3,627 matches
-
Îl Îndreptățește pe Bodo să aspire la mâna nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele lui curge un sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai mult decât Îl prețuiesc acum. Inima, mintea și faptele lui sunt demne de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i Înștiințeze, minți Solomon. Până se Întoarce el sau vin eu, rămâne totul Închis. Făcură doar o scurtă oprire la casa lui Solomon ca să-și ia cele necesare de drum și ca acesta să și Îmbrățișeze soața. Apoi porniră În goana mare. O vreme, călări un slujitor de Încredere al lui Josua În urma lor, ca să se Încredințeze că nu-i urmărește nimeni. — Așa, domnii mei, Începu tânărul Spada, după ce străbătură o bucată de drum. Cred că e timpul să vă poves
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților". Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nebunesc, zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de igienă mentală. Alergam ca și cum aș fi fost lovit de streche. Cu anevoie m-a ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
religia creștină, la dogmele ei, la atrocitățile comise de catolici în numele Mântuitorului, și mi-am pus întrebarea: ce-ar fi fost dacă Ignatius de Loyola, frate de cruce cu Hitler și Stalin, întemeietor al monstruoasei și abominabilei securități inchizitoriale, în goana lui paranoică de purificare a creștinismului și de procurare a materiei prime pentru arderea rugurilor nesfârșite, ar fi aplicat nou-născuților criteriul selecției estetice și al perfecțiunii corporale. Jumătate din Europa ar fi fost decimată, iar Quasimodo și confrații săi demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în familia refugiaților. Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cărții despre care vă spuneam că va apărea la toamnă. A.B. Ați declarat într-un interviu anul trecut că "vă simțiți scriitoare mai mult în străinătate". De ce? Pentru că, în timp ce la noi interesul pentru lectură este în scădere și primează goana după valorile materiale, în Apus funcționează un fel de oboseală de societatea de consum, sentimentul că (pentru a-l cita pe Malraux: "Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc") singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
autointitulații "douămiiști-zece" "unsprezece", "doisprezece" ș.a.m.d.? Cauzele sunt, după părerea mea, de ordinul psihologiei sociale, intrând în discuție, în primul rând, o reacție față de instabilitatea mediului. Însă în cazul Uniunii Scriitorilor din România, este vorba, în mod cert, de goana după "pensia suplimentară", cea legală fiind, de regulă, meschină. Este doar unul din motivele pentru care Uniunea Scriitorilor a coborât, în prea multe cazuri, sub orice nivel admisibil de autoritate profesională. Ca să devii membru al Uniunii Compozitorilor, trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numărul cutare pentru a lua copilul. A doua zi s-a constatat că nu există acel număr. Și cu aceasta prima parte a tragediei s-a terminat. Lindberg a avut grijă să noteze seria banilor, după care poliția a Început goana după criminal. Totul a fost regizat de către Hauptmann Masterhaft. Au trecut după aceea patru ani. În tot acest timp, un tânăr pompagiu la o stație de benzină a urmărit seriile tuturor banilor ce-i Încasa. Până când În 1936 i-a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
000 km, folosind 2.500 vehicule și 8.500 cai. Multe filme au redat de-a lungul anilor groaza ce cuprindea călătorii atacați la drumul mare. Interesante sunt sfaturile date călătorilor: a) dacă echipajul se sperie și o ia la goană, stați liniștiți și vedeți ce vă aduce norocul. A sări e periculos. b) iarna nu folosiți cizme, ghete sau mănuși prea strâmte; c) dacă vi se spune să vă dați jos executați comanda imediat; d) nu faceți multă discuție asupra
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
legea Homestead le garantează proprietatea. La ieșirea din expoziție, un cowboy, Într-un obor, are câțiva poney cu șeile pe ei. La insistența fetiței cedăm pentru o partidă de călărie. Dar abia instalată În șea, mânzul scapă și Începe o goană nebună. Cu greutate am reușit să-l prindem. Puteam să asistăm la o Întâmplare ca aceea a micuței Bonnie, fetița lui Rhett și Scarlett O Hara, din Aripile vântului. Plecăm, hotărâți să terminăm cu capitulările. La ieșierea din oraș, seara
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu același nume. Tennessee forma În acel timp obiectivul principal al guvernului Roosevelt. Lucrările nu erau terminate. Mergem o parte din drum pe malul lui Tennesse. El izvorăște din munții Alegani, trece pe lângă Knocksville, Chatanooga și Deakstur și după o goană de 1.600 km se predă În apele lui Ohio, pentru ca acesta la rândul său să se predea lui Mississippi. Pe la 2 noaptea suntem la Knoxville, centru important cu 120.000 locuitori. Aici e vestitul Fort Knox, În care e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
însă au fost tipărite la Rădăuți. După 1 septembrie 1936 redacția și administrația Iconarului au funcționat în strada Dragoș Vodă nr.9, în Cernăuți, acasă la camaradul, dl. prof. Liviu Rusu. (Formatul 24x32 cm). * 398 „... o vorbire încâlcită, pestriță, o goană după neologisme, pe de o parte, și după arhaisme, pe de altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism și modernism, ducând nu rareori la grotesc. Nicăieri ce e mai rău din Blaga
