3,598 matches
-
de filosofie, formam o grupă și era o încântare să-i auzi pe profesorii Raveica, Știrbăț și Negru ce hermeneutică făceau și unde ajungeau vizavi de programele și documentele de partid și stat. Discursurile erau savuroase și se lăsau cu hohote de râs. Ca să fiu sincer, în perioada aceea au fost și momente foarte laxe. Nu am simțit îndoctrinare, pentru că era și un complex al activiștilor plătiți de Comitetul județean față de noi, profesioniștii. Era o complicitate partinico-academică în care noi între
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
plimba pe marginea piscinei cu un membru al delegației sale, când un al doilea membru s-a apropiat și l-a împins prietenește pe conducătorul delegației cubaneze, care a căzut în apa piscinei; cei prezenți s-au delectat, râzând în hohote, dar cel în cauză nu a spus nimic, a ieșit din piscină, și-a stors apa din barbă și s-a dus în vilă, unde și-a schimbat îmbrăcămintea. Întâmplarea a trecut ca un fapt divers, fără comentarii din partea vreunuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea! țipă acesta, încă nu prea iritat. Pînă aici i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cinste. Vă ajută, totuși, cineva? este întrebat Bumberică. Nu, nimeni. Dar autoritățile locale nu fac nimic? Nu, nu au ei timp de mine... Și totuși, copilul, unde stați? Pe unde apucăm. Lumea are lacrimi în ochi. O bătrînă plînge în hohote! Prezentatoarea se apropie cu șiretenie de biata ființă. De ce plîngeți? Un copil al nimănui... Eu îi dăruiesc pensia mea pe șase luni! Bătrîna întinde, cu o mîna tremurîndă, fîșicul de bani. Bumberică lasă ochii în jos și, cu mișcări încete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a suspinat din nou Halea. Lasă, iau păcatele asupra mea. În întregime, mai adaug rîzînd. În cazul ăsta... Am mîncat, am rîs și a fost o seară minunată. Te-ai oprit doar la acest păcat? întreb rîzînd. Ambasadorul izbucnește în hohote de rîs și răspunde ferm: Nu. Tot așa, luînd păcatele asupra mea pentru amîndoi. Totul a fost perfect și sîmbătă de dimineață coborîm în garaj. Acolo aveam un Moskvici, aproape nou. Garajul era spart, aparatura din mașina era lipsă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fericit o declanșează. Într-o zi, My vine misterioasă la soțul ei și comandă scurt: Scoate cutia! Ramón intră în rol și scoate cutia. My atunci scoate trei bancnote de cîte zece pesoși. Am economisit de la cheltuielile lunare... Rîd cu hohote. Ramón o ia în brațe și o învîrtește prin casă. Este mîndru de nevasta asta minunată, care îl surprinde mereu prin felul ei de a fi. După ce pun bancnotele, My apucă de cutie și mimează: Oh, n-o mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în siguranță. Un al doilea val le oferă un spectacol grandios, de apocalipsă, lovind din nou bătrîna hodoroagă... Raul însă are responsabilitatea moralului familiei. Uite, Amanda. Nu-i așa că merită să vezi un astfel de spectacol? Rîd, rîd cu toții în hohote, mai ales copiii care și-au revenit. Tati, mami, uitați-vă și valul ăsta ajunge pînă la noi... Ce frumos! Sînt veseli cu toții. Oare? Chiar și părinții, Amanda și Raul? Eleggúa nu glumește Am un sentiment ciudat, un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă este chior, să fie și mai chior, dacă este nevolnic, să fie și mai și... Nu, asta nu vreau. Dacă el este prost eu nu vreau să... Este prost? Atunci să fie și mai prost. Zîmbesc, apoi rîd în hohote, apoi îmi dau lacrimile de atîta rîs și babalawó este complet derutat. Da, asta da. Să fie mai prost decît este, cad eu de acord. Atunci îi facem nganga. Dar nu cumva cu... alte pedepse, babalawó. Nu, nici vorbă, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu pare să aibă nimic de ascuns). De altfel și fără telefon unii mușterii de la mesele învecinate îți strică liniștiți cheful și ciorba întreținându-se cu amicii din jur ca și cum ar fi acasă, în bucătăria proprie: cu glas mare, cu hohote de râs ascuțite, cu tachină rii de budoar. Prin orașe s-a răspândit obiceiul ca, din când în când, în piața centrală, o orchestră „de fițe“ să-și instaleze pagode întregi de scule muzicale, cu ajutorul cărora tero rizează sonor, ore
