3,607 matches
-
sau regate mari precum Satara, Thanjavur, Sambhal, Jhansi, Jetpur, Udaipur și Baghat. În plus, Compania a anexat fără niciun pretext regatele Sind în 1843 și Oudh în 1856. Regatul Oudh a asigurat companiei venituri uriașe. Sistemul judiciar era nedrept cu indienii, iar britanicii îl considerau normal și de la sine înțeles. Documentul oficial "East India (Torture) 1855-1857", care a fost depus la Camera Comunelor în sesiunea 1856 - 1857, a demonstrat că ofițeri Companiei Indiei Răsăritene Britanice puteau ataca pe diverse căi orice
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
East India (Torture) 1855-1857", care a fost depus la Camera Comunelor în sesiunea 1856 - 1857, a demonstrat că ofițeri Companiei Indiei Răsăritene Britanice puteau ataca pe diverse căi orice hotărâre judecătorească, care îi condamna pentru brutalități sau omoruri comise împotriva indienilor Politicile economice ale Companiei Indiei Răsăritene provocau nemulțumiri printre indieni. Cea mai mare parte a aurului, pietrelor prețioase, argintului sau mătăsii indiene erau exportate în Regatul Unit cu titlu de taxe și impozite, unde erau vândute de multe ori în
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Comunelor în sesiunea 1856 - 1857, a demonstrat că ofițeri Companiei Indiei Răsăritene Britanice puteau ataca pe diverse căi orice hotărâre judecătorească, care îi condamna pentru brutalități sau omoruri comise împotriva indienilor Politicile economice ale Companiei Indiei Răsăritene provocau nemulțumiri printre indieni. Cea mai mare parte a aurului, pietrelor prețioase, argintului sau mătăsii indiene erau exportate în Regatul Unit cu titlu de taxe și impozite, unde erau vândute de multe ori în licitații publice. India a fost secătuită de una dintre marile
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
al XIX-lea, administrarea directă de către Coroana Britanică a Indiei și progresul tehnic și industrial din timpul revoluției industriale au legat mai mult economiile Indiei și Angliei. De fapt, numeroase schimbări importante în transporturi și comunicații începuseră deja înaintea revoltei indienilor. Cum guvernatorul Dalhousie era un entruziast al schimbărilor tehnologice din Regatul Unit, India a avut parte la rândul ei de o implementare rapidă a respectivelor tehnologii. Căile ferate, drumurile, canalele și podurile au fost construite în ritm accelerat. Liniile telegrafice
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
suportate de contribuabili - în primul rând de țărani și de lucrătorii agricoli. Suma totală plătită de contribuabili a fost de aproximativ 50 milionae de lire sterline. În ciuda acestor costuri ridicate, în India au fost create puține locuri de muncă pentru indieni, în general din categoria celor mai puțin calificate. Până în 1920, în condițiile în care India avea a patra rețea feroviară din lume și avea o istorie de 60 de ani de construcții feroviare, doar 10% din posturile de conducere ale
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
a secolului al XIX-lea a crescut numărul foametelor în India. Deși foametea nu era un fenomen necunoscut pe subcontinent, foametele din secolul al XIX-lea au fost extrem de grave, cu milioane de victime, cei mai mulți istorici, atât britanci cât și indieni, considerând că administrația colonială britanică este singura vinovată. Sistemul juridic indian, structura guvernamentală indiană și rețeaua națională de căi ferate din secolul al XXI-lea au rămas influențate în mod decisiv de perioadă britanică de ocupație. Nivelul ridicat de cunoaștere
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Nivelul ridicat de cunoaștere al limbii engleze se dovedește în zilele noaste un avantaj important pentru turism și pentru creatorii de programe de calculatoare. Ca urmare a legăturilor care au existat între Regatul Unit și India, un mare număr de indieni au reușit să emigreze în mod legal în Anglia. Primii pași spre autoguvernare au fost făcuți în India Britanică la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu numirea consilierilor indieni ai viceregelui britanic și cu înființarea prin legea din 1892 a
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
mod legal în Anglia. Primii pași spre autoguvernare au fost făcuți în India Britanică la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu numirea consilierilor indieni ai viceregelui britanic și cu înființarea prin legea din 1892 a consiliilor provinciale formate din nativi indieni. Pentru administrația locală au fost create adunări orășenști și districtuale, în care activau indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India, iar Gilbert John Elliot-Murray-Kynynmound
