3,902 matches
-
Da, voi vorbi cu ceilalți în legătură cu "Dialog"-ul. Am să-ți dau și eu bani, în acest sens. Vei zice că mi-l trimiți tu etc. Nu. Știu că hîrtia care vi se dă este (cel puțin de un timp) hotărîtă și de abonamente. Voi vorbi și cu alții, cu Nelu Stanciu, de exemplu. Ți-am mai scris o scrisoare zilele acestea. Pleci undeva în această vară?! Eu plec, cred, lunea viitoare. Tel. din București unde pot fi găsit: 75.27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cei doi s-a purtat cu glasuri ridicate și aprinse. În acest timp, Mihai aștepta neliniștit în anticamera de la parter, alături de aghiotanți. La ora unsprezece, Antonescu a coborât din biroul Regelui, roșu la față și încruntat, dar cu un aer hotărât. S-a oprit pentru o clipă lângă prințul moștenitor. «Alteța voastră nu are motive de îngrijorare», rosti generalul. Situația este gravă, dar generalul o ține sub control». De la înălțimea sa de peste un metru optzeci, Prințul Mihai își coborî privirea întrebătoare spre
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
să izbucnească marea conflagrație. Nu întâmplător, după încheierea la 23 august a “Pactului Ribbentrop - Molotov”, la 1 septembrie 1939 Germania atacă Polonia; la 3 septembrie Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei, fără a însoți această declarație de vreo acțiune hotărâtă. În timp ce armata poloneză se opunea ofensivei hitleriste, la 17 septembrie armata sovietică a pătruns în Polonia, oprindu-se în fața Varșoviei, în conformitate cu punctul 2 din protocolul secret adițional al “Pactului Ribbentrop-Molotov”. De această dată, cele două state occidentale, Anglia și Franța
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
să nu mai urc în pom c-o să mă doară mai tare. Eu m-am folosit de scară și-am continuat să culeg, doar de pe crengile, de la poalele mărului. Între timp, băieții dovedindu-se tare harnici, au coborât din meri, hotărâți să treacă la culesul perelor. Au ajutat la căratul coșărcilor cu mere și-apoi au ochit un păr cu pere domnești. Mama le a zis să ia o pauză, dar ei s-au îndreptat spre măr, au mutat scara și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau să mintă. și apoi, nici n-avusese timp să ascundă bucățica de iască În urechea calului. Doar acesta se speriase Înainte ca omul să apară. Cu o mișcare hotărâtă desfăcu de pe boneta albastră agra fa de argint care prindea o pană albă și i-o dădu bărbatului din fața ei. — Străine, spuse ea cu demnitate, mi-ai salvat viața și-ar trebui să-ți mulțumesc altfel decât cu acest dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i excomunice pe cei doi păcătoși. Legatul, Hugo de Die, era burgund, și clerul francez nu-l vedea cu ochi buni. Exco mu nicarea a fost privită ca un amestec În jurisdicția Bisericii francilor, care s-a arătat totdeauna foarte hotărâtă să-și apere autoritatea În propria țară. Astfel că, de Îndată ce burgundul a pronunțat hotărârea de excomunicare, episcopii francezi s-au Întrunit Într-un conciliu la Reims, unde au votat În favoarea regelui. Au fost dezbateri furtunoase, episcopii s-au certat zile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual al ielelor hotărâte să tulbure și să mutileze viața unor oameni pașnici și nevinovați? Vom vedea mai departe... 2. ACASĂ Când am ajuns acasă, era întuneric. Am deschis încet ușa de la tindă și am intrat. Nimic. Nicio mișcare. Mă așteptam ca mama să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a durat câteva momente bune. În clasă nu se auzea nici musca. Văzând că pe coridor nu se aud pași, am slăbit strânsoarea și ne-am tras cu toții sufletul, rămânând mai departe pe poziție. Deodată se aud pași. Tot mai hotărâți, mai aproape și mai aproape și se opresc în fața ușii. El e! În clasă, liniște. El apasă puternic de clanță în jos, noi cu toată forța în sens contrar: de jos în sus. Mâinile noastre mici și slabe nu aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fragmentată inelar, pe compartimente funcționale. Și iarăși gânduri negre și disperate ne bântuiau ființele noastre fragile și exponențiale sub forma unei întrebări de structură binară, ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sunt așezați în ultima locuință terestră: cimitirul. Și acest fapt nu era cauzat de vreo scăpare nevinovată și pardonabilă a inginerilor proiectanți, care omiseseră