4,229 matches
-
Trebuia să merg acolo deseară, dar presupun că pot să dau un telefon. — Oh, a zis respectuos, Kerry, oamenii ăștia importanți... Amory a roșit ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dus la Cocoanut Grove cu vreun fotbalist tocmai În seara debutului. Tu caut-o la stânga și eu o... ALEC (mușcător): Nu mai bine trimiți majordomul În pivniță...? DOAMNA CONNAGE (absolut serioasă): Doar nu crezi că poate fi acolo? CECELIA: Glumește, mamă. ALEC: Mama avea o fotografie cu ea dând cep unui butoiaș de bere, Împreună cu un săritor de garduri. DOAMNA CONNAGE: Să mergem imediat s-o căutăm. (Ies. Intră ROSALIND cu GILLESPIE.) GILLESPIE: Rosalind, te mai Întreb o dată. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu Tim plecaseră la banchet cu un Oldsmobile vechi și își schimbaseră hainele la el acasă în timp ce maică-sa pândea lumea în față la magazinul Coulter’s, ca să le bage pe gât revista Turnul de veghe. Amândoi în chiloți, au glumit, s-au prostit, au făcut glume despre înlocuitorii de fete. În noaptea aceea, în fața sălii de gimnastică, Timmy și Roxanne Beausoleil au zguduit atât de tare vechiul Oldsmobile, încât aproape că i-au distrus planetarele. Iar el refuzase o Roxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătură palma între ei. Buzz îi trecu scurt în revistă. Tatuaje White Fence pe două antebrațe. Amândoi puștii erau supli și musculoși, categoria muscă. Primul purta un tricou murdar, al doilea unul curat. Patru ochi îl scrutau pe el. — Nu glumesc. Căcăciosu’ ăla are stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa că sunt fericit. Ți-ai făcut treaba? Stompanato continua să-l fixeze cu privirea. Buzz zise: — Sigur. Circumstanțiale, dar corecte. Ai vorbit cu Loftis? — Vino într-o oră pe Canon Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fericit. Ți-ai făcut treaba? Stompanato continua să-l fixeze cu privirea. Buzz zise: — Sigur. Circumstanțiale, dar corecte. Ai vorbit cu Loftis? — Vino într-o oră pe Canon Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încremenise asupra ușii de stejar închise, în spatele căreia dispăruse bătrânul funcționar. Dădu din cap cu îndoială și jenă, însă zâmbi când se așeză la birou. Nypers trebuia să fie bine dispus în dimineața aceasta. Pentru prima dată, bătrânul încercase să glumească. În cei patru ani de când - hai să vedem, de când era director al firmei Nesbitt? Curier la șaisprezece ani, asta era în 1938; funcționar mărunt la nouăsprezece ani, apoi venise războiul. Se înrolase în aprilie 1942, fusese rănit, spitalizat și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
asta. - Dacă nu vine, înseamnă că m-am înșelat și ne vom duce direct înapoi la fermă. - Te-ai înșelat cu ce? Lesley, asta înseamnă viața sau moartea pentru noi. Craig se uită la ea. - Și ce-i cu asta? glumi el. Nu-ți place stresul? Poate că-ți va dubla coeficientul de inteligență. Ea urcă treptele verandei, fără nici un cuvânt. El o auzi prefăcându-și vocea și rostind cuvintele necesare. Când ea termină, Craig strigă: - Da, veniți. Mașina dumneavoastră ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dispus samuraiului și unchiului său și merse până la locuința samuraiului condus de cei veniți să-l întâmpine. Dar nu voi să stea în camera ce-i fusese anume pregătită, ci lângă vatră. — Nici o primire nu e mai caldă decât focul, glumi el poate ca să-i mai destindă pe ceilalți. După ce mâncă fiertura de orez adusă îndată de Riku, seniorul puse tot felul de întrebări despre viața din vale. Apoi, în vreme ce sorbea cu poftă zeama rămasă din fiertura de orez, zise deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la orele 19, la Stăuceni. După o seară de bună dispoziție, măicuța a putut să coboare singură din pat, a mers până la fereastra camerei să poată privi afară, să vadă ce schimbări a mai făcut fiul ei prin jurul casei. A glumit, era bucuroasă că, în sfârșit, este în mijlocul celor dragi. Starea aceasta de bine n-a durat mult, începând din a doua zi s-a degradat continuu. Măicuța l-a rugat pe Iurie să meargă până la Taxobeni și să-i aducă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
toți care veneau să-l vadă aveau emoții foarte mari. Surpriza a fost enormă, pentru toți cei care ne-am întîlnit, în acele prime clipe de libertate, cu eroul neamului nostru. Am întâlnit cu toții un om puternic, stăpân pe el, glumea, zâmbea. Un adevărat erou! Duminică, 6 mai 2001, Ilie Ilașcu a dorit să fie o zi cu familia, avea acest drept după 9 ani de zile. Dorința n-a putut fi respectată, din cauza numărului mare de ziariști, rude, prieteni, oameni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mare prieten al nostru, din această unitate, este locotenentul Carp Adrian, sau, cum îi spunem noi, Andrușca. De câte ori aterizăm aici cu răniți, Andrușca, dacă e liber, ne întâmpină cu vorbele lui favorite: Mă, băiete! Ai aterizat elegant!, pentru ca apoi să glumească cu noi și să ne povestească ce a mai văzut în ultimul său zbor deasupra Odessei. 30 Septembrie <1941>: Andrușca n-a venit deloc să ne primească. Când sosim cu ultimul transport, aflăm că nu s-a întors din misiune
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
decolează. Foarte mândră de rolul ei, de însoțitoare, caută să nu piardă "Potezul" din ochi, căci s-ar putea întâmpla să mai facă vreo figură. Le vedem venind: un uriaș, cu un țânțar obraznic după el. "Bombardament însoțit de vânătoare", glumesc mecanicii... Pe cer au apărut însă, la o înălțime mare, și zece avioane de o formă ciudată. Rușii, bine înțeles. Îmi închipui perfect scena: Mariana trebue să fi fost în culmea fericirii că avea în fine prilejul să vadă de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