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câtă vervă și competență stâlcește, în joacă, limba franceză, în cutare scrisoare către Alceu Urechia („Douleurs vouloir pas passer!“), să râzi candid de asocieri de tipul „mitologic mitocănesc“, să savurezi alunecarea „Constituției“ spre „Costicuție“, să citești cu glas tare, printre hohote de râs, descrierea lenei cronice valahe drept „Pigritia orientalis fetida“ sau „stenograma“ năucitoare a modului „cum se înțeleg țăranii“. Când o vajnică matroană română își admonestează copilul care își bagă mâna în nas în prezența perechii regale, spunându-i, printre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se sburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardea mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pămînt 255. De moartea iubitei poetul nu se poate desprinde nicicând. Iată ce i se întâmplă lui Dionis când, în fața casei, iubita acestuia cânta acompaniindu-se de notele dulci ale unui clavir: I se păru atunci că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se zburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pământ 273. Preluând tema cunoscută viața este vis, firea poetului pare să încline mai degrabă spre vis dacât spre realitatea obiectivă, fenomen care întregește trăsăturile sale de caracter: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de pe front. Poate mă repet prea des, dar îmi mai amintesc, dragii mei, atunci eram soră la Leagănul de copii, când ni s-a luat Basarabia. Trăgeau toate clopotele în București și lumea îngenunchea pe stradă și mulți plângeau în hohote și spuneau : Ne-au luat Basarabia, parte din corpul nostru, dați-ne inima înapoi !, iar drapelele erau atârnate în bernă. Nu mai spun ce am trăit când ni s-a luat Ardealul, cu veștile cum că ungurii ne omorau semenii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi vrut să ies și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scapă, facem grilaje și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să le poarte lumea ca să nu Împută aeru’, și iar era bine că iar râdeam, de râs să fim și-n hohote să ne perpelim, astea erau vremurile pentru toți și până și pentru moșu’ cu buzunarele lui pline cu bani, acolo-i ținea, e cel mai sigur și cel mai sănătos. Luminează-mi mintea cu Înțelegerea sfintei Tale Evanghelii și sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Metalice a Cooperativei Glina. Pândeam din marginea ferestrei. Cât aș fi putut vedea ferindu-mă să nu fiu văzut, și deja vedeam ca ziua În Întuneric cele două siluete apropiindu-se. — Stai că trag! Țipătul lui Andrei irupse Într-un hohot de râs. Parcă ar fi dirijat cu țeava saltul dezarticulat al celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu erai?... — Io, dom’ major! Io și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai zici așa! Neli se strâmbă amenințător, scuturând brațul stâng și schițând un croșeu: Măi țâgane! - Hai, țuțule, că te-a scăpat țâganu’ de nămol. De mâine ies cu văru’ Relu pe plajă. Această veste Îi spori veselia. Râdea În hohote ce-i urcau sângele În obraji și făceau să-i strălucească ochii. - Nu-ți fac nici un cartof, măi țigane. Simțeam În râsul ei cât de tare se bucură că a scăpat de corvoadă prin arșiță și prin cioporul de lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-aici, până nu-ți trag una de zbori prin ușa aia. - Mâine la prima oră vă faceți bagajele! V-am scos din porție. La boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi! Zlate râde, se eliberează Într-un hohot sardonic, gata, ne-a trimis unde ne e locul. Laur Își trage șortul și-i arată ștremeleagul lui de neam prost pe jumătate Întărit, bălăngănindu-l ca pe un baston de cauciuc cu care stă să-l croiască pe spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca o ață!”. „ Vă mai amintiți, pățănia aceea... cu, „Părintele șoarec”...!” Un coleg îmi risipi gândurile, cu o întâmplare hazlie, foarte savurată de elevi, la vremea aceea și care mă privea direct... Ah, da, da !... ha, ha, ha !” și un hohot de râs, ne dezmorți frunțile... îndulcind ambianța. Uneori, o întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia la fugă.. dar simți plumb în picioare. A să le plătească Dumnezeu.. acolo, în Ceruri.. pentru faptele lor !”, se auzi bătrânul, ca de departe, scâncind, încredințat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dormiți în pace !.. V-ați făcut datoria..!”. Obrazul îi era scăldat de lacrimi. Se ridică și se mai uită o dată la fostul seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-ar fi..!”, și trecu într-un hohot înăbușit. Pe Baltă nu l-a văzut nimeni vreodată plângând. Se închinară toți... gândul purtându-i la Neagu filologul, primul lor camarad căzut, pe Hășmașu Mare. Tudosă și Nechifor și-au aflat mormânt în valea Bistrei, la poalele Ceahlăului. Hămăit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
maior, ca o palmă peste ochi luându-i vederea. „ - Ho-ho-ho...!” Ce mai soldat român..!”, silabisi batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Directorul școlii îl privi cu atenție sporită, uitând parcă de ce l-a chemat, pufnindu-l râsul și pe el... pentru o clipă. În timp ce directorul și însoțitorii săi se îndepărtau.. eu, nu mă vedeam din mulțimea de elevi care râdeau în hohote. „ - Și, cum, măi,.. chiar n-ai știut că „șoarece”, îi porecla ?!” Mă întrebă unul cu lacrimi în ochi. „ - Aaa..!”, în sfârșit, m-am lămurit și eu. Ha-ha-ha..! râseră băieții, amintindu-și cu plăcere pățania, petrecută cu atâția ani în urmă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]