58,609 matches
-
un adevărat pom, doar un biet puiet pe jumătate uscat, cu ramuri tunse ca să nu ocupe prea mult loc. Pe unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bun o păstrase atâta vreme. I se părea penibilă, ceva mort, o piedică. A Împins o și a căutat pe pipăite pașaportul. În drum Îi trecuse prin minte că s-ar fi putut să dispară. Îi dăduse atât de puțină importanță, fusese atât de neglijentă, iar acum se ruga să-l găsească la locul lui. Slavă Domnului, era. A avut nevoie de ceva vreme ca să revină la mașină. Așa cum erau, cufundate În Întuneric și nemișcare, nu mai recunoștea poziția clădirilor din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu i se păruse totul după o noapte de nesomn și cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu gust, afișând un aer nespus de delicat. Cele două femei păreau vădit jenate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent deosebit de a sesiza grotescul din miezul întâmplărilor mărunte ale vieții, cărora nu le-ai fi acordat nici o importanță dacă nu apărea ea să le readucă în centrul atenției, să le dilate fantastic. Reușea de minune să împingă umorul către marginea lui era imposibil să nu-ți descrețească fruntea. Dar în afara intervențiilor ei însuflețite, a ciripitului sprințar, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două săptămâni după ce primise apartamentul, de ce săvârșise, procedând așa, o greșeală de neiertat în ochii soților Alexe? Probabil că intrase peste rând și din pricina lui, cineva, un anonim, era amânat cu încă o zi, o săptămână, o lună dar ce importanță mai avea un termen așa de scurt la cei câțiva ani de așteptare? Asta însemna neapărat că ești necinstit, mafiot, că nu te gândești decât la binele tău, că nu te doare nicăieri de amărâtul acela de anonim care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toată întâmplarea și doar în răstimpuri, imaginea sa reflectată în oglinda minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezând că prezența ei în casă i-ar fi putut stingheri, Larisa era o ființă prea voluntară ca să-i pese că babacii ei sau ai lui circulau prin apartament în timp ce ea avea chef de amor, asta nu avea absolut nici o importanță, era suficient să întoarcă cheia în broască, să răsucească butonul casetofonului, în șaizeci de minute cât dura până se termina înregistrarea muzicală, avea tot timpul să-și potolească simțirile, pe urmă ea deschidea ușa, își scotea capul ciufulit pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri, ce importanță avea adevărul acelui moment când mintea lor reușea să suplinească orice lipsă? În ultima clipă, chiar în seara ce avea să fie cea din urmă, ea își amintise că este femeie și îl privise îndobitocită. O, dacă el n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șovăielnic, spre marginea prăpăstioasă a tăcerii sale impuse, la început aprobă șovăitor vorbele Sidoniei, îl privi cu luare aminte pe Ovidiu, nu-i plăcea, afișa un aer superior, nesuferit: tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când au pornit, Sidonia și Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a fi de mare importanță, să-i aprindă sângele în vene iar ea să alerge desculță în hol ca să deschidă ușa. Poate dacă n-ar fi existat profesorii Alexe și pornirea lor maniacă de a clasifica, de-a închide într-un plic un întreg univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit, a declarat el, terminând stocul de cuvinte frumoase și s-a repezit la frigider unde pusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce greu este să vezi cum te cuprinde bătrânețea, să fii conștient că viața ți s-a scurs printre degete și ce ți-a mai rămas nu mai poate fi nicidecum esențial. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară stânjeniți dacă un cec de zece mii era suficient ca dar de nuntă. Ea le răspunse că nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă mică. Nu are importanță, au asigurat-o ei, ca părinți ei aveau obligația să... Privirea fetei căzu pe o carte despre Blaga. Zăcea așezată cu coperțile în sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă? Și cui, tocmai mie! Nu, ne-am văzut acum exact trei zile. Trei zile, fie, ce importanță poate să aibă o zi? Pentru mine are, spune-mi! Ieri a plouat, nu aveam umbrela la mine, am stat in cofetăria de lângă uzină. Am mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine are, spune-mi! Ieri a plouat, nu aveam umbrela la mine, am stat in cofetăria de lângă uzină. Am mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A plouat alaltăieri. Alaltăieri, la dracu, ce importanță are, voiam să spun că ploaia a spulberat o zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta plat, neguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi vrut să vii atunci, sau să telefonezi măcar. Mă pisezi mereu cu telefonul acesta! Pentru mine nu reprezintă nimic. Și apoi nu trecuse decât o zi. Da, știu, ce importanță avea, dacă era să-mi consult conștientul puteam fi sigură că nu vii. Dar o doream dincolo de logică, știi? Dincolo. Poate ploaia, zgomotul de afară, presant, liniștea din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic îndoielnic. Tu ai rămas a mea, numai a mea, unde vezi tu înșelăciunea? Nu degeaba încerc să te fac să înțelegi că tu trebuie să rămâi inaccesibilă pentru ceilalți din jur, măi, femeie, înțelege, pentru mine asta are o importanță capitală, tu ești oaza mea, tu trebuie să fii a mea, numai a mea, altfel n-ai valora mai mult decât orice altă femeie întâlnită aiurea, țin foarte mult la curățenia ta sufletească, trupească, pentru mine ești o oază, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese în față o mulțime de josnicii, îi spusese că era de-o frivolitate cumplită. Ce importanță are, i-a răspuns ea, dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă. O pălmuise, țipaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin ochii ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când exista balanța naturală, zi, noapte, rău, bine. Important e să știi să aștepți ora care vine, să nu te neliniștești. Privea cu lăcomie în jur. Nu voia să-i scape nimic. Crezuse că va fi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]