trecerea pe planșetă a unui astfel de obiectiv. Nu. Era politica perversă și criminală a comuniștilor, hotărâți să unifice toate cultele într-o singură și universală cupolă, sub fâlfâitul caracatiței roșii ATEISMUL. Au încercat să ne deposedeze și de ultima noastră nădejde, de ultima speranță cuibărită în sufletele noastre, de ultimul punct de sprijin împotriva ororilor săvârșite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fiul dansând pe scenă, Tiberiu fiind prim balerin la Opera Română (Tiberiu Almosnino), cum nu-și putea dezlipi ochii de la fascinantă poveste de pe scenă. Dar câte n-am vorbit noi! Are o vioiciune tinerească în ochi, aproape ghidușă, are mersul hotărât (mi-o imaginez câteodată făcând, poate, câteva mișcări de balet, amintindu-i de mama), poartă mereu bijuterii mari, pe mâna stângă îi poți vedea un inel cu piatră mare. Părul alb și-l poartă cu semeție, cu o cochetărie adolescentină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
repaus binemeritat. I-a condus apoi mai departe, până la trecătoarea peste munți, pe unde au trecut Lewis și Clark, cucerind astfel Oregonul pentru americani. Sculptorul Leonard Crunelle i-a așezat frumoasa statuie - În mărime naturală - pe terenul Capitoliului, stând dreaptă, hotărâtă, liberă, cu mâna ținând strâns legătura din spate, unde era copilul. Fața e Îndreptată spre vest, spre Munții Stâncoși. Ea privește Însă spre locul natal, locul unui popor odinioară mare și puternic. Ea a salvat multe vieți și a adus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
abia instalată În șea, mânzul scapă și Începe o goană nebună. Cu greutate am reușit să-l prindem. Puteam să asistăm la o Întâmplare ca aceea a micuței Bonnie, fetița lui Rhett și Scarlett O Hara, din Aripile vântului. Plecăm, hotărâți să terminăm cu capitulările. La ieșierea din oraș, seara, un bătrân și soția s-au răsturnat Într-un șanț și așteaptă acum salvarea. Seara dormim la Mineola, Într-un camping. A doua zi, pe la Shreveport am intrat În Louisiana. Louisiana
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În 1792, și după ce a fost arsă de englezi În 1814, a fost refăcută În 1818. La poartă nici o santinelă. În curte, Îmbrăcat Într un bluzon, cu mânecile suflecate, se plimbă un polițist uriaș. Ne vede că intrăm cu pași hotărâți și nu schițează nici un gest. Ne lămurește că nu putem vizita interiorul. De altfel se făcea curățenie, președintele Roosevelt fiind plecat. Seara suntem invitații domnului Boncescu, de mult timp consilier pe lângă legația română de acolo. Domnul Boncescu e mare mason
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fiind autori ai libretului de operetă „Moș Ciocârlan” (1901). Gazeta Bucovinei, ziar întemeiat la Cernăuți la 14 mai 1891 de către luptătorii bucovineni adunați în societatea politică „Concordia”, sub conducerea boierului Grigorcea. Director al ziarului era Pompiliu Pipoșiu. Prin articolele sale hotărâte, energice și pline de avânt național, Gazeta Bucovinei a știut să mobilizeze întreaga conștiință națională și cuvântul său era socotit un adevărat îndreptar politic. (Din aprecierile Revistei Bucovina nr.3/1943, p.146) * După obiceiul de la Sibiu sau Timișoara, la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
putere pe care nimeni nu putea să i-o ieie, fiului țăranului din Cârlibaba, fiindcă el singur și-o dase... Biruința lui culturală a fost o încurajare pentru inteligența românească din Bucovina, iar ieșirea lui în luptă a fost un hotărât îndemn pentru ruperea cu trecutul și îndreptarea spre acel iredentism la capătul căruia sta Unirea”... Cât despre Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu în al său editorial care purta numele istoricului de la Neamul Românesc scria : ...” Iorga nu e numai un răzvrătit care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi invitați la o ședință în care se va decide ce atitudine și ce măsuri ar fi de luat ca jurnalul nostru să poată apare mai departe sau să se decidă sistarea lui definitivă, eventual poate numai pe un timp hotărât.” În 1912 Viitorul își reîncepe activitatea tot de la numărul 1, dar în anul IX de la fondare și totalizează încă 45 de numere cu 180 de pagini, cu apariție săptămânală. „Din cauza lipsei de bani” jurnalul n-a apărut în perioada 1
