3,543 matches
-
pardesiului. Am dat să trec. M-a zărit prin vitrină și s-a apropiat de mine. Am făcut câțiva pași până la intersecție. „Probleme“, surâdea el. „Poate formale, dar asta-i datoria.“ N-aveam chef să-i răspund. Mă și dureau glezna și talpa piciorului stâng. O criză de gută. Mergeam târându-mi piciorul. S-a prefăcut interesat de suferința mea. I-am spus de gută. A râs compătimitor: „Boier, de. Ca viața pe care o duceți... Creați, creați, ce vă pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de viață, cu singura excepție că acum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar acum știu că n-ai face așa ceva. Pe insula asta n-ai unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oricare alt bărbat, care pe deasupra mai era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea lanțul cu care era legată. Ridică piciorul și Își contemplă rana profundă, supurantă, pe care i-o provocaseră cătușele de la glezne. Stătu puțin pe gînduri și se dădu jos din pat cu mare grijă, fără să-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mulțumită lui Iisus și familiei mele sunt acum în convalescență. Deja când tastez mesaju’ ăsta, mâinile îmi sunt mai aproape de corp și chiar pot vedea tastatura din poala mea fără să mă chinuiesc. Mi s-a micșorat și umflătura de la glezne. Am trecut de la a întreba dacă trebuie să mi se examineze creierul la a ști că ăsta e lucrul cel mai important pe care l-am făcut pentru sănătatea mea. Vino-aici, Stacey! Treci de Partea Cealaltă- n-o să regreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un vânt îngrozitor. Ca și acum. Nu și ieri... Din cauza asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care arăta nu conducea neapărat la această concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta pensionării și purta un costum Thom Browne făcut la comandă, la care sărea În ochi felul În care manșetele de la pantaloni se terminau suficient de sus deasupra gleznei Încât să lase la vedere șosetele liliachii din cașmir. În ciuda faptului că În atelierul lui Thack din Strada Chrystie erau Înghesuite materiale, mașini de cusut, practicanți de la F.I.T.1 și croitorese chineze, pe Bob nu părea să-l deranjeze deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ăla. Nu pot să cred. Ăsta, afirmă Lauren, este piciorul Sophiei D’Arlan. Am luat revista de la Lauren și m-am uitat mai de aproape la fotografia cu Hunter. Era, Într-adevăr, un pic dintr-un picior de femeie, de la gleznă În jos, care se zărea pe marginea fotografiei. Piciorul era Încălțat cu pantofi aurii cu tocuri foarte Înalte, care aveau un ciorchine de perle deasupra degetelor. —Lauren, cum poți tu să fii sigură că ăla e piciorul Sophiei D’Arlan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pereche din fiecare model și e obsedat de Sophia, așa că ea face rost prima de ei. M-am Înfuriat rău, pentru că aștia sunt cei mai drăguți pantofi din lume. M-am mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea, Într-adevăr, subțire și bronzat, exact cum erau picioarele ei. Sunt sigură că nu e ea, am zis, Încercând să pun capăt discuției. Eram obosită și voiam să dorm. Mi-am tras masca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de moarte? „Doamne, să fii măritată e un coșmar“, m-am gândit, simțind cum agonia durerii mi se instala În gleznă. Așa, deodată, doar pentru că ești căsătorită, trebuie să te alături soțului tău În aventurile lui care pun viața În pericol, cum ar fi schiatul, În timp ce ei nu sunt obligați să ni se alăture nouă În demersurile menite să ne Îmbunătățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să ne Îmbunătățească viața, ca de exemplu orele de Pilates. Trebuie să urcăm, zise Hélène. Soțul tău ne așteaptă și nu avem cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit gâtul Înțepenit și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prietena să se recăsătorească. Nu sunt sigură că pot, date fiind circumstanțele. Soții te pun să faci chestii cum ar fi schiatul, glumii eu. Soții sunt Îngrozitori, nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În acea zi mă oprisem la buticul Hermès, unde, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să mizeze pe tandrețea posterității. Nefericirea provine, de regulă, din deficitul de imaginație. Între lanțuri și glezna învinsului a existat întotdeauna o sfâșietoare tandrețe. Se scumpește mereu încălțămintea. Doamne, bine că nu ne-ai făcut miriapozi. Omul curge, de cele mai multe ori, de-a curmezișul fericirii. Când e singurătate în doi, căsnicia este mai tristă decât celibatul. Trăiește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o inflație de erori. Prin noroi și burniță, ciobanii fac închisoare în haine civile. Nu s-ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la masa optimiștilor. Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie o vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan și urmată de Pârvu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu, nici lemn. Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să meargă și i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți prin număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât unii reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dintr-o parte într-alta a deșertului, iar numele său ar fi trecut din gură în gură ca o legendă, dar târa după el o greutate de nesuportat, ca unul din acele lanțuri cu care unii stăpâni îi legau de glezne pe sclavii rebeli, și cu acea greutate - un om distrus care în mai puțin de o săptămână se dăduse bătut -, nici el și nici un alt targuí din deșert n-ar fi ajuns niciunde. Știa că va sosi momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]