devenit cel ce face planuri mafiote: cum să facă să dispară această persoană, Urie, astfel încât să nu se afle nimic. Este degradarea omului care a început să se îndepărteze de moralitatea sa, care a început să dea înapoi, jucându-se, glumind și apoi aflând că se află implicat în lucruri mai mari decât el. Și, așa cum știți, David trimite un mesager pentru a spune: „Puneți-l pe Urie în față, unde lupta este mai grea, trageți-vă înapoi de la el ca să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
îndemnul înțeleptului: devino ceea ce ești, dincolo de ceea ce te-ndeamnă și te cheamă cu voce de sirenă. Nu uita că mergând dinspre București spre Craiova și apoi spre Timișoara urmăm calea Occidentului. Doar nu era să fac drumul înapoi spre Est! Glumesc, desigur, dar încerc să-ți spun că nu mi se pare o pierdere prea mare că nu locuim în București sau în alte locuri selecte din Europa. Se poate face și acasă ceva bun. Uite, eu chem poeții și scriitorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răspuns în locul meu, pe gardurile Orașului Bahluvios epigramatizând, Magistrul Ursachi, după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de azi", "Totem", "Texte de frontieră". E adevărat însă că, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne exclude, ci ne include. Hai să facem un exercițiu de imaginație... Dacă ai lua Premiul Nobel (eu am ceva cunoștințe în Suedia, poate pun o pilă pentru tine!), cam care ar fi primele fraze ale discursului de la premiere? Să glumim serios: întâi de toate m-aș scuza pentru faptul că impostorul care-mi poartă numele pe timp de zi ar putea spune Da unui asemenea premiu. Care ar fi argumentele cu care ai putea să-l oprești pe omul de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta că există, bănui că face parte dintre acei pe care îi bântuie ades melancolia, sunt vizitați de nostalgii, îi preocupă metafizica, au un suflet deschis și sensibil, încă vibrează emoțional și, ca să glumim, sunt mai inteligenți decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor care o reevaluează... De ce nu te-ai mutat de la Iași la București? Se știe că Bucureștiul e un aspirator de talente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perioadă? Ce vrei să uiți și nu poți? Cât bine a făcut cenaclul Flacăra generațiilor tinere? Cât rău a făcut culturii și moralității nației noastre? Iartă-mi avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la vârsta întrebărilor... Tu glumești acum, amintindu-ți de acel cântec al meu, dar în acei ani când l-am lansat nu era nimic de glumă. Dimpotrivă. Din pricina delațiunilor care curgeau gârlă din județul Maramureș către Secția de Propagandă a CC al PCR, conform cărora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la masă. Criticul îmi diagnostică sobru că sufăr de anorexie, auzeam prima oară termenul și l-am întrebat „ce-i aia?” și „cu ce se tratează?”. Mă lămuri în linii mari, încercând să glumească în final: „Se tratează cu un bun futai dimineața, la prânz și seara”, m-am prefăcut vexat de vulgaritatea lui și m-am dus în camera mea, lăsându-i să se bucure de niște papanași - „rămâne între noi, sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scăpam din ochi pe rusoaică și ea îmi zâmbea ca mama lui Esenin - altceva nu aveam în minte; m-am lăsat dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu avu nici un efect, ceea ce mă îngrijoră imediat; cât m-am îmbrăcat afară, în anticameră, fetița și doctorița au rămas lângă aparat, discutând indescifrabil, revenind în anticameră unde tovarășa Rumianțeva puse ștampila peste EKG-ul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scăpați de o mare belea. Allegro con brio, îmi povestiră discuția de la Goskino unde se ținuseră dârji în problema Cehoslovaciei - un an de încercări pe care o refuzaseră categoric, dar tovarășii sovietici țineau să știe cu orice chip („chipul uman” - glumi criticul de cinema) de ce n-o cumpărăm; nu insistaseră pentru Odessa cu Iliescu, aceea fusese demult, nu?, dar cu „Cehoslovacia ne-au bătut la cap juma’ de oră”, după expresia contabilului; oricât „tovarășul Vali le explica foarte clar”, ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sorți a șaisprezecimilor competiției nu a fost una foarte prietenoasă cu echipa băcăuană, sorții scoțându-i ca adversară în șaisprezecimi echipa campioană a Germaniei, Rote Raben Vilsbiburg, primul meci urmând să aibă loc la Bacău, în intervalul 7-9 decembrie. , a glumit antrenorul Științei, Florin Grapă. Referindu-se la viitoarea adversară a echipei sale, antrenorul băcăuan a spus: Rote Raben Vilsbiburg nu s-a înscris în Liga Campioanelor din motive financiare. De altfel, pe site-ul clubului german, managerul echipei își făcea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cât și psihic. Băieții mai sunt puțin apăsați, fiindcă nu putem da ușor la spate incertitudinile și momentul actual, dar ei trebuie să se gândească doar la joc, iar ce se întâmplă în afară e problema mea. Rep.: Managerul belgienilor glumea aseară că întotdeauna trebuie să existe speranță. G.A.: Dacă au cheltuit niște bani să ajungă până în România, nu cred că au venit să facă turism, dar cu siguranță nu le vom oferi vreo șansă. Luc Boiten (antrenor Initia Hasselt
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]