3,341 matches
-
guvernează poporul prin orice mijloace găsește necesar. Având experința revoltei decembriste, Nicolae a fost hotărat să țină în frâu toată societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a treia a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale, a creat o uriașa rețea de informatori și spioni, gestionată cu ajutorul jandarmeriei. Guvernul a exercitat cenzura și controlul strict în domeniile educației publice, presei și a tutror manifestărilor vieții publice. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a conceput un program numit "Autocrație, ortodoxie și naționalitate" ca ghid
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
pentru a putea profita de ceea ce le putea oferi societatea acelor ani (funcțiile de conducere din întreprinderi, gradele universitare, și multe alte poziții importante necesitau ca aspirantul să fie membru de partid). Dacă sunt luați în considerare membrii UTC, precum și informatorii Securității Statului, se poate considera că România devenise sub Ceaușescu una dintre cele mai comunizate țări. PCR a ajuns să fie partidul comunist cu efectivul cel mai numeros din țările europene din sfera de influență sovietică. A deținut puterea până la
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
care tocmai refuzase să-i publice un volum de critică, "Lampa lui Aladin". Sinuciderea ar fi fost gândită de critic ca un gest de protest la adresa regimului, dovadă fiind și ziua simbolic aleasă. Într-un document aflat în dosarul de informator al unui scriitor prieten cu Negoițescu, denunțat și el ca homosexual în 1977, se spune că motivul ar fi fost o cerere respinsă de a pleca în Belgia, "la un congres al suprarealiștilor". Din cele spuse de Petru Romoșan - presupus
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
oprobiu social generalizat. A fost căsătorit de trei ori. Prima căsătorie, cu o profesoară, Octavia Noghia, avusese loc înainte de a face pușcărie patru ani, pe motive politice. La câțiva ani după eliberarea de la Jilava, unde, în 1963, a devenit formal informator (calificat în această calitate ca "mediocru" și abandonat în final), Ion Negoițescu s-a căsătorit a doua oară cu Aurelia Ionescu, ce i-a fost soție până în 1977. A treia soție, Ileana Vidrașcu, zisă Ua, era fiica lui Gheorghe Vidrașcu
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
de ani închisoare, acuzat de "înaltă trădare" . Potrivit unor surse memorialistice și câtorva foști deținuți politici, organele de represiune l-ar fi folosit pe Deneș în diverse penitenciare (de exemplu la Pitești și în 1962-1964 la Gherla și Dej) ca informator. Deneș acceptase deja în 1948 să colaboreze cu Securitatea. În timpul detenției și-a reluat activitatea de colaborator pe care a continuat-o și după plecarea sa „legendată“ din România. În dosarele Securității Deneș apare conspirat sub mai multe nume; în
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
la București, în noiembrie 1989, generalul de Securitate Aristotel Stamatoiu propune să fie decorat cu ordinul „Tudor Vladimirescu". A continuat să colaboreze la Radio Europa Liberă cu corespondențe sporadice, semnându-le cu diferite pseudonime, ca de exemplu Ion Daniel. Ca informator, a participat în folosul Securității comuniste din România la urmărirea și încercarile de denigrare ale pastorului Richard Wurmbrand și a activității postului de radio "Europa Liberă" și altor persoane, inclusiv prieteni și cunoștințe. În 1981 a înființat o agenție de
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
existau în toate marile unități militare. Cea mai importantă astfel de organizație a fost SMERȘ (1943-1946) creată în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. În vreme ce personalul de comandă a Departamentului Special era în general cunoscut, acest departament controla o rețea de informatori secreți recrutați din rândurile militarilor de rând sau de cekiști. Sub directa conducere a lui Lenin și Troțki, Armata Roșie a adoptat poziția lui Karl Marx conform căreia burghezia poate fi răsturnată de la putere doar printr-o revoltă mondială a
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
un cartuș de țigări sanitare, adică țigări Kent. Nu am văzut niciodată acel televizor, știam că va fi livrat după plecarea noastră, dar am avut grijă să mă laud la toată lumea de valoroasa mea achiziție și să risipesc astfel suspiciunile informatorilor că nu ne vom întoarce. Ce mare mi se părea odinioară acest apartament! Mi s-a permis să văd fiecare cameră - parcă erau altfel aceste camere în memoria mea, ruginită de trecerea anilor. Parcă erau mai mari, mai spațioase, mai
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