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu numirea consilierilor indieni ai viceregelui britanic și cu înființarea prin legea din 1892 a consiliilor provinciale formate din nativi indieni. Pentru administrația locală au fost create adunări orășenști și districtuale, în care activau indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India, iar Gilbert John Elliot-Murray-Kynynmound a fost viceregele Indiei), a oferit indienilor acces limitat în legislativele locale și provinciale
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
adunări orășenști și districtuale, în care activau indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India, iar Gilbert John Elliot-Murray-Kynynmound a fost viceregele Indiei), a oferit indienilor acces limitat în legislativele locale și provinciale. Și până atunci indienii aveau acces în consiliile legislative, dar numai ca membri numiți. După reforme, ei au fost aleși în aceste adunări legislative. La centru s-a păstrat obiceiul numirii celor mai mulți oficiali
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India, iar Gilbert John Elliot-Murray-Kynynmound a fost viceregele Indiei), a oferit indienilor acces limitat în legislativele locale și provinciale. Și până atunci indienii aveau acces în consiliile legislative, dar numai ca membri numiți. După reforme, ei au fost aleși în aceste adunări legislative. La centru s-a păstrat obiceiul numirii celor mai mulți oficiali de către guvern, iar viceregele nu era responsabil în fața legislativului. La nivel
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
dovedească un punct de cumpănă a relațiilor indo-britanice. Aproximativ 1,4 milioane de soldați indieni și britanici din Armata Indiei Britanice au luat parte la război și participarea lor la lupte a avut un uriaș impact mediatic. Veștile despre sodații indieni, dar și din dominioane precum Canada sau Australia, au ajuns în toate colțurile lumii, atât prin intermediul presei scrise, cât și prin intermediul radioului, (o invenție relativ nouă). Statutul internațional al Indiei a crescut și va continua să crească de-a lungul
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
autoguvernare, și a recunoașterii de către liderii britanici, (după dezastru campaniei din Mesopotamia), a faptului că războiul era unul de durată, noul vicerege, Frederic Thesiger, a avertizat asupra faptului că guvernul indian va trebui să fie mult mai atent la opinia indienilor. Spre sfârșitul anului 1916, după unele discuții cu guvernul de la Londra, viceregele a sugerat ca liderii din metroplă să-și demonstreze buna-credință, dat fiind rolul important jucat de militarii indieni, printr-o serie de acțiuni publice, inclusiv prin acordarea de
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
și, mai important decât orice, prin anunțarea unor planuri de creștere a autonomiei Indiei. După multe discuții, în agust 1917, noul secretar de stat pentru India, liberalul Edwin Montagu, a anunțat intenția britanicilor de „creștere a gradului de asociere a indienilor în toate ramurile administrație și dezvoltarea graduală a instituțiilor autoguvernării, cu privire la realizarea unui guvern responsabil în India, ca parte integrantă a Imperiului Britanic”. Deși planul avea în vedere o autoguvernare limitată și care privea doar câteva provincii mai loiale britanicilor
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
reședințelor disidenților, și împuternicirea guvernelor locale să aresteze și să întemnițeze fără judecată suspecții de rebeliune. După încheierea luptelor primului război mondial a apărut o serie de schimbări în climatul economic. Începând cu anul 1915, peste 1,5 milioane de indieni au fost recrutați în unitățile combatante sau de sprijin, iar India a asigurat venituri de 146 de milioane de lire sterline folosite în război. Creșterea taxelor și distrugerea legăturilor comerciale, atât a celor interne cât și a celor externe, au
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
pentru votul în Consiliul Legislativ Imperial, toți membrii indieni și-au exprimat opoziția la sus-numitele legi. Guvernul Indiei a reușit însă să obțină votarea legilor la începutul anului 1919, folosindu-se de „majoritatea neoficială”. Totuși, versiunea legii votate în ciuda opoziției indienilor conținea prevederi mai blânde, care permiteau acum puteri extrajudiciare pentru o perioadă de numai trei ani și doar pentru urmărirea activiștilor anarhiști și revoluționari, în vreme ce a doua lege care prevedea modificarea codului penal indian a fost respinsă. Chiar și așa
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
trecuse. După mai multe discuții în guvernul și parlamentul britanic, a fost votată în sfârșit în decembrie 1919 Legea guvernării Indiei, (cunoscută și ca Reformele Montagu-Chelmsford). Noua lege lărgea atât consiliile legislative provinciale și pe cel imperial și interzicea guvernului indian să apeleze la artificii legale pentru a depăși votul nefavorabil din legislativ. Deși anumite ministere și departamente, precum apărarea, afacerile externe, justiția criminală, comunicațiile și impozitele, erau păstrate sub controlul direct al viceregelui și al guvernului central de la New Delhi
