre asta, și prietena noastră frumoasă e furioasă pe Andrei... dar și pe mine! Trăim în lumi paralele, dar micile întâmplări iau proporții exagerate și ne zguduie sensibilitatea și speranța de a avea bune relații de prietenie și respect. Acum este recunoscut în toată lumea eșecul comunismului! Nimeni nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am visat deja, cum mi se întâmplă mereu când trebuie să particip la ceva important, că eram pe un vapor cu lume multă, vaporul mergea pe o roată imensă, și valurile se împleteau cu spițele roții. Deodată, marea a devenit furioasă și mulți călători se pregăteau să se arunce în mare. Era periculos, dar nu s-a întâmplat absolut nimic și am ajuns cu bine la destinație. În America a nins mult, zăpada a ajuns la o jumătate de metru. De câte ori
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
soțul și mama. Vânzătoarea mă cunoștea și mi-a dat pentru trei persoane. Am luat prețioasele pungi cu gheare, gâturi și aripi de pui și am încercat să ies din rând. Erau atât de mulți oameni și erau atât de furioși pe mine că obținusem valoroasele tacâmuri, încât mi-au sfâșiat rochia. Am ajuns acasă cu hainele rupte, dar fericită că voi avea ce pune pe masă în zilele de Paște. După acest incident am hotărât să apelăm la speculanți, așa cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
așa cum fac și ei. Ia să mai punem un lemn pe foc! Se pare că nu a fost o idee prea bună. La doar câteva minute, mașina era din nou în fața porții. De data aceasta instructorul era de-a dreptul furios. Bătea cu picioarele în ușa subțire. Văzuse fumul ieșind pe coș, de după copacii unde oprise mașina pentru a ține sub observație casa. În cele din urmă a coborât din mașină și a venit iar la ușă: Dacă nu ieșiți imediat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu apă din calorifer. Apa aceasta era când prea fierbinte, când era amestecată cu păcură și nu putea fi folosită la spălat. Lupta cu greutățile vieții de zi cu zi era cumplită, iar oamenii erau tot mai nemulțumiți și mai furioși. Nu știam aproape nimic despre starea de spirit a celor mulți. Timpul petrecut în oraș era scurt și nu mă întâlneam aproape cu nimeni dintre cei pe care îi cunoșteam. Mă învârteam în lumea aceea închisă a celor oarecum privilegiați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]