4,147 matches
-
bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale și am ținut să te felicit personal... Am ținut... da... negreșit... Glasul lui era gros și pătrunzător, și parcă te ocăra chiar când glumea. Apostol se înclină ușor strângând mâna generalului și pe urmă îi povesti amănunțit, în fraze scurte, seci, militărește, cum a distrus reflectorul. Vorbind însă, băgă de seamă că nările generalului sunt înfundate cu păr și se gândi că trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Eu te-aș aresta, ba te-aș împușca dacă ai încerca să te împotrivești, cu toate că mi-ai fost prieten! ― Fii liniștit! zise Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te-aș împușca dacă ai încerca să te împotrivești, cu toate că mi-ai fost prieten! ― Fii liniștit! zise Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească, la masă, cu Rodovica, amintindu-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foarte interesant!... Noi, pe front, trăim ca sub pământ... habar n-avem ce-i pe lume... Toți trebuie să fie spioni, desigur... A, firește, spioni și trădători!... Uite... da... Câți sunt?... Stai... trei... șapte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glumește! Râse zgomotos, larg, și se întoarse spre Bologa, vrând să-i spuie ceva, ca și când ar fi uitat că-i arestat. Văzîndu-i însă capul plecat și gâtul alb, lung și subțire, își aduse aminte, își curmă brusc veselia și, cuprins de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu hohot, însă am dat-o și pe ea. "Această-obligațiune la morți e îndreptată" - Râzând lumea zicea - "Căci, nu vezi, mincinoasa de tirani cumpărată "Umbre ți-a dat în loc de ferice-adevărată, 45" La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista". Isteț glumea o oaste de șerpi derîzătoare: "Naintea unui caos de ani zeificat "Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? "Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că în iubire Nu știu ca să glumesc; Nu-ți pare oare bine C-atîta te iubesc? {EminescuOpIV 243} DORMI! De ce te temi? au nu ești tu cu mine? Las-ploaia doar-să bată în ferești - Las-vîntul trist prin arbori să suspine, Fii liniștită tu! Cu mine ești. Ce te-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pot trezi scos din porție... Pe mâine, dragule! Te aștept tot aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un copil, va să zică... a iubi ca un copil. E tânăr și frumos lucru a avea femeie care te idolatrează, te gugiulește, ca o mamă pe copilul ei, să-i săruți mînuțele-i dulci încunjurîndu-ți fruntea sau țiindu-ți ochi[i] cu palmele, glumind* cu tine cu acea duioșie de mamă ca și când n-ai fi avut niciodată vârsta de 30 de ani, ca și când n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrân, și tu, major, să simți acea bucurie senină și inocentă pe care o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea! Fetele și-au arătat invidia că nu sunt în locul lor, - Hai să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu glas înăbușit vrând să le liniștească însă ele nu s-au lăsat până nu i-au pus aparatele și l-au controlat. Și-au dat seama ce se întâmpla cu Laur însă doreau să își revină mai repede, să glumească împreună, să se privească în ochii lor azurii, să uite și ele de suferințele-chinuri ce le aveau veșnic în față. Era a patra zi de când sosieră la mare însă nu sperau să se apropie cineva de tabără și acum, se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară... au crezut că glumește și ora următoare le va spune, - Ha, ha, ha v-ați speriat... ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră pe toți patru îi dă din nou afară, - La tuns nerușinaților! Cei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai mult, pe alții cu tupeu mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului ,,intrus,, mai mic; el noul boboc putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat de unul mai insistent
