KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

Tresoro începu brusc și cu mare spaimă să viseze sute de femei. Era total nepregătit. Visul îl luă, cum se zice, ca din oală. La trezie, în viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

ți-am rezervat o masă la Luigi, a spus Adrian, cu o umbră de stăruință în voce. —Ce? făcu Duggie. A, bun, bun. Haide, dragă. Ce costum fermecător! Era de fapt cel din in cu mâneci scurte și cu o fustă la fel de scurtă, cu care voisem inițial să merg la petrecerea de la Mowbray Steiner. Probabil că l-am cumpărat într-un moment de cumpănă al vieții, fără îndoială un moment, de mult uitat, de suferință sufletească; era așa de strâmt, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
pentru început, iar apoi rizoto de praz cu crab la felul doi. Și o sticlă de Pinot Grigio. E bine alb, Sam? Am dat din cap, scanând cu disperare meniul ca să găsesc ceva care să nu se împotrivească vehement cusăturilor fustei. Am comandat la aperitiv o salată de arugula urmată de paste cu scoici (la dimensiuni de antreu) și mi-am petrecut următoarea oră încercând să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
atrăgătoare. Însă a fost insistent, iar eu eram prea obosită pentru a mă opune. — Mi-ar fi plăcut să fim într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți convine, tu ai mai dormit ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Vorbea cu o fată înaltă, slabă, mai înaltă decât el. Era rasă în cap și purta un pulover scurt, care era strâmt chiar și pentru pieptul ei îngust, lăsând câțiva centimetri de piele albă să i se zărească pe dedesubt. Fusta ei era de o palmă sub fund și picioarele erau aproape la fel de slăbănoage ca ale Belindei Fine. Se uita împrejur; era destul de ușor, fiind înaltă de aproape 1,80, fără să punem la socoteală tocul cui al cizmelor. Privirea i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
cu mâneci lungi și cu spatele gol, iar coada subțire de cal atârna pe spatele ei delicat. Cred că se simțea foarte plăcut când mergea. Sunt atât de fericită că ai venit, îi spunea Belinda. Este îngrozitor aici cu toate fustele astea împopoțonate. Ah, bună, Sam! Voi două vă cunoașteți? —De la Școala de Arte, i-am spus. Era trist dacă în fața Belindei Fine îmi crescuse credibilitatea pentru că o cunoșteam pe Baby, dar normal că așa se întâmplase. —Geneviève vă căuta, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
replică a pieței Camden la gențile de mână Kelly. Eram încălzită de la soare și fericită, inundată de virtute și raze UV. Era încă prea devreme să mă întâlnesc cu Tom, dar simțeam nevoia să ies; am tras pe mine o fustă mini și un tricou strâmt, sandalele mele roz-aprins cu tocuri groase și o pereche de ochelari à la John Lennon și am ieșit să mă plimb prin Islington. Am coborât din autobuz la Highbury Corner imediat după ora patru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
sus către Chestie sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu i se ridice fusta, cu picioarele așezate unul lângă altul, cu degetele strânse în poală. Eu m-am instalat pe fotoliul și am așteptat. Ea trebuia să vorbească. Pot să pun pariu că exersase un discurs în taxi. Am venit la tine deoarece... a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
aflat ar fi fost bănuit cineva din F și A - sunt aceia cu fuziunile și achizițiile - că îmi dă informații, nu ar fi făcut legătura cu Saul. Încercam să îl protejez. Știu că sună patetic, dar este adevărat. Genunchii de sub fustă erau la locul lor ca la început, mâinile nemișcate. Se vedea că era obișnuită cu întâlnirile, cu nevoia de a-și expune punctul de vedere, convingându-i pe șefii încăpățânați că are dreptare. Nu era prea bună în a tăinui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi cu tocuri cui pe o carpetă, mai ales dacă porți o fustă strâmtă. Totuși asta mă făcea să par o doamnă; era total imposibil să faci pași mari în ea. — Da, doamnă. Și seara sunteți tot dumneavoastră de serviciu? l-am întrebat, făcând din asta o exprimare precisă și sperând să am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
își dăduse pe păr, și am apăsat în așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit. Îmi rupsesem fusta în timp ce-mi ridicasem genunchiul, și uram să cos. Uitându-mă în jurul meu, am văzut o frumoasă vază de Murano, roz pal, pe noptieră. Îngenunchease de durere, pămpălăul. Am luat vasul și i l-am trântit în cap. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
scos-o și am încuiat pe dinafară, lăsându-l într-o situație de neinvidiat; nu ar putea să iasă fără să ceară ajutor. Nevrând să mă încred în acel lift, am luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
și i-a spus ceva cum că a fost păcălit să te lase să intri în apartament și că apoi l-ai bătut. Partea amuzantă a fost că s-a simțit obligat să spună adevărul în legătură cu descrierea ta - tocuri înalte, fustă scurtă și perle, nu-i așa? — Astfel făcând întreaga poveste la fel de plauzibilă ca și cum ar fi spus că a fost atacat de Lady Di. Cred că era atât de nervos pe mine încât nu și-a dat seama cât de idiot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

