3,793 matches
-
în întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu vreau să-i fac pe studenți să mă aștepte. Asta ar mai lipsi, să se răspândească vorba că alerg prin pădure la ora când trebuie să-mi țin cursul... O iau la goană înapoi fără să mai bag nimic în seamă, nici n-o să mai recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e o casă la fel cu toate celelalte, iar unicul mod de a o distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în aer liber unde poți să și dormi și o piscină privată, sau poate un safari de lux în Africa, unde ar face dragoste într-un pat acoperit cu plase contra țânțarilor, după care un șofer i-ar duce în goană, într-un Range Rover negru, impresionant, pe lângă elefanți și lei). Începuseră deja să-și cam facă ochii dulci, când Emmy îl întrebă pe Paul — în treacăt, i s-a părut ei — ce părere are despre copii. El ridică iute capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încerca din toate puterile s-o nege, și care totuși continua să existe în el ca o sursă de neliniște. Într-un sens, el avea sentimentul că ciuma încetase prea brutal, nu-și regăsea prezența de spirit. Fericirea sosea în goană, evenimentul alerga mai repede decât așteptarea. Rambert înțelegea că totul îi va fi redat dintr-odată și că bucuria este o arsură pe care nu o poți savura. Toți, de altfel, mai mult sau mai puțin conștient, erau asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru un moment, prin schimbarea unui semn de punctuație, dilema care, de fapt, Îl omorîse pe Hamlet. Care e Întrebarea? Interogarea interogației, un fel de reducere la absurd a oricărei probleme existențiale. Uneori o urca pe șaua din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fost dărîmat de mult sau cazinourile de acolo ar fi devenit biserici, prostituatele s-ar fi călugărit, ar fi fost Închis Hollywood-ul; fiecare cetățean ar fi devenit aproape un sfînt, gata cu casele de modă, cu mîncarea În exces, cu goana după bogății, industria ar fi fost mult diminuată; americanii nu ar mai fi pornit războaie, fie ele și de pacificare - nimeni nu ar mai fi omorît pe nimeni. Ce ar fi ajuns băncile? Pentru că ar fi fost un păcat să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe Omar să facă același lucru, strecoară În urechea celui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă, dar mult mai mic decât propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
m-am Îmbarcat spre Vechiul Continent. Bunicul tocmai Își aniversase cei șaptezeci și șase de ani, Îmi scrisese mie, ca și mamei, scrisori lacrimogene. Ținea să mă vadă, fie și pentru o singură dată, Înainte de a muri. Am plecat În goana mare, Întrerupându-mi toate studiile și, pe vapor, Îmi pregăteam rolul pe care trebuia să-l joc, să Îngenunchez la căpătâiul lui, să-i țin cu curaj mâna rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu ieșise Încă din casă, dar, În loc să se Întoarcă de unde plecase, omul o luă la goană cât Îl țineau picioarele către rădvanul care-l aștepta. Seyyed Djamaledin a murit În câteva minute. Seara, agenții Sultanului au venit să-i ia trupul, care a fost spălat, apoi Îngropat În mare grabă.” Relatarea prințesei se Încheia, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Goana după cumpărături la New York Pentru Gemma, care a știut întotdeauna cât de importantă e o eșarfă Denny and George pentru o fată. MULȚUMIRI Mii de mulțumiri pentru Linda Evans, Patrick Plonkinton‑Smythe și extraordinarei echipe de la Transworld; și, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune... ― Te ocupi de sas, îi ordonă. Ash, rămâi aici și acoperi această extremitate în caz să monstrul mă doboară. Parker, tu și Lambert acoperiți ieșirea a doua de care ți-am spus. Îi privi în liniște. Ripley parcurse în goană vestibulul până la sasul tribord. O scurtă privire pe detector o liniști. Nimic de semnalat primprejur. Apăsă pe un buton roșu de pe panou. Un ușor zumzet umplu această secțiune a coridorului. Tambuchiul masiv al sasului se urni. Când totul fu aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare și poți săpa un mormînt: țărmul. Dar tu ce speranță ai, Proteu? Truda de a face ceva care să dureze abia Începe acolo unde tu renunți și pleci mai departe. Privește afară. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia succesului, în privirile descurcăreților. „Sună-l pe Vlăduț, amantissime, că te-a căutat ieri fiică-sa, aia cu blănurile...“ Și era aprilie, ora unsprezece, bioritmul optim, superbă dimineață de vineri, deja vineri, în goana bezmetică a calendarului și vorbelor. Așa că nea Gică Teodosiu receptase fără întârziere apelul trimis către tov Titi, o sunase imediat pe Liliana, de la depozitul special, fiica tovarășului Vlăduț, șeful serviciului special, cumnatul Smarandei, directoarea magazinului pentru persoane speciale, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fragment) Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine ... O negură te învăluie și p arcă din neguri e urzit și conturul tău. 50 În fața mării, unde am stat, privind neîntrerup ta goană a talazurilor, acolo m‐ am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. ... După linia aceia ai lăsat tu visurile tale de copilă, întâile tale prietenii, toate dorurile tale, pe care eu astăzi trebuie să le trăiesc
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe‐ o pajiște săracă Pune‐ odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână și se pleacă. Scârțâind
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
iconar. Da‐era un om sucit, Dumnezeu să‐l ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar lutul slab, blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]