3,719 matches
-
camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis ușa. Mirosea ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și din picioare În piscină, Însă nu știam până când o să mă țină acea forță asemănătoare voinței mușchilor. Simțeam că Întreg corpul meu, cu excepția unei infime părți, Întreaga mea ființă era de acord cu dezmembrarea personalității mele. Tânăra fată naivă și inocentă, căzută pe mâinile unui bărbat și ale unei femei cu o oarecare influență, pentru a le satisface pornirile carnale. Este un scenariu clasic, nu crezi? L-am Întâlnit În numeroase filme și cărți erotice. Pentru că am fost un copil precoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trecuse prin cele mai neînchipuite aventuri pe tărâmul sexului și al drogurilor. Nimic nu amintea de femeile total necunoscute legate strâns, cu simțurile exacerbate de afrodisiace, pe care le agresase sexual Împreună cu acel bărbat. Surâsul de pe fața ei era la fel de inocent ca acela al unei doamne din Înalta societate care crescuse primind numai lecții de limba franceză, de călărie și de balet, fără a ști nimic despre lumea reală. M-am ridicat scuturând ușor din cap și m-am Îndreptat Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
circumstanțe, există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această frică un loc cât mai confortabil. Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini. Pilat din Pont n-a fost decât un criminal igienic. Iar ghilotina a căzut nu numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai era. Dar, din păcate, Robespierre a vrut parcă să-i dea dreptate. Mi se va spune că el a vrut să lovească în conspiratori și că puțini dintre cei care au urcat pe eșafod vor fi fost cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu totul vinovat. Și, oricum, dincolo de asta, nu frica e profesorul de fericire pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
greierilor și se sfârșește vara. Din când în când ridic privirea și mă uit în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
toți ne aflăm În mâinile lui dumnezeu și că mila divină este nesfârșită. Ei da, nesfârșită o fi, dar nu suficientă ca să-i ajute pe tatăl și pe bunicul nostru să moară În pace, nici ca să salveze un biet micuț inocent care n-a făcut nici un rău lumii. În acest punct ne aflam, nici Înainte, nici Înapoi, fără leac sau vreo speranță de a-l găsi, când bătrânul vorbi, Să vină cineva Încoace, spuse el, Vrei apă, Întrebă una dintre fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil aprins, vestea se răspândi cu mare viteză prin toată țara, mijloacele de comunicare Îi blamară pe infami, surorile asasine, ginerele instrument al crimei, se vărsară lacrimi pentru bătrân și pentru micuțul inocent ca și cum ei ar fi fost bunicul și nepotul pe care toată lumea dorea să-i fi avut, pentru a mia oară ziare cu pretenții care acționau ca niște barometre ale moralității publice arătară cu degetul spre degradarea nestăvilită a valorilor tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fără să Încalce prea mult regulamentele, dar Între timp va afla cine este acest om la care avizele de moarte n-au reușit să ajungă, ce puteri are, dacă Într-adevăr are niște puteri speciale, sau dacă, ca un idiot inocent, continuă să trăiască fără să-i treacă prin minte că ar trebui să fie deja mort. Închiși aici, În această sală rece fără ferestre și cu o ușă Îngustă care nu se știe la ce o fi bună, nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Deși apar pe scenă, sunt foarte autentic. E drept că nu am coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreo legătură cu uciderea lui. Există o modalitate simplă ca să mă convingi de asta. Zău, și care-i aia? — Arată-mi arma de la jartea pe care o ai la tine, pe aia mică. Deubel își ridică mâinile cu un aer inocent: — Ce armă de la jartea? N-am un astfel de pistol. Singura armă pe care o am este uite-acolo pe masă. — Toată lumea care a lucrat cu tine știe despre arma aia. Te-ai lăudat cu ea de multe ori. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Weisthor. Nici măcar de vreo anchetă cu privire la el. — Aceasta din cauză că nu exista nici o anchetă despre Weisthor. Totuși, o anchetă complet separată a revelat rolul principal al lui Weisthor într-o conspirație odioasă care a avut ca rezultat omorârea perversă a șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă face să asist la creșterea lui ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat de acord: lăsând la o parte paginile sfâșiate de analize intelectuale, visezi să regăsești o condiție a lecturii naturale, inocente, primitive... E nevoie să regăsim firul pierdut, spui tu. Hai să mergem la editură. Iar ea: — Nu e nevoie să ne prezentăm amