4,602 matches
-
să mă urc cu două vagoane mai în spate. Trenul era aproape gol și puteai număra călătorii pe degetele de la o mână. Mă simțeam îngrozitor. Ochii mă mâncau, parcă aveam spasme musculare. Nu mă dureau, dar vedeam totul colorat în galben. Nu reușeam să deslușesc bine lucrurile pe acest fundal gălbui. E ca și cum ceva se solidifică și se strânge din ce în ce mai mult ... cam așa s-ar putea descrie în cuvinte. Tușeam, ochii îmi erau împăienjeniți, respiram cu greu. Parcă aveam praf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din ei îmi ieșeau nori. La început erau albi, apoi se colorau treptat în roz, galben și albastru. Apoi norii se dizolvau și acolo se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam pe ceva, treceam pe lângă o pădure deasă, de undeva apărea o insulă sau o mare, unde creșteau multe flori tropicale și erau păsări tropicale. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine? {EminescuOpVIII 84} DR[AGUL] Vere! eu văd că ochii-ți s-a cufundat în cap... Din zi în zi slăbești tu și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea, căci pași-ți sânt 'nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiu-ți arde-n friguri, Tu plănuiești o fărădelege... eu îți spun: Păzește-ți capul, vere, căci tu... tu ești nebun. S[AS] De ce nu chemi pe Roman să-ți vie mai degrabă Să presupunem, Doamne, că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e așa mai bine? [IUGA] Mihnea, eu văd că ochii-ți s-a scufundat în cap, Din zi în zi slăbești tu, și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea.... căci pașii-ți sânt nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiul arde-n friguri. Dac-am fi numai singuri și dracul nu - îți spun Păzește-ți capul, Mihnea, căci tu - tu ești nebun. [MIHNEA] De ce nu chemi pe Roman să vie mai degrab? E drept, mărite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu - nepotul lui preferat - mă uitam la tabloul din fața mea, mă strecuram prin acea pânză în peisajul respectiv, în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
picioare își relua cursul. Dar și aceste litere, cât erau ele de clare și de moderne, povesteau de țărani care secerau grâul, întocmai ca în tabloul de deasupra bufetului din casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale desenate de mâna lui, cu scrisul vechi german, aproape ilizibil, ca acela turnat în fier pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acea depărtare unde se adeveriseră deja toate lucrurile despre care relata revista fratelui meu. Și țara asta aflată „dincolo de ocean“, pe care noi o percepeam ca pe o utopie plutind la orizont, avea, ca și România, o culoare, dar nu galbenul, nimic degradat, prăfos, nimic înclinat spre o patină sau spre un gen de cosmetizare, ci un albastru aproape transparent, foarte clar, din sticlă și oțel, străbătut de benzi și suprafețe de beton gri-albicios, de acele highways care duceau peste râpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâna spre parbriz și spuse: - Uite-acolo! Și: - Privește! Arăta înspre haturile galbene de pământ, înspre alei și case și ziduri maltratate de soare, iar chipul ei era tânăr, ochii îi străluceau. —Roșul de pe case, această culoare spălăcită, e ca galbenul din România, tocmai că nu-i un galben deschis, imperial, cum îl poți vedea în Transilvania, ci unul fanat, prăfos, ca roșul ăsta aici... Fiecare privire a ei compara câte-o amintire cu un amănunt din peisajul care trecea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Privește! Arăta înspre haturile galbene de pământ, înspre alei și case și ziduri maltratate de soare, iar chipul ei era tânăr, ochii îi străluceau. —Roșul de pe case, această culoare spălăcită, e ca galbenul din România, tocmai că nu-i un galben deschis, imperial, cum îl poți vedea în Transilvania, ci unul fanat, prăfos, ca roșul ăsta aici... Fiecare privire a ei compara câte-o amintire cu un amănunt din peisajul care trecea pe lângă ei, devenind astfel o parte din prezent, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ieftin și pe lângă bani i-a dat și două țigări, iar pe fața bătrânului s-a ivit un râs fără dinți. Vorbea românește când n-o scotea la capăt pe italienește, susținea că cele două limbi erau ca roșul și galbenul pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea și am ridicat din umeri În semn de scuză, Înainte de a-l urma pe Welser În sus pe trepte. Ridică