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
activități precum învățământul public, agricultura, dezvoltarea infrastructurii și autoguvernarea locală au revenit indienilor, în vreme ce altele precum irigațiile, taxele agricole, poliția, închisorile și supervizarea presei rămaneau sub controlul guvernatorului britanic, sprijinit de un consiliu executiv. Noua lege permitea accesul lărgit la indienilor în cadrul corpului funcționarilor publici și în corpul ofițeresc. Un număr mai mare de indieni au primit dreptul de vot, deși, în alegerile de la nivel național, numai 10% din populația masculină adultă a țării putea participa la procesul electoral. Dintre aceștia
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
altele precum irigațiile, taxele agricole, poliția, închisorile și supervizarea presei rămaneau sub controlul guvernatorului britanic, sprijinit de un consiliu executiv. Noua lege permitea accesul lărgit la indienilor în cadrul corpului funcționarilor publici și în corpul ofițeresc. Un număr mai mare de indieni au primit dreptul de vot, deși, în alegerile de la nivel național, numai 10% din populația masculină adultă a țării putea participa la procesul electoral. Dintre aceștia, o mare parte a alegătorilor era formată din analfabeți. În adunările legislative provinciale, britanicii
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
țară. În ciuda situației politice dificile, a fost format un guvern interimar al Congresului în septembrie, cu Jawaharlal Nehru în funcția de prim-ministru al Indiei unite. Ceva mai târziu, guvernul laburist britanic a decis să accepte transferul de putere către indieni până cel târziu în iunie 1948. Odată cu apropierea datei proclamării independenței, violențele dintre hinduși și musulmani în Punjab și Bengal au continuat. Noul vicerege, Louis Mountbatten, care nu se putea baza pe o armată care să poată face față valului
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
cosmologice, facând greu interpretabilă această lucrare. În secolul IV, alchimia chineză l-a avut ca reprezentant pe Ko Hung (zis și "Pao-p`u-tzu"). Nici acesta nu se abate de la taoism dar, în afară de obținerea nemuririi, se ocupă și de medicină. Vechii indieni aveau o știință asemănătoare alchimiei numită "rasayana". Și ei încercau să găsească acele licori ce ar învinge nemurirea. Totuși, aflați în etapa pre-yogină, pre-tantrică, apelau mai mult la vegetarianism decât la metalurgia anorganicului. Nagarjuna (figură legendară) poate fi considerat părintele
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
1815 a plecat spre Constantinopol, unde a devenit medicul personal a sultanului; a cutreierat Europa, Rusia, Turcia, Siria, Ierusalimul și ajungând în cele din urmă la Cairo. De acolo se îndreaptă apoi spre Bagdad, ajungând în anul 1829 în orașul indian Lahore, unde va rămâne timp de patru ani ca medic de curte al maharajahului Ranjit Singh. Revine în țară în anul 1834, ajungând la Brașov, dar stă puțin acolo și face o călătorie europeană cu perioade scurte de stabilire la
Johann Martin Honigberger () [Corola-website/Science/310064_a_311393]
-
a cazurilor de holeră și ciumă erau inovatoare, iar la Calcutta a luptat pentru combaterea unei epidemii de holeră. A publicat la Viena în anul 1838 un tratat despre ravagiile balcanice și asiatice ale holerei. Deoarece în anul 1849, statul indian Punjab este anexat posesiunilor engleze, Honigberger se îndreaptă iarăși spre Europa. A fost un reputat orientalist, arheolog, botanist și numismat, fiind ales ca membru în Société Asiatique în anul 1835, cu mulți ani înainte de Constantin Georgian și Mircea Eliade. El
Johann Martin Honigberger () [Corola-website/Science/310064_a_311393]
-
Fortul Șam Houston a fost recunoscut că un monument arhitectonic în 1975. Clădirea Fort Șam Houston Quadrangle este cea mai veche de pe suprafață fortului. A fost original construită că un depozit, dar în 1886 a fost folosită că închisoare pentru indienii apache, inclusiv Geronimo și luptătorii săi. Mult mai important decât numărul clădirilor din fort este diversitatea acestora: clădirile au fost construite în diferite perioade, fiecare reprezentând tradițiile inginerești ale armatei americane la acel moment. Numeroși ofițeri faimoși și-au petrecut
Fortul Sam Houston () [Corola-website/Science/310156_a_311485]
-
un titlu la Adelaide și cu o prezență în optimile turneului Australian Open. După semifinală de la Rotterdam și șfertul de finală de la Dubai, au urmat în martie patru săptămâni aproape perfecte, în primele 2 turnee de Masters ale sezonului: la Indian Wells, unde a ajuns până în finală, fără a pierde vreun set, însă a fost învins de Rafael Nadal, apoi la Miami, unde a câștigat turneul fără a ceda vreun set, în sferturi trecând de Nadal și răzbunându-se pentru finala
Novak Đoković () [Corola-website/Science/309123_a_310452]