Încetișor, dar Îl aud: - Măi băieț’, măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o mână pe umărul bătrânului, cu cealaltă flutură Înspre cer ce are și ea la-ndemână: pestelca, trasă cu tot cu partea din față a fustei - i se văd țurloaiele slabe, strâmbe, negre. Cu un pas Îndărătul lor: Duda - nepoțica; face ce face bunică-sa, dar cum ea nu are, În față, pestelcă, cum i-s libere amândouă mâinile, flutură, ridică, saltă poala rochiei - de la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cinci-șase copii de-ai lui Simion Cristea. Din tot ce se vorbește - și se vorbește!: te pui cu fumeile? - Înțeleg ce Înțeleg. Și spun: - Eu rămân cu bărbații, să păzim casele de cioloveci - asta-i treabă de bărbați! Purtătoarele de fustă (părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pământ, dar eu mă feresc, scap. Și văd, ca din calidor, totului-tot. O văd pe Ileana cum, pe creasta valului, se apleacă foarte tare-ncoace, de nu i se mai vede nasul din iarbă; și cum ridică foarte tare, Încolo, fusta Înspre Rusu; și cum se bate cu palma peste ceva pleoscăitor: - Na, măi, na, ciolovecule! Dacă ești bărbat, bagă-mi plumbu-aici, na! Na! Na! Aici, aici! Samaliotul a dispărut În stânga, dar Ileana o totfugește: pleosc-plescăiește peste aiciul care, de la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a mătale, doamnă, că rămâi făr’ de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce. Are fuste frumoase, Înflorate, barijuri la fel, pline de flori vesele. Dar mai ales are ciuboțele roșii cu toc Înalt. E hoholiță de pe la Mitoc de aceea vorbește limba noastră de parc-ar cânta-o. Întâia oară când o văd În bucătăria noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
nevoie, după o vreme ea m-a strigat, că nu găsește, s-o ajut, am ajutat-o, am ținut scaunul să ajungă până sus, pe bufet la nu știu ce și când s-a dat jos de pe scaun, m-am trezit sub fusta ei, cu poalele-n cap, ea s-a speriat, a strâns tare picioarele, dar eu știam de la Tecla cum se descuie ușa asta, i-am făcut așa de frumos, că m-a lăsat să-i intru, șărpe pi gură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509

primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut niciodată, nici țiganii, nici McDonald’s-u’. La linia 5 un ceferist escaladează peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut niciodată, nici țiganii, nici McDonald’s-u’. La linia 5 un ceferist escaladează peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

tot soiul de baliverne care nu prezintă nici un interes și nu au nici o legătură cu cazul! O strigă pe funcționară, nonșalant: — Domnișoară, fă-i și domnului un ceai, te rog. Fata se sculă de pe scaun fără să scoată o vorbă. Fusta șifonată, electrizată, prinse conturul șoldurilor ei. Dacă tu considerai că nu e necesară informația, puteai să-mi spui totuși argumentînd de ce nu o consideri demnă de luat În considerare. — Ce fată prost crescută ! schimbă el vorba. Se așeză mai Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Am luat note bune doar pentru culegerea de informații. Te miră? Trebuie să dăm examen, da... De exemplu, am dat o raită cu examinatorul printr-un magazin universal și apoi a trebuit să precizez cîte fete au fost Îmbrăcate În fuste roșii sau ce culoare aveau pantofii purtați de bărbatul care-și cumpăra cravată... Dar testul de culegere de informații a fost altfel... Mi se dădeau diferite situații și eu trebuia să răspund cu „da” sau „nu”; cui Îi e adresată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
seama, m-am și trezit Îngropat În canapea. Arcurile sînt rupte. Trebuie să trimit după cineva să le repare, spuse soția mea rîzÎnd. Se așeză și ea În fotoliul din colț, picior peste picior. Genunchii ce i se zăreau de sub fusta scurtă arătau chiar mai bine decît mi se păruse ultima dată. Prinzîndu-mi privirea Își lovi genunchii de parcă alunga niște țînțari. Spuse pe nerăsuflate, cu o voce catifelată: — Se poartă din ce În ce mai scurt. Ce bine! CÎnd prețul materialului scade, ai prilejul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]