3,274 matches
-
fie singura regulă; istoria nu există cu adevărat în nici un sens mai strict sau inteligibil; nu putem cunoaște viitorul, nici trecutul și, se pare, nici măcar prezentul" (Virgil Nemoianu). Postmodernitatea neantizează orice urmă de determinare în istorie, totul este sub semnul hazardului, situat sub guvernarea absurdului. Orice filosofie a culturii comprehensivă n-ar avea instrumentele capabile să cuprindă această lume fluidă. Și totuși, într-un haos generalizat să nu fi rămas nimic care să funcționeze? Hazardul se numește hazard tocmai pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în istorie, totul este sub semnul hazardului, situat sub guvernarea absurdului. Orice filosofie a culturii comprehensivă n-ar avea instrumentele capabile să cuprindă această lume fluidă. Și totuși, într-un haos generalizat să nu fi rămas nimic care să funcționeze? Hazardul se numește hazard tocmai pentru că e constituit din unele elemente, dintr-un anumit număr de "părți" extrem de diverse ca natură și comportament. Putem cu ușurință da postmodernismului dreptatea lui (de dragul discuției, deși nu e neapărat necesar să credem că ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este sub semnul hazardului, situat sub guvernarea absurdului. Orice filosofie a culturii comprehensivă n-ar avea instrumentele capabile să cuprindă această lume fluidă. Și totuși, într-un haos generalizat să nu fi rămas nimic care să funcționeze? Hazardul se numește hazard tocmai pentru că e constituit din unele elemente, dintr-un anumit număr de "părți" extrem de diverse ca natură și comportament. Putem cu ușurință da postmodernismului dreptatea lui (de dragul discuției, deși nu e neapărat necesar să credem că ar reflecta adevărul sau
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de dragul discuției, deși nu e neapărat necesar să credem că ar reflecta adevărul sau întregul adevăr), însă nu putem pur și simplu nega ceea ce ne sare în ochi, lucrul care, la urma urmelor, face posibilă existența oricărui sistem "guvernat de hazard": multitudinea și varietatea. Dacă așa stau lucrurile, atunci postmodernismul trebuie să conțină cel puțin cîteva fragmente bazate pe continuitate și identitate" (V.N.). Elementele de continuitate și identitate sînt nu doar posibile în postmodernitate, dar, cum sîntem atenționați cu îndreptățire, "ci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
meseriei lor. Evoluția este în plină desfășurare". Constituția universitară care a asigurat independența, continuitatea și calitatea învățămîntului academic european de-a lungul cîtorva sute de ani a devenit fictivă. Ceva nu s-a schimbat, a continuat să-și păstreze actualitatea, hazardul. Ponderea atît de accentuată a hazardului în cariera universitară nu-și are principala cauză în slăbiciunile omenești, totdeauna prezente în astfel de selecții. Ar fi nedrept, ne spune sociologul, să le imputăm unor personaje mediocre din universități sau ministere responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
desfășurare". Constituția universitară care a asigurat independența, continuitatea și calitatea învățămîntului academic european de-a lungul cîtorva sute de ani a devenit fictivă. Ceva nu s-a schimbat, a continuat să-și păstreze actualitatea, hazardul. Ponderea atît de accentuată a hazardului în cariera universitară nu-și are principala cauză în slăbiciunile omenești, totdeauna prezente în astfel de selecții. Ar fi nedrept, ne spune sociologul, să le imputăm unor personaje mediocre din universități sau ministere responsabilitatea unei situații care face ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
degrabă în legile care guvernează acțiunile desfășurate în comun de oameni, în special acolo unde e vorba de mai multe organizații, în cazul de față facultățile care fac propunerile aprobate apoi de ministere". Și în argumentarea gradului de generalitate a hazardului atunci cînd se manifestă legile care guvernează acțiunile desfășurate în comun de oameni, sînt puse în paralel procedeele de alegere a papilor și/ sau președinților SUA, cînd rareori favoritul are șansa de a fi ales și cîștigător cel situat al