Gustav Weigand. În urma unei călătorii în care trece și prin Meglen, el face o descriere etnografică a regiunii, pentru prima oară o descriere lingvistică a idiomului meglenoromânilor, căruia îi dă denumirea „"Meglen"”, și publică pentru prima oară texte culese de la informatori locali. În secolul al XX-lea, mai mult cercetători români sunt cei care publică lucrări în domeniu. Cel mai însemnat este Theodor Capidan care publică o trilogie cu rezultatele cercetărilor sale în 1925, 1928 și 1935 (vezi Surse bibliografice și
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Mihail Moruzov, șeful Siguranței, în mod surprinzător, Sima este eliberat. Această apariție paradoxală a lui Sima în România, unde urma să fie pus sub urmărire penală, necesită o explicație. După istoricul Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor secrete, Sima era informator al lui Mihail Moruzov, plătit cu 200 000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii), iar potrivit ziaristului, totodată istoric, Mihai Pelin, revenirea se datorase faptului că serviciul de informații al armatei germane, Abwehr, condus de Wilhelm Canaris, îl
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
2001) descrie împrejurările în care au avut loc și contactele cu fosta Securitate: "Nu mai era pentru nimeni un secret că la ședințele publice ale Cenaclului literar "Universitas", precum și la lecturările de grup desfășurate în numeroase comune și orașe asistau informatori ai Securității. Totul s-a complicat atunci când diverși membri ai Grupului au devenit ținte ale încercărilor de racolare. A fost elaborată o strategie de apărare menită să anihileze planurile Securității. În conformitate cu această înțelegere, membrii Grupului pe care Securitatea încerca să
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
poporul prin orice mijloace găsește de cuvință. Având experiența tristă a revoltei decembriștilor, Nicolae I era ferm hotărât să țină sub un control strict societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a treia, controla o rețea uriașa de spioni și informatori. Asupra sistemului de învățământ, presei și asupra oricărei manifestări a vieții publice era exercitată o cenzură strictă. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a gândit un program denumit "Autocrație, ortodoxie și caracter național", care urma să reprezinte principiul călăuzitor al
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, aceeași distincție fiind oferită de Conservatorul din Oradea în anul 2002. În primul deceniu al secolului XXI, noi date provenite de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au precizat faptul că a fost un informator al acestei instituții, cu un rol semnificativ împotriva lui Lucian Blaga și a ginerelui acestuia Tudor Bugnariu.. Alte controverse au apărut legate de activitatea sa la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. A murit la 18 iulie 2006 și a
Raoul Șorban () [Corola-website/Science/303330_a_304659]
-
politice. Activitățile au ieșit la lumină după ce cinci persoane au fost prinse intrând prin efracție în sediul Partidului Democrat din din Washington, D.C. la 17 iunie 1972. "The Washington Post" a preluat povestea; reporterii și s-au bazat pe un informator denumit „"—care ulterior s-a dovedit a fi , director asociat la FBI—care i-a pus în legătură cu oamenii administrației Nixon. Nixon a desconsiderat scandalul ca fiind o simplă mașinațiune politică, acuzând articolele de presă ce-l relatau că sunt polarizate
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
broască", „poșetă“, "casma", „mână“, "ciripitor", „denunțător“, "curcan", „polițist“, "denghi", „bani“, "devlă", „cap“, "dirig", „diriginte“, "dirigă", „dirigintă“, "fasole", „dinți“, "felicitare", „ordin de concentrare“, "fetiță", „mitralieră“, "frunză", „profesoară de botanică / biologie“, "găină", „pălărie“, "gagiu", „individ“ / „iubit“, "hard", „creier“ / „cap“, "icre", „bombe", "limbă", „informator al poliției“, "lovele", „bani“, "mălai", „salariu“ / „bani“, "mardei", „bani“, "mate", „matematică“, "mișto", „foarte bun / frumos“, "mititica", „pușcărie“, "pârnaie", „oală de pământ“, "parai", „bani“ (< de la "para", "parale", monede din vremea Imperiului Otoman), "profă", „profesoară“, "sticlete", „polițist“, "șase !", „atenție !“, "șucar", „frumos“, "tigvă
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
unei Școli de vară organizată de ICR-Berlin, la care au participat numeroși cercetători de prestigiu internațional (Jörn Rüsen, Jürgen Kocka, Moshe Idel, Armin Heinen, Ștefan Troebst, Violeta Barbu, Klaus Bochmann, Dietmar Müller, Anke Pfeifer, Vasile Dumbrava, Andrei Corbea-Hoișie). Prezenta foștilor informatori Antohi și Hoișie a fost vehement contestată de Herta Müller și alți dizidenți anti-comuniști.
