19,706 matches
-
clipa următoare, s-au pierdut Într-o Îmbrățișare prelungă și plină de foc... ― Mi-a fost atât de dor de tine, dragule! Simțeam că ard În toate acele ore de așteptare Între patru pereți, dominată doar de grija pentru băiat... ― Imaginează-ți că și mie mi-a fost dor peste poate de tine, scumpo. ― Da, dar tu ai mereu cu cine schimba o vorbă. Fie el și un bolnav. ― Ai dreptate, iubito... La clinică, profesorul Îl aștepta deja. ― Hai să vedem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pansamentul de la picior, m au așezat pe targă și drumul a devenit mai cu spor... Priviți voi la acest om din fața voastră! Uitați-vă ce chip cioplit În piatră are! Crezi că sufletul nu-și mai are locul În el... Imaginați-vă Însă că tot drumul a mers pe lângă targă, ținând mâna pe piciorul meu rănit... „Te doare tare, frate? Mai rabdă puțin și o să fie bine”. De multe ori Îi oprea pe cei care duceau targa: „Stați, să văd dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o vinit din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul după voi. Somn ușor, băieți”. „Să trăiți, domnule căpitan! - am răspuns noi, cu suflet cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă, pe lângă Păpădie și Undiță - cei cu care am executat cele mai grele misiuni, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiecare caz din salonul lui, cu lux de amănunte... Să vedem dacă rezistă. Îl vom lua după noi și În salonul unde se află colonelul Zdup, să-i vedem față În față pe amândoi... ― O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci, treci prin saloane doar așa „cu sloboda”, cum se spune acolo la Pomârla lui tata Toader... ― Și a mea, domnule profesor. ― Întocmai. Da’ poate fi oleacă și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la lumină faptul că nici cel mai documentat și cuprinzător tratat de psihologie nu ar fi În măsură să redea toată Întinderea și forța psihicului omenesc... De această dată, a venit rândul profesorului să gândească: „Uite ce poate să-și imagineze o minte tânără și cu resurse intelectuale deosebite!” Se simțea parcă trezit la o realitate nouă. A răspuns visător: ― Într-adevăr. Materializarea unei asemenea supoziții ar duce la redescoperirea omului În toată complexitatea și splendoarea lui. Această „Enciclopedie” a sufletului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
munții Tatra. Într-o bună zi, am luat o birjă și m-am dus la spital, să Întreb de salvatorul meu... Aveam să aflu Însă că acolo, la Cotu Donului, a căzut prizonier la ruși, cu spitalul lui cu tot... Imaginați-vă, scumpilor, cum așteptam eu aproape fără speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă nu Îndrăzneam să tulbur liniștea neprețuitului meu salvator
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vă spun că adineauri, la intrarea În spital, m-a Întâmpinat piranda... ― Ooo! Da, știu că te-a Îndrăgit! ― Ne-a Îndrăgit pe amândoi, domnule profesor. Până să mi spună scopul pentru care m-a așteptat, trebuie să vă imaginați că am fost martorul unei adevărate pledoarii privind ajutorul pe care i l-am dat și dragostea care ne-o poartă. În final, a Întrebat dacă și când mergem la ei, fiindcă ne așteaptă negreșit. Răspunsul trebuie să i-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sî trecim În ceea lumi... ― Apoi acolo-i o avere, oameni buni. Nu putem primi asemenea valoare - a vorbit țăranul cu plete albe. ― Și dacă am primi, iar unul dintre ai dumneavoastră ar duce vorba cine știe pe unde... Vă imaginați ce am avea de tras? - a pus Întrebarea tânărul. ― Da’ cini știi di trebușoara aiasta? Doar bulibașa șî cu mini. ȘÎ noi avem lacât pi gurî, cî Dumnezău ni vedi șî nu ni iartî dacî facim rău cuiva. ȘÎ mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii. Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii de pădure, că altfel cine știe unde ajungem? Aici, de bine de rău, nu Îngheață apa când o arunci În sus și nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care variantă optezi? ― Eu sunt pentru contra! - a răspuns Gruia râzând. ― Uite ce a putut să-mi facă „moș Creangă”!... Numai el a fost În stare să răspundă așa În fața domnilor ministeriabili la congresul acela al Învățătorilor de la București. Îți imaginezi ce râs a putut să provoace, deși el și-a exprimat opțiunea corect. Cu alte cuvinte, era contra propunerii puse la vot și nimic mai mult - a vorbit Maria printre hohotele de râs... ― Asta-i limba românească, scumpa mea. Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și eu am trecut prin asemenea momente. Nu sunt cele mai plăcute și ușor de ținut În frâu. Astăzi Încearcă să treci În revistă lucrările tale, dar privindu-le În ansamblu doar și nu În amănunt, fiindcă pierzi mult timp. Imaginează ți Întrebările care ți se pot pune și inițiază un răspuns. Doar Începutul... Diseară, după contravizită, te aștept, să mai stăm de vorbă... ― Voi Încerca stratagema propusă de dumneavoastră și diseară voi veni. „Eu mă Întreb: Oare profesorul nu are