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ne așteptăm. Firește, ideile n-ar fi venit dacă n-am fi meditat îndelung la masa de scris și dacă la baza lor n-ar fi stat probleme pasionante. Oricum ar fi, omul de știință trebuie să accepte faptul că hazardul se strecoară în fiecare lucrare științifică, și anume sub chipul îndoielii privitoare la inspirație: va veni ea sau nu? Poți fi un cercetător strălucit fără să fi avut niciodată o idee valoroasă. Ar fi însă o gravă eroare să credem
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
O cale pe care nu oricine o poate adopta. Și cel mai puțin caracterele slabe, în special oamenii care nu-și pot menține echilibrul interior decît avînd un statut social sigur. Viața ziaristului este însă, în toate privințele, total supusă hazardului, și încă în condiții care-i pun la încercare siguranța de sine într-un mod neîntîlnit în alte profesiuni. Dar poate că frecventele experiențe amare din cariera ziaristului nici nu sînt măcar aspectele cele mai neplăcute ale meseriei sale. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
copilă, dispărută eroic la 21 de ani, pentru mai multe motive. În primul rând pentru a fi, simbolic, alături de părinții ei cutremurați, albiți și incapabili să înțeleagă resorturile unei asemenea nenorociri. Pentru că în cazul unor astfel de tragedii, jocul destinului, hazardul sau incapacitatea omenească de a înțelege complicatul joc al divinității nu sunt, nu pot fi, omenește vorbind, explicații de luat în seamă. Arsura durerii e prea vie pentru a putea fi altfel atenuată, din nefericre, decât de curgerea inexorabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În turn. Dar fresca nu era menită nici unei durate nelimitate, nici expunerii pentru public. Odată Încheiată, pictorul avea să părăsească locul și acesta avea să-și urmeze propriul destin. Din acel moment, aveau să-i continue munca doar timpul și hazardul, cu pensulele muiate În propriile lor combinații, complexe și matematice. Asta făcea parte din natura Însăși a operei. Faulques a continuat să observe marele peisaj circular, alcătuit În mare parte din amintiri, situații redăruite prezentului În culorile acrilice de pe perete
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trebuia să facă nicicând, Faulques era sigur că munca lui din turn Îi amintea fotografiei ceea ce era ea În stare să sugereze, dar nu și să izbutească: vasta viziune circulară, continuă, din haoticul joc de șah, regula implacabilă care guverna hazardul pervers - ambiguitatea a ceea ce guverna ceea ce nu era absolut deloc Întâmplător - din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o admirau amândoi (și natura, subliniase ea, are pasiunile ei), Își luaseră un rămas-bun impersonal În tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin sălile muzeului, cu altă coincidență scurtă, de astă dată fără vorbe și surâsuri, În fața sticlirii ondulate a apei dintr-un tablou de Diego Rivera, care Întrețesuse destine fără ca vreunul din ei să fi fost conștient de asta. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se puteau stabili Între lucruri În aparență fără legătură Între ele: picturi, vorbe, amintiri, oroare. Părea că tot haosul lumii, răspândit cine știe cum pe pământ de capriciul unor zei beți ori imbecili - o explicație la fel de bună ca oricare alta - sau de hazardurile fără milă ar fi putut să se pună brusc În ordine, devenind un ansamblu cu proporții precise, sub cheia unei imagini nebănuite, o vorbă zisă din Întâmplare, un sentiment, un tablou privit alături de o femeie moartă În urmă cu zece
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră a hazardului și naturii, implacabile amândouă - urma lăsată de labele și coada crocodilului care venea târâș. Faulques trăsese nouăsprezece poziții când o santinelă, cu pușcă și ochelari de soare, care purtau eticheta controlului de calitate lipită pe lentila stângă, se apropiase și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