ivărul de lemn și am intat pe ușă. Înăuntru, podeaua și pereții erau vopsiți Într-o nuanță spălăcită de galben. Lipite de pereți erau paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de bărbați care aveau pe ei numai lenjeria de corp. În mijlocul barăcii era o sobă ca o oală mare, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acoperi și descoperi trupul mai mult sau mai puțin Îmbrăcat, obținând astfel efecte vizuale deosebite, uneori creând adevărate iluzii optice. . Plantă erbacee din familia Geranium, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze mari, palmate, și cu flori viu colorate În roșu, galben, roz sau alb. . Sau brânză Tilsit - un tip de cașcaval poros, cu găuri sau crăpături neregulate, având o culoare gălbuie, creat la mijlocul secolului XIX de imigranții elvețieni stabiliți În orașul Tilsit din Prusia, care nu aveau acolo la dispoziție ingrediente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Fata din Shanghai s-a impus ca actrița principală a trupei de operă din Yenan. E pe cale să cânte un solo intitulat „Povestea fetei de pescar”. Fata se pregătește într-un cort. Își înfășoară capul cu o eșarfă de un galben strălucitor. E în costum, o vestă roșie cu o fustă-pantalon verde. Ridică o vâslă imaginară, prefăcându-se că e într-o barcă, și își începe încălzirea, pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și unul lateral. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o tăcere bruscă. Mao încearcă să-și ascundă imensa bucurie. Îi zice miresei: Alune! Mireasa începe să-i servească pe oaspeți cu un coș de alune. Musafirii îl roagă pe mire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga țară. Toată lumea poartă pe braț o banderolă cu scrisul caligrafic, în galben, al lui Mao Gărzile Roșii. Mulțimea se întinde pe mile întregi, de la Poarta Xin-hua la Clădirea Securității, de la Podul Apei Aurii la Poarta Imperială Principală. În urma veștii privind inspecția lui Mao, sute și mii de organizații studențești și-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zece ani de trăit. Dar sunt dornic să mă lipsesc de acești zece ani, pentru a face dreptate acestei țări. * 5 octombrie 1976, dis-de-dimineață. Bate un vânt puternic, împrăștiind frunzele în aer. Peste noapte, verdele grădinii imperiale se transformă în galben. Trunchiurile dezgolite ale copacilor se înalță spre cer ca niște țepi. În Sala Portului Pescarilor, Doamna Mao Jiang Ching găzduiește o petrecere de adio. Lămpile din bronz în formă de torță luminează puternic sala. E trecut de miezul nopții. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
verificam cât de bine știi speciile? Ea stătea nemișcată, sub mâna lui. —Uram chestia asta. Eram așa de jalnică. Mâna lui se ridică, să arate spre un plop de-abia îmbobocit. Ceva stătea pe o creangă, ceva mic, bălțat cu galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi făcut decât să arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit de invidie. M-au învârtit de mai multe ori încolo și-ncoace, până mi-a venit amețeala. Dezbăteau ce-mi stă mai bine, galbenul cu flori sau roșul cu dungi. Când adulții dezbat un asemenea subiect, nu le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și Francesco m-a luat iar în brațe. Am simțit în jurul meu ramuri mângâietoare și am alunecat lin în jos, în lungul tulpinii. M-a așezat încetișor pe podea. Francesco știa cum să se poarte cu mine. Dacă ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a continuat tata, „iar boul nostru a trebuit să tragă din toate puterile, fiindcă drumul nepietruit se termina cu o pantă. Apoi am luat-o la dreapta. În depărtare se zăreau alte lanuri de grâu, erau galbene sau de un galben bătând spre brun și pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile. Acum și oamenii aveau chipuri. Mai înainte, întunericul nopții le vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
De jur împrejur, vedeam numai galben. „Taxiuri”, ne-a explicat Sanowsky, „așa sunt ele la noi, galbene. Pe noi, americanii, un singur lucru ne pasionează mai mult ca mașinile și anume banii. În principiu, aici totul e galben și verde. Galben de la taxiuri, verde de la dolari.” Asta l-a distrat și pe tata. A râs din toată inima. Acum pricepusem și eu: America este atunci când bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie. În curând avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]