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
fi obligată să depună mărturie despre propria sa asociere cu Partidul Comunist și îi permitea să refuze să "numească nume" ale tovarășilor comuniști. Pentru că multe persoane supuse investigațiilor aveau de ales între "a înota în noroi sau a fi un informator", după cum a spus actorul Larry Parks, sau să fie etichetat drept "comunist al amendamentului al cincilea", după cum obișnuia senatorul McCarthy. În Senat, comisia principală de investigare a activităților comuniste era Subcomisia Senatului Statelor Unite pentru Securitate Internă (SISS), format în 1950
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
unor detalii din dosar, că ar fi Dorel Zugrăvescu, directorul Institutului de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu“, fost apropiat colaborator al regretatului academician Liviu Constantinescu, al cărui student și discipol a fost. Dl. Zugrăvescu a negat categoric faptul că a fost informator al Securității și a cerut CNSAS analiza dosarelor sale, rezultatul comunicat după un an de verificări fiind categoric: nu a colaborat cu securitatea și nu a făcut poliție politică. După răsturnarea dictaturii comuniste, Liviu Constantinescu a revenit din retragerea forțată
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
secătuită de societățile mixte SovRom, care se bucurau de dreptul de a exporta mărfuri în URSS la prețurile impuse de la Moscova. În toate ministerele erau plasați consilieri sovietici, care aveau puterea de decizie. În această perioadă a început infiltrarea de informatori ai serviciilor de securitate la toate nivelurile și în toate straturile sociale. În același timp are loc și înregimentarea țării la blocul militar sovietic. Astfel la 4 februarie 1948 se semnează așa-numitul "Tratat de prietenie, colaborare și asistență mutuală
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
îndatoririle mai mult formal [...] că oricum nu ar fi fost dispus să colaboreze, că informațiile sale nu erau valoroase, așa încât prin fuga sa nu s-ar fi adus nici un prejudiciu și, în concluzie, se propunea ștergerea lui din evidențele cu informatori. În 2010 s-a descoperit că Oskar Pastior a fost șantajat să devină informator al Securității între 1961 și 1968 cu numele de cod „Otto Stein”, după ce el însuși a fost filat timp de 4 ani pe motiv de homosexualitate
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
informațiile sale nu erau valoroase, așa încât prin fuga sa nu s-ar fi adus nici un prejudiciu și, în concluzie, se propunea ștergerea lui din evidențele cu informatori. În 2010 s-a descoperit că Oskar Pastior a fost șantajat să devină informator al Securității între 1961 și 1968 cu numele de cod „Otto Stein”, după ce el însuși a fost filat timp de 4 ani pe motiv de homosexualitate și scrieri antisovietice.[ 4][5][6] În septembrie 2010 Stefan Sienerth publică un eseu
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
Stein”, după ce el însuși a fost filat timp de 4 ani pe motiv de homosexualitate și scrieri antisovietice.[ 4][5][6] În septembrie 2010 Stefan Sienerth publică un eseu amplu, în care face cunoscut că Oskar Pastior a lucrat ca informator al Securității (vezi: „Ich habe Angst vor unerfundenen Geschichten. Zur Securitate-Akte Oskar Pastiors“ Aici, printre altele, sunt prezentate citate din dosarul lui Oskar Pastior: ”În colaborarea cu Securitatea el s-a dovedit ca fiind corect, îndeplinind sarcinile, ce i-au
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
ales cetățeni vestgermani, pe care i-a contactat oficial la locul de muncă sau după indicația Securității...” (pag. 256). După scurt timp în ziarul “Siebenbürgische Zeitung” (München) din 8 septembrie 2010 a apărut apoi știrea că „Oskar Pastior a fost informator al Securității“ (în germ.: „Oskar Pastior war Informant der Securitate.“ ) Dieter Schlesak care mai întâi l-a apărat pe fostul său prieten Pastior, acum însă, după ce a avut acces la propriul dosar, l-a clasificat ca un „informator principal“ (în
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
a fost informator al Securității“ (în germ.: „Oskar Pastior war Informant der Securitate.“ ) Dieter Schlesak care mai întâi l-a apărat pe fostul său prieten Pastior, acum însă, după ce a avut acces la propriul dosar, l-a clasificat ca un „informator principal“ (în germ. “Hauptspitzel”) al Securității , care a fost însărcinat cu observarea lui. Scriitorul Richard Wagner participând vehement la această controversă, a cerut o clarificare fără rețineri privind legăturile lui Pastior cu Securitatea. Pentru Wagner informatorul Pastior este un “maistru
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
a clasificat ca un „informator principal“ (în germ. “Hauptspitzel”) al Securității , care a fost însărcinat cu observarea lui. Scriitorul Richard Wagner participând vehement la această controversă, a cerut o clarificare fără rețineri privind legăturile lui Pastior cu Securitatea. Pentru Wagner informatorul Pastior este un “maistru al dublicității” (în germ. “Meister der Dublizität”). Wagner pune la îndoială seriozitatea Fundației Oskar Pastior. El definește opera lui Pastior ca “un foc de artificiu lingual artistic fără orice motivare morală” (în germ. “ein Feuerwerk an
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]