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se uită lung la tine, spunîndu-și în gând "mă, ce tare e ăsta, eu nu aș fi făcut niciodată așa ceva", și continuă acțiunea, conform aprobării tale verbale, convins fiii că peste câteva secunde vei ceda și vei spune "nu, am glumit, să ne întoarcem, am spus da doar așa ca să văd cum e, mi-a plăcut să plec cu voi, dar nu am cum", însă cel mai grav e că știi ce gândește el în acele secunde, știi că el știe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Vero un bilet de avion până la Paris, în schimb eu să rămân în locul lui în Africa și să-i vând pantofii în timp ce el colinda Franța să găsească marfă ieftină. Vero s-a opus. "Ți-am zis eu că te place", glumea, dar se vedea că nu-i râsul ei. Plecăm împreună sau rămânem împreună. Mi s-a propus să lucrez la barul de noapte ca ospătăriță, pentru trei sute pe lună, și când i-am spus că-i prea puțin, șeful de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de armată. Îmi și plăcea să mă joc cu imbecilul ăla de sergent, a cărui frunte avea probleme să primească toate ridurile care i se formau, mult mai multe decât capacitatea de recepție a îngustimii ei. "Hai, bă, că am glumit, poți să pleci, lasă-l dracului de rastel!" "În primul rând nu ești bă cu mine, i-am tăiat-o brusc, și în al doilea rând, de ce nu mi-ai adus biletul de voie când au plecat și ceilalți?" L-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a trimis Domnul, ca să-l nimicim." 14. Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculați-vă", a zis el, "ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumește. 15. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: "Scoală-te", ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
primii români normali pe care i-am întîlnit..." A accentuat "normali" și m-a privit ca și când mi-ar fi dat un premiu fabulos. Se aștepta acum la recunoștință. "Da, sîntem câțiva și de-ăștia", am zis, încercînd să par că glumesc... Cafeaua mi s-a părut deodată cam prea amară, comesenii cam prea tăcuți, noroc că Predrag rămânea la fel de naiv și de voios. Am plecat împreună, lăsîndu-1 să sporovăiască vrute și nevrute în timp ce coboram scările monumentale ale cetății Budei, cu panorama marelui oraș
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sfidez pe cel din față, care e doar funcționar? Oricum, cât am fost profesor (de școală generală și apoi la facultate) mi-am dorit să fiu un profesor popular. N-am făcut niciodată o lecție fără să simt nevoia să glumesc cu cei din fața mea. Și-ntotdeauna, indiferent de nivelul lor de pregătire, am avut aceeași surpriză dezarmantă. La cele mai bune glume 271 ale mele (și care cereau un simț mai subtil al umorului) nu râdea nimeni, pe când, când scădeam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
văzut zei? îl întrebă Auta din nou. Soldatul îl privi cu mirare. - Eu?... Nu, n-am văzut. Dar eu sunt un biet soldat. Preoții îi văd. Auta nu se mai putu stăpâni să nu rîdă: - Nu-i vede nici un preot. - Glumești? îl întrebă Iahuben nesigur. Auta clătină din cap, fără să mai zîmbească: - Nu glumesc. Zei nu sunt. Iahuben se uită înmărmurit la fața robului, apoi căzu într-o tăcere amestecată cu spaimă. Clipea uneori, cu ochii la foc. După un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-am văzut. Dar eu sunt un biet soldat. Preoții îi văd. Auta nu se mai putu stăpâni să nu rîdă: - Nu-i vede nici un preot. - Glumești? îl întrebă Iahuben nesigur. Auta clătină din cap, fără să mai zîmbească: - Nu glumesc. Zei nu sunt. Iahuben se uită înmărmurit la fața robului, apoi căzu într-o tăcere amestecată cu spaimă. Clipea uneori, cu ochii la foc. După un timp își ridică fruntea. Stelele erau multe. Ochii soldatului căutară steaua de la miazăzi. O
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de ajuns la alții mai săraci. N-am văzut sărac să ucidă pe bogat, dar bogatul pe sărac, da. - Tu te-ai gândit vreodată dacă armata lui Puarem e săracă? Iahuben râse uimit: - Cum, armata noastră să fie săracă? Sau glumești! - Glumesc, după cum vezi. Iahuben tăcu, clătinând din cap. Apoi spuse, tot îngîndurat: - La Behdet a sărit un câine asupra mea și ca să nu-l ucid am intrat în căsuța unui om. M-a poftit să stau. M-am uitat ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuns la alții mai săraci. N-am văzut sărac să ucidă pe bogat, dar bogatul pe sărac, da. - Tu te-ai gândit vreodată dacă armata lui Puarem e săracă? Iahuben râse uimit: - Cum, armata noastră să fie săracă? Sau glumești! - Glumesc, după cum vezi. Iahuben tăcu, clătinând din cap. Apoi spuse, tot îngîndurat: - La Behdet a sărit un câine asupra mea și ca să nu-l ucid am intrat în căsuța unui om. M-a poftit să stau. M-am uitat ce face
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]