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sub patronajul domnului dr. C.Angelescu, ministrul Instrucțiunii, va fi de-acum înainte un caleidoscop în care vom vedea întreg lanțul mișcării românești din nordul Bucovinei. Primul număr al revistei îl semnează un mănunchi de suflete românești, dintre cele mai hotărâte la luptă. După un frumos cuvânt înainte, semnează dl. prof. Teodor Balan un articol despre Țara Șipenițului. Dl. Ovidiu Țopa împrospătează amintirea moșneagului Dionisie Bejan, care timp de 30 de ani a luptat pentru învierea românismului din nordul Bucovinei”... (de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai aveau și alt sfat de la revista lor: „Păstrați revista Viața Bucovinei care, colecționată număr cu număr, va oglindi odată viața spirituală a Bucovinei, ale cărei multiple probleme vor fi tratate în aceste rânduri din perspectiva unui tineret activ și hotărât.” Revista a publicat probleme de știință regională, de ordin general, analize artistice, schițe literare, traduceri, date statistice, cronici externe, interne, culturale, sportive și sociale, reproducea clișee interesante, publica un dicționar politicoeconomic, un caleidoscop internațional etc. Iată care era populația orașelor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu întârziere fiindcă, vreme de trei zile, încheietura mâinii drepte mi-a fost „artitrizată” și n-am putut scrie. Chiar și acum scriu cu dificultate! Și soția mea, și eu suntem dezolați aflând de micul dvs. accident (tromboză?). În mod hotărât, New York-ul nu vă priește! Sper că stați la pat - și nu doar pentru câteva zile. What about taking a good rest for a fortnight? În legătură cu cecul dvs.: Facultatea noastră v-a pregătit un cec de 200 $, dar Administrația a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că noi documente vin să dea substanță ipotezei sale privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea datate. Cităm, la întâmplare, prestigiul astăzi destul de fanat al psihologiei jungiene, închiderea hotărâtă și de altfel reciprocă față de iranologia engleză, receptarea entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
culturală în general elemente care ar avea perspective să se dezvolte ca critici literari". Principalele sarcini ale scriitorului, comunicate de același Novicov, erau: lupta pentru "apărarea Păcii și construirea socialismului; valorificarea experienței literaturii sovietice și însușirea metodei realismului socialist; combaterea hotărîtă a influențelor ideologiei burgheze imperialiste în literatură". Din 1951, almanahul își schimbă titlul, se va numi Iașul Nou, cu o ritmicitate lunară. Din primul număr sînt selectate de Lucian Dumbravă poeme "combative" gen: "Cîntecul Congresului pentru Pace ("Ni-i liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Jebeleanu etc.), pe de o parte, poezia care dezbate probleme de interes general uman (cu realizările notabile ale lui Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Mihai Dragomir, Fl. M. Petrescu, Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Ion Rahoveanu etc.) se completează reciproc, atestînd prezența hotărîtă a poeților noștri în plină actualitate". La modă erau și au rămas pînă la Revoluție excursiile de documentare prin care scriitorii prezenți în cîmpul muncii își cunoșteau viitorii eroi din poemele, prozele, reportajele pe care se grăbeau să le publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai pot rezista la fugă; mă duc la sora mea în sat, ajung dimineața, și la ora zece sînt arestată. Mă duce la Rădăuți; acolo e venită echipa fulger, intră mă ia la întrebări, unde-i soțul, dar eu foarte hotărîtă, că dacă mor și tot nu spun. Zic: păi nu știu; încep și mă bat de mă usucă, și eu tot așa țin tot timpul, că nu știu. După ce a văzut că după atîta bătaie zic numai nu știu, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
panică generală în toată sala. — Ce este cu mascarada aceasta ? întreabă Cristi. V-am spus doar, dacă aveți întrebări, mă puteți aștepta după con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund, dar foarte hotărât și energic, se întoarce la colegii săi și le ordonă să-l încătușeze pe Cristi. — Poftim ? sare acesta, iar sala toată parcă înnebunește. — Liniște ! țipă piticul în uniformă. — Pentru ce să fiu arestat, mă rog, domnule ? întreabă speriat Cristi, în timp ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]