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iar sînge pe-ntinderea lumii,/ Nici scîncetul foamei, nici lacrima mumii,/ Nici neagră ruină nu vrem pe pămînt.// Vrem pace, ca holda să legene-n soare/ Belșugul de aur al vremurilor noi:/ Uzina să nască mașini și tractoare/ Și-n goana spre mîine de roți și motoare/ Să rîdă speranța ce freamătă-n noi.// Semnăm ca războiul să nu se mai joace/ Zvîrlindu-ne-n bezna sălbaticei uri./ Cu numele noastre minuni se vor face./ Că cea mai năprasnică bombă de pace/ Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cadă ca o muscă. Evreul, abia atunci conștientizând ce se petrece, se albește tot de frică și o apucă de mână pe domnișoară, pe care o trage afară într-un suflet, de unde numai Dumnezeu știe încotro au luat-o la goană. — Acuma pleci, fir-ar mă-ta să fie ! îl înjură Pribeagu. Cam toți bărbații din bar se ridică nervoși pentru a-i pune la punct pe cei trei nebuni care îi luaseră apărarea. Ceilalți, speriați de scandal, își iau tălpășița
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș artistul. Când s-a făcut dimineață și lumina a început să inunde salonul Capșei, toți cei rămași au luat-o la goană spre casă ca liliecii. Cu ochii umflați de oboseală și băutură, de plâns și de râs, s-au făcut nevăzuți pe străzi lăturalnice, feriți de privirile oamenilor care abia își începeau ziua. La intrare nu mai rămăseseră decât Fernic, Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nefăcând față, s-a recurs și la tradiționalul export de produse agricole, Într-o Românie care abia Își satisfăcea propriile nevoi de hrană. Oamenii au rămas fără mâncare. Nu s-a murit de foame, dar malnutriția a luat proporții, iar goana după hrană a devenit principala preocupare a românilor. Magazinele alimentare erau goale. Când se aducea ceva, indiferent ce (nu mai era pe alese!) se formau cozi imense. Adesea, chiar În fața magazinelor goale, În așteptare. Se așezau oamenii și seara În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la care se împleticea și toate drogurile pe care le consuma și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o goană nebună prin cluburile de pe litoral, cu blonde superbe în decapotabile scânteietoare, cu mințile făcute praf de Nembutal; nopțile se măcinau în camerele pentru VIP-uri din cluburile selecte sau trăgând pe nară cocaina presărată pe mesele din dreptul geamurilor de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
genul de copil care își dorește să devină Miss Popularitate? Pentru că ținând cont ce greșeală enormă a fost să trimitem copiii la școala aia oribilă - oricum, bravo ei, și apropo - iar acum Jayne își ridică ochii din scenariu (avea titlul Goana fatală) - de ce ești dintr-odată atât de îngrijorat? Mi-am dat seama că ceea ce îi spuseseră profesorii în seara asta o ofensase profund pe Jayne, mult mai mult decât mi-aș fi imaginat. Jayne fie nu voia să cunoască adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am primit scrisoarea, la fel de prețioasă ca și precedentele. Numai lipsa Îngrozitoare de timp m-a făcut să Întârzii a vă răspunde, cum s-ar fi cuvenit, pur și simplu pentru a vă confirma primirea și a vă mulțumi. Dar, În goana asta contra cronometru (căci volumul V trebuie să iasă anul acesta), am avut mereu scrupulul că aș rata, astfel, ocazia să vă mai „descos” cu câteva lucruri pentru care mai așteptam rezultatul unor demersuri - nul În cele din urmă, așa Încât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
TV din fostul Berlin RDG-ist. Felicitas Hoppe se alătură micii noastre „excursii”. Spune că Berlinul nu e un oraș la fel de vechi ca Parisul sau Madridul, dar este interesant, cu o viață clocotitoare, inclusiv artistică. Ce zărim noi acum, din goana trenului, este mai mult un imens șantier. Se construiește și se reconstruiește enorm la Berlin. Nemții vor să-și transforme capitala recuperată într-o mare metropolă și vor reuși, evident. După îndelungi rătăciri, această națiune își îndreaptă tonusul vital spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însuși, a avut contra sa statul comunist și cerberii săi cu profil calibanesc, și este uitat, cum vedem, și de cei ce păreau că-l „înțeleg și admiră”, dar care, o dată trecuți de vama Curtici, își aruncă pe fereastră, din goana trenului, amintirile, aprecierile și vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numit și uns în fruntea ei și a dus-o, astfel, la o împlinire istorică și o „grandoare” teritorială cum o visau doar generații de utopiști de pe ambii versanți ai Carpaților!...Ă Sensul vieții, pentru mulți, este, nu-i așa, „goana după fericire”; iar, această „fericire” să fie la „doar” adaptarea socială, acceptarea normelor și a convențiilor colectivității și a secolului în care trăiești?! Să fie oare caducă cu desăvârșire „lupta, goana după un ideal” de care vorbesc Eminescu și marii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă Sensul vieții, pentru mulți, este, nu-i așa, „goana după fericire”; iar, această „fericire” să fie la „doar” adaptarea socială, acceptarea normelor și a convențiilor colectivității și a secolului în care trăiești?! Să fie oare caducă cu desăvârșire „lupta, goana după un ideal” de care vorbesc Eminescu și marii romantici germani și englezi, iar cuvântul însuși, „ideal”, este aproape ieșit din vocabularul nostru, așa cum se întâmplă cu unele obiecte care sunt uitate prin colțurile camerelor și apoi urcate în pod
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]