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun că va fi prezent și directorul spitalului. „Ceilalți” - cred că știi despre cine ar putea fi vorba - vor fi și ei prezenți; În comisie sau „pe de lături”. Și acum, gata cu gândul Înfipt În cele ce vor urma... Imaginează-ți de pildă că acolo În Pomârla ta, prin 1879, s-a deschis Institutul Academic Anastasie Bașotă, care era destinat fiilor țăranilor nevoiași de pe moșiile boierului Anastasie Bașotă. Și că a fost orânduit „După metodul celor din Paris”... pentru care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hârtiile pe masă și-a scos stiloul, l-a rânduit alături și cu un vid de nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu cine știe cărui cerber! Drept urmare, ai timp de gândire. Folosește-l!” - i-a șoptit gândul de veghe. „Așa voi face, vecine. Mă bucur că ești prezent” - i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după o serie de demersuri, el încă nu reușise să obțină nimic. Cu o grosolănie amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înlocuită cu ateismul... Crime de felul acesta!... Și pentru asta urma să plătești și tu?... Câtă "omenie" din partea unora care se bat cu cărămida-n piept pentru crezurile lor umaniste!... Comuniste, adică... Da, pentru asta... Tu nu poți să-ți imaginezi, dragă Einstein, ce-nseamnă să ajungi în situația asta... Eram în ultimul an de școală și mă simțeam atât de disperată, că într-o zi m-am trezit stând pe calea ferată și așteptând să vină trenul... Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel de decizii spitalul nostru este o măcelărie ! Vă imaginați poate că această decizie personală vă poate da dreptul la un tratament privilegiat ? De unde până unde această pretenție de tratament diferit în cazul că se ajunge la imposibilitatea de vindecare ? Această imposibilitate poate surveni la orice pacient nu numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văd acum pentru prima dată ? Am avut și eu secretul meu ca să mă asemăn fratelui mai mare și mai iubit de toți. Voiam să te contrariez și să te fac să mă invidiezi și tu odată. Nu mi-am putut imagina că asta o să-i facă rău doamnei Dora și nu înțeleg de ce să se fi emoționat într-atât ca să i se facă rău. A trecut. Emoția... Cum să nu fiu emoționată și să nu mă pierd cu firea când bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a Minodorei pe lângă oribilele întâmplări pe care voi le-ați trăit cu adevărat ? Continuă, te rog, Teodora, poate că ai nevoie și tu să te confesezi, iar eu am plecat în căutarea unor fapte a căror grozăvie nu o puteam imagina, dar pe care trebuie să le aflu până la capăt, orice ar fi să fie. Ai dreptate. O confidență, sau chiar mai mult decât atât. Un fel de vidare a amărăciunii lăsate de ororile pe care le-am trăit. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem că pe acest pământ omul poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei erau oameni cu mult bun simț. Dar totuși, treisprezece persoane într-un spațiu în care opt ar fi fost deja mulți... Ca hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și duceți-i pe amândoi la țintirimul dobitoacelor! Pentru Roibu voi tocmi o vorbă-două de adio... Sârma Nici nu vă puteți imagina cât a avut de pătimit Ghiță Solovăstru de când l-a văzut pe aprigul tovarăș Timpan în persoană, cu un val întreg de sârmă izolată sub braț, instalându-se în cele două încăperi cu destinație comună de la demisolul blocului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-a zis Ghițescu în sinea lui, că așa îl numeau la birou, cu -escu, dar nu a reușit să-și materializeze ideea, deoarece întreaga lui capacitate de comunicare s-a blocat la auzul cuvântului sârmă. Așa, izolată, și-o imagina, de aluminiu, și prevăzută la capete cu microfoane mici, mici de tot, și sensibile că-ți înregistrează până și efortul actului fiziologic de la WC... orice șoaptă, posibil gândurile... Noroc, mare noroc, că nu i-a ciripit soției că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]