4,930 matches
-
ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul pe jgheab/... Era un cuptor bun, un cuptor solid,/ ar fi putut să dureze și o sută de ani/ ... Și-n vreme ce ardeau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volumul următor să se identifice cu Don Quijote, fără a cărui nebunie nu suntem oameni adevărați. Fără să fim îndrăgostiți fără cauză, ca și eroul citat, nu putem fi sublimi. Poetul se confesează și cu raportarea la univers; detașarea de lume, indiferența față de propriul eu devin obsesii: Nici un colț, nici o linie frântă/ de care să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nepregătiți să-l primim. "Mă gândesc că tu ne încurci/ Că ne ești prea de vreme, suflete/ O, suflete bun la toate". Poetul pare a ironiza obișnuința de a pune în toate suflet, când ar trebui să uzăm și de indiferență.10 În ciclul care le continuă pe cele precedente, poezia este de notație, dar de o mare sensibilitate, transmițând în imagini o anume oboseală ce apasă lumea. Pleoapele cad de la înălțimi amețitoare, după o zi lungă, ca niște "pietre aruncate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dat probe pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu înseamnă mai multe avantaje, ci mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și să te înșeli. Eu cred că Alexa Visarion nu poate fi cinic și indiferent față de semenii săi. Virtuțile sale de intelectual public aici își au izvorul. Iată de ce în rândurile care urmează o să-i dedic un eseu despre cum indiferența și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și indiferent față de semenii săi. Virtuțile sale de intelectual public aici își au izvorul. Iată de ce în rândurile care urmează o să-i dedic un eseu despre cum indiferența și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un medic sau un savant. Este conștient că, în tema indiferenței și a cinismului contează două lucruri: să te întrebi de ce există (și unde?) și să le identifici natura și efectele devastatoare asupra oamenilor. Spunem și noi că există, în acest caz, un loc ușor de identificat? Mai precis: de unde apare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce ne vor rămâne indiferenți. Importantă nu este, prin urmare, într-o societate sau comunitate, o nepăsare sau alta, niciun dispreț ocazional al unui individ oarecare sau dezinterese firești ale oamenilor față de lucruri realmente lipsite de importanță și valoare ci, indiferența ca stare generală, ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și încă ceva: indiferența unora devine punct de plecare pentru destinul nenorocit al altora. În complicațiile și opacizările vieții, indiferența capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui individ oarecare sau dezinterese firești ale oamenilor față de lucruri realmente lipsite de importanță și valoare ci, indiferența ca stare generală, ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și încă ceva: indiferența unora devine punct de plecare pentru destinul nenorocit al altora. În complicațiile și opacizările vieții, indiferența capătă ușor toate formele necuviinței ca sinteză a mai multor vicii,-așa cum o definește pe aceasta din urmă La Bruyère în Caracterele: "ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ci, indiferența ca stare generală, ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și încă ceva: indiferența unora devine punct de plecare pentru destinul nenorocit al altora. În complicațiile și opacizările vieții, indiferența capătă ușor toate formele necuviinței ca sinteză a mai multor vicii,-așa cum o definește pe aceasta din urmă La Bruyère în Caracterele: "ca înfumurare prostească, ca necunoaștere a îndatoririlor, ca trândăvie, tâmpenie, ca distracție cinică, ca dispreț al celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu va fi atins de nicio calitate a celor pe care nu-i vede pentru că, pentru el, ei nu există. Ce poate fi mai groaznic decât să fi lovit de mari nenorociri și să nu vezi în jur decât necuviința indiferenței? Aceasta este, într-un cuvânt, ecuația de bază a psihologiei umane dintotdeauna și de pretutindeni. Dar, știm bine acum-dat fiind faptul că, morala nu este despre cum suntem și cum trăim, ci despre cum ar trebui să trăim, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