natură și la viața Însăși: cutremure, bacterii, stimuli, gânduri. Trăim În interacțiune cu peisajul confuz care ne Înconjoară. Dar e adevărat că un sistem haotic e supus unor legi ori reguli. Mai mult: există reguli făcute din excepții, ori din hazarduri aparente, care s-ar putea descrie cu legi formulate În expresii matematice clasice. Rezumându-mi conferința, dragă amice, și Înainte ca tu să plătești nota: chiar dacă nu pare, În haos există ordine. Și fisura aceea din perete - una dintre atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la temperatura de trei mii de milioane de grade Kelvin, situat Între cele paisprezece secunde și cele trei minute de după Big Bang, Începutul unui șir de Întâmplări precise, care fac omul și apoi Îl omoară. Zei beți care joacă șah, hazarduri olimpice, un meteorit rătăcitor cu un diametru de doar zece kilometri, care, lovind Pământul și anihilând toate jivinele cu o greutate mai mare de douăzeci și cinci de kilograme, lăsase cale liberă mamiferelor pe atunci mici și temătoare care, peste șaizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
foarte reușită, dinamică, În stilul unei secvențe de film privite fotogramă cu fotogramă; dar nici măcar o fotografie modernă, deliberată, făcută cu viteză mică de obturare și expunere Îndelungată a filmului n-ar fi putut obține vreodată același efect. Timpul și hazardul pictau și ele, În felul lor. Faulques, prădător grafic fără complexe, pictase călărețul din frescă cu toate acestea În minte; de aici rezultau aerul de fotografie mișcată al personajului, feluritele contururi pe care parcă le lăsa În urmă ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
n-a fost publicată nicăieri. Faulques s-a Întors Încet-Încet la turn, a cărui siluetă sumbră se distingea deasupra falezei. La nimic nu servea să-ți aduci aminte, s-a gândit. Dar era inevitabil. Între cele două puncte alese de hazard și de timp, muzeul mexican și șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje, Olvido Ferrara Îl iubise, fără Îndoială. O făcuse În modul ei deliberat și vital, egoist, cu un zaț de tristețe inteligentă În pauze. În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
De asta depindeau apoi bogăția recoltei, ravagiile făcute de vremea proastă, de grindină ori Înghețuri. A amuțit iar, privind tot marea și coasta frântă. La sfârșit, și-a scos ochelarii și a Început să-i șteargă cu poalele cămășii, gânditor. - Hazardul, numele pe care Îl dăm neștiintei noastre. Așa-i? Nu era o Întrebare. Pictorul de război s-a așezat lângă croat, privindu-i mâinile: late, scurte, cu unghii boante. Cicatricea de pe mâna dreaptă. După ce privise lentilele În lumină, Markovic Își
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
metri Înălțime, se zărea reflexul metalic minuscul al unui avion care lăsa o brazdă de condens lungă și dreaptă, de la est la vest. Au urmărit-o cu privirile, până când linia i-a dispărut În spatele crengilor de pin. — Unii Îi zic hazard, a continuat Markovic. Dar dumneata nu crezi cu adevărat că e asta. După ce te aud vorbind, e destul să-mi amintesc pozele dumitale. Să privesc pictura asta. Ți-am mai zis că Îți merg de multă vreme foarte aproape pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mare respect. La sfârșit a Încuviințat, dând lent din cap, cu aerul că era convins. — Înțeleg, a spus. Înțeleg foarte bine. Și uite ce concidență. Când eram mic, mama Îmi cânta un cântec. Ceva despre legile ori Înlănțuirile legate de hazard. Din vina neglijenței, s-a pierdut un cui, din vina cuiului - o potcoavă, din a potcoavei - un cal, din a calului - un cavaler. Și, la sfârșit, din vina tuturor acestora a căzut un regat. Faulques s-a ridicat, scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu ochii pe el. În lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Și nimeni. Fără să răspundă, pictorul de război a făcut stânga-Împrejur și s-a dus spre turn, iar celălalt l-a urmat foarte firesc. Sub soarele amiezii și pășind Împreună, umbrele lor păreau ale unor prieteni. - Poate că chestia cu hazardul e greșită, Într-adevăr, a comentat Markovic dezinvolt. Oare hazardul lasă urmele animalelor În zăpadă? Oare el m-a pus În fața aparatului dumitale de fotografiat ori eu Însumi m-am dus spre el, din pricini inconștiente, pe care nu izbutesc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stânga-Împrejur și s-a dus spre turn, iar celălalt l-a urmat foarte firesc. Sub soarele amiezii și pășind Împreună, umbrele lor păreau ale unor prieteni. - Poate că chestia cu hazardul e greșită, Într-adevăr, a comentat Markovic dezinvolt. Oare hazardul lasă urmele animalelor În zăpadă? Oare el m-a pus În fața aparatului dumitale de fotografiat ori eu Însumi m-am dus spre el, din pricini inconștiente, pe care nu izbutesc să mi le lămuresc? Și tot asta s-a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]