5,094 matches
-
Dumitrescu și, deși n-o arăta direct, manifesta o aversiune față de grupul care propovăduia 'reeducarea'. Mai exista în închisoare un ofițer politic, Burada, descris ca un tip negricios, despre care elevii știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
direct, manifesta o aversiune față de grupul care propovăduia 'reeducarea'. Mai exista în închisoare un ofițer politic, Burada, descris ca un tip negricios, despre care elevii știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un ofițer politic, Burada, descris ca un tip negricios, despre care elevii știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați politic. Ședințele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Iosif Cobzaru, Nicolae Babencu, Matei Coca, Nicolae Popescu, Ioan Matei, Gheorghe Brașoveanu, Ștefan Apăvăloaie, Mircea Birbirii, Marcel Buta (un bihorean care la Gherla va deveni bătăuș) și Paul Ciobanu. Încercările grupului de la Suceava La scurtă vreme după sosirea grupului băimărenilor, gardianul i-a anunțat că unii elevi fac 'reeducare' și că va veni cineva să le explice în ce constă aceasta. Ion Stoian le-a ținut un discurs bombastic, în care le-a spus că vor fi eliberați mai devreme și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat 'reeducarea', deși au înăsprit condițiile în penitenciar. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din vara lui 1949, în rest
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în închisoare încă din vara lui 1949, în rest, această mărturie le întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua de transmisie între Securitate și acțiunea de la Târgșor, mai ales că directorul Spirea Dumitrescu și gardienii vechi nu o simpatizau deloc. Burada avea și ieșiri pline de grandomanie, tipice celor care au cochetat cu acțiunea, strigându-i lui Obreja: 'Eu te scot de la închisoare! Eu mă duc la Ministerul de Interne și le zic că dumneata
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în mai multe secții, în funcție de cuantumul pedepsei celor închiși: corecție, temniță grea, muncă silnică. În afară de aceasta, camerele erau cunoscute printre deținuți după fosta lor destinație (spital, biserică) ori după locație (parter, subsol). a fost amânat în repetate rânduri atât de către gardian, cât și de către Dumitrescu însuși, care, probabil, nu era obișnuit să vorbească cu deținuții. El a cedat în cele din urmă insistențelor lui Țurcanu, care i-a comunicat că, la Suceava, a colaborat cu ofițerul politic și cu colonelul Nemeș
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu erau scoși niciodată la aer, nici măcar pentru aerisirea lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare; nu aveau voie să discute în interiorul celulei, ci erau obligați să stea la marginea patului; ieșirea la baie se făcea în grabă și sub loviturile gardienilor, în serii de câte treizeci de deținuți care primeau cel mult jumătate de oră pentru necesități și pentru a se spăla; cum mulți nu ajungeau la rând, își făceau nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă era doar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
necesități și pentru a se spăla; cum mulți nu ajungeau la rând, își făceau nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă era doar o tinetă de 20 de litri pentru urină. Pe 22 iunie, Dumitrescu, ajutat de câțiva gardieni, a efectuat o percheziție la camera 1-corecție, găsind niște mărțișoare făcute de Onișor, fapt care a constituit pretextul pentru anchetarea în ziua următoare a lui Aristotel Popescu, Gheorghe Soroiu, Traian Blaga, Pafnutie Pătrășcanu și Aurel Tacu. Pătrășcanu, de exemplu, a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra lui, l-a lovit cu o gamelă în cap, iar ceilalți suceveni l-au bătut până la leșin. Cei din grupul lui Pătrășcanu au reacționat declanșând o bătaie generală, astfel încât Țurcanu a chemat gardienii în ajutor. Probabil că mișcarea aceasta avea și rolul de a demonstra opozanților că administrația le sprijină inițiativa și că orice ripostă este inutilă, mai ales că Dumitrescu și gardienii solicitați au participat și ei la bătăi. Relatările despre această
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au reacționat declanșând o bătaie generală, astfel încât Țurcanu a chemat gardienii în ajutor. Probabil că mișcarea aceasta avea și rolul de a demonstra opozanților că administrația le sprijină inițiativa și că orice ripostă este inutilă, mai ales că Dumitrescu și gardienii solicitați au participat și ei la bătăi. Relatările despre această primă bătaie, în fapt începutul acțiunii violente din Pitești, sunt contradictorii; uneori chiar aceeași persoană oferă variante diferite. Totuși, urmărind datele care rămân constante în toate mărturiile și declarațiile, putem
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu evenimentele, ceea ce înseamnă că regimul nu avea încredere în toți oamenii săi, dorind să păstreze secretul asupra acțiunii de la Pitești. O altă măsură luată de conducerea închisorii pentru a limita scurgerea informațiilor a fost ordinul directorului Dumitrescu către prim-gardienii Ciobanu și Mândruță de a nu primi raport de la deținuții din celulele în care se aplica bătaia nici la deschidere, nici la închidere. Popa spune că au existat cazuri când unii dintre cei bătuți au cerut raport, dar răspunsul a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avut rolul său: în doar câteva luni, deținuții au fost aduși la limita rezistenței fizice și morale, prin înfometare, izolare completă de lumea exterioară, dar și unii de alții, precum și prin tratamentul dur și degradant la care erau supuși de către gardieni. Odată aduși în această stare, ei erau introduși în camere unde se aflau și o serie de alți deținuți, care fuseseră prelucrați deja și lucrau în folosul agresorilor, dar care se prefăceau a le fi prieteni, provocându-i la discuții