psihologiei umane dintotdeauna și de pretutindeni. Dar, știm bine acum-dat fiind faptul că, morala nu este despre cum suntem și cum trăim, ci despre cum ar trebui să trăim, că nu putem să rămânem doar la acest nivel al înțelegerii indiferenței. Simplu spus, morala elementară primește conținut prin norme trans-individuale prin care noi participăm la valori cum ar fi onestitatea și loialitatea, iubirea și iertarea, prietenia și curajul; grija și respectul. În toate aceste cazuri indiferența față de ceilalți contează într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la acest nivel al înțelegerii indiferenței. Simplu spus, morala elementară primește conținut prin norme trans-individuale prin care noi participăm la valori cum ar fi onestitatea și loialitatea, iubirea și iertarea, prietenia și curajul; grija și respectul. În toate aceste cazuri indiferența față de ceilalți contează într-un sens foarte clar și precis al termenului: e vorba de acea nepăsare grea, uneori vecină cu nesimțirea, care se "traduce" în nefericire, în forme diverse de manifestare ale suferinței și deznădejdii, în simțământul nerecunoștinței, al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în nefericire, în forme diverse de manifestare ale suferinței și deznădejdii, în simțământul nerecunoștinței, al trădării sau, deloc la sfârșit, în sentimentul că ești, ca ființă umană pur și simplu, desființat, redus la zero. Formula înțeleaptă din limbajul moral comun "indiferența ucide" tocmai un atare conținut plin de înțelesuri grave, semnalează. Cineva, de exemplu, ar trebui să fie plin de căldură și înțelegere omenească, dar el alege să "nu vadă" și să nu audă această solicitare; cineva ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și deznădăjduit în continuare; cineva ar trebui să dea dovadă de blândețe, dar alege să "nu se implice emoțional"; cineva ar trebui să facă un efort să se imagineze în locul altcuiva, dar găsește că "nu merită efortul". Iată forme de indiferență întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se implice emoțional"; cineva ar trebui să facă un efort să se imagineze în locul altcuiva, dar găsește că "nu merită efortul". Iată forme de indiferență întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în acest anume înțeles înseamnă înlăturarea afectelor, a pasiunilor haotice, nefolositoare și distructive în favoarea judecății raționale; aceasta este și trebuie să fie nepăsătoare, la cerințele lipsite ale temei: să dorești să fii nemuritor, să vrei ceea ce nu este necesar, și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să fie nepăsătoare, la cerințele lipsite ale temei: să dorești să fii nemuritor, să vrei ceea ce nu este necesar, și să crezi, de pildă, că faima, banii, averea și norocul durează etern dincolo de limitele obișnuite ale vieții individuale. Prin urmare, indiferența în acest înțeles are un conținut moral și nu se confundă cu nepăsarea psihologică ordinară, cu lipsa de interes pentru ceilalți din motive pur egoiste, cu absența sentimentului de solidaritate față de semenii aflați în nevoie, cu suprimarea milei față de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aflați în nevoie, cu suprimarea milei față de cel sau cea în suferință, sau cu lipsa de grijă față de cei neajutorați sau dezavantajați de soartă. De altfel, Marc Aurelian, în Către sine, n-a obosit să repete că această formă de indiferență este sinonimă cu reținerea, cu prudența, și cu tăria caracterului. El obișnuia să spună că omul nu trebuie să lucreze "la întâmplare", adică fără să aibă în vedere mereu binele ca scop: "îndreaptă scopul tău final numai și numai la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
temelia chiar în sufletul omului de caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea a XI-a, 16). Mai mult, parcă dorind să accentueze sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a unui set de calități ce stau în puterea omenească: "fii deschis, onest, harnic, nelacom după plăceri; mulțumit cu destinul tău, cumpătat, binevoitor, generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a unui set de calități ce stau în puterea omenească: "fii deschis, onest, harnic, nelacom după plăceri; mulțumit cu destinul tău, cumpătat, binevoitor, generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea a V-a, 5). În aceeași ordine de idei, nici sensul indiferenței din filosofia cinicilor clasici nu-l avem în vedere atunci când afirmăm că există în societatea actuală o îngrijorătoare prezență a atitudinilor de indiferență și cinism manifestate în spațiul public. Nu mai reprezintă, mai ales, după apariția cărții lui Peter Sloterdijke
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea a V-a, 5). În aceeași ordine de idei, nici sensul indiferenței din filosofia cinicilor clasici nu-l avem în vedere atunci când afirmăm că există în societatea actuală o îngrijorătoare prezență a atitudinilor de indiferență și cinism manifestate în spațiul public. Nu mai reprezintă, mai ales, după apariția cărții lui Peter Sloterdijke, Critica rațiunii cinice, un secret faptul că noi putem aprecia ca fiind întru totul moralmente acceptabil profilul cinicului antic, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe o viață activă sustrasă prejudecăților și convențiilor artificiale noile forme de cinism din timpurile în care, viața s-a artificializat infinit mai mult decât își puteau imagina cinicii clasici, sunt perfect acordate la un sens, mai degrabă psihologic, al indiferenței și detașării și nu la unul moral. Într-un fel, cauzele profunde ale cinismului actual nu sunt deloc străine nici de excesul de individualism promovat de ideologia obtuză "a pieței libere care reglează tot", în care singura responsabilitate, în afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]