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în folosul agresorilor, dar care se prefăceau a le fi prieteni, provocându-i la discuții amicale despre regimul aspru, despre familia lăsată în libertate și activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau scoși la toaletă, însoțite de apelativul 'banditule', erau reconfortate de căldura umană care îi întâmpina, iar rezultatul era că marea majoritate se confesau colegilor de suferință. Detaliile obținute astfel de către cei puși să îi tragă de limbă pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Virgil Bordeianu. În prima zi de Crăciun a început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva 'reeducării', urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea sa. Apar și de data aceasta mențiuni cu privire la implicarea gardienilor din închisoare în ostilități, dar victimele agresiunii-cu excepția lui Bogdanovici-nu se cunosc. Alexandru Popa povestește chiar discursul directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în eroare de către șefii voștri, care vă învățau ca într-o mână să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Bălănescu bătut și l-a întrebat ce a pățit. Acesta i-a răspuns după cum a fost învățat de Țurcanu, că a căzut pe gheață la closet și s-a lovit la cap. Râzând, Jianu i-a dat indicații prim-gardianului Ciobanu: 'Să luați măsuri să spargeți ghiața dela closet'. Totuși, Popa spune că regimul draconic a fost îmbunătățit după această vizită a lui Marin Jianu, deținuții primind dreptul la jumătate de oră în curte, iar gardienii devenind mai înțelegători în privința
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a dat indicații prim-gardianului Ciobanu: 'Să luați măsuri să spargeți ghiața dela closet'. Totuși, Popa spune că regimul draconic a fost îmbunătățit după această vizită a lui Marin Jianu, deținuții primind dreptul la jumătate de oră în curte, iar gardienii devenind mai înțelegători în privința ieșirilor la baie. Un eveniment destul de important are loc pe 9 februarie, când Țurcanu l-a acuzat pe Pătrășcanu că a omis informații importante și l-a trecut din nou prin torturi. Asemenea pedepsiri ale acoliților
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost implicat fără voia sa în acțiune, dar și ținut la distanță în numeroase rânduri, inclusiv atunci când înalte oficialități din Securitate vizitau închisoarea pe care o conducea. El a fost uimit să afle că Țurcanu era hrănit de la popota gardienilor și avea dreptul la scrisori către familie, primea pachete, dar și alimente confiscate din pachetele altor deținuți. Toate măsurile de sprijinire a acțiunii lui Țurcanu, precum înființarea unei camere la baie, în care acesta să poată tria materialul informativ smuls
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înființarea camerei 4-spital ca școală de cadre prin trimiterea de volume din biblioteca penitenciarului, au fost luate direct de către ofițerul politic Ion Marina, cel puțin conform declarațiilor lui Dumitrescu. Pentru că cei torturați erau obligați să denunțe orice favoare din partea administrației, gardienii au fost și ei prinși într-un cerc vicios și au participat la bătăi în mai multe rânduri. Un alt detaliu extrem de important, deși nu în totalitate sigur, este ordinul dat de Nemeș lui Țurcanu referitor la uciderea lui Alexandru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bine (e vorba de școala de cadre din aprilie-mai 1950). Sobolevschi și Prisăcaru au fost mutați în camera 5, dar Octavian Corneliu era la infirmerie, așa încât cei doi au fost nevoiți să se descurce pe cont propriu, Prisăcaru cerându-i gardianului să fie mutat și el la infirmerie. Peste o săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi: Sobolevschi a relatat în scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi: Sobolevschi a relatat în scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru a făcut același lucru în sala de ședințe a gardienilor. Scopul acestei proceduri este incert, cu atât mai mult cu cât Sobolevschi și Prisăcaru au fost chemați la Nemeș pentru a discuta asupra declarațiilor. Întrucât ceilalți deținuți s-au sesizat de atitudinea celor doi și îi evitau, au primit ordin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de către acesta, Țigău, Comănici și Sobolevschi. Ismana a strigat și a fost băgat iar în cameră, pentru a nu fi auzit. Amenințat timp de câteva ore, a strigat la geam și a fost auzit, în cele din urmă, de director, gardieni și ceilalți deținuți din închisoare. La scurtă vreme, au venit în cameră directorul și responsabilul politic Asandi, cărora Ismana li s-a plâns că a fost bătut și a cerut să fie mutat. Directorul a refuzat mutarea, astfel că, în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
26 septembrie 1950, Virgil Ionescu a încercat să se sinucidă, tăindu-și venele. S-a produs o busculadă generală, întrucât un alt deținut a anunțat tentativa lui Ionescu, conflictul care s-ar fi putut isca fiind potolit numai de intervenția gardienilor și a directorului, care i-a trimis în camerele lor. Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat înapoi și nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
stingere, Dimitrov a spart geamul de la ușă cu galenții din picioare și a strigat: 'Săriți, mă omoară!', provocând vâlvă printre ceilalți deținuți. Dimitrov le-a strigat: 'Asasinilor, o să dați socoteală mâine pentru ceea ce faceți acum'. Au sosit imediat Șleam, directorul, gardienii și doi reprezentanți ai Securității. Șleam l-a certat pe Dimitrov pentru că a spart geamul și că a strigat, iar Pătrășcanu spune că securiștii nu înțelegeau ce se întâmpla și ce căuta Dimitrov în cameră. Acesta le-a mărturisit mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dat voie, banditule, să bați? Aici în Gherla numai eu am dreptul să bat. Vom mai sta noi de vorbă.' După această discuție au fost întrerupte bătăile, iar Pintilie și alți agresori au fost bătuți în curte de Lazăr și gardianul Martin Fülop. Totuși, coincidență sau nu, directorul Lazăr și ofițerul politic Dezideriu Iacob au fost rapid înlocuiți cu Gheorghiu și Avădanei. Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecții În data de 1 august 1950, la propunerea lui Alexandru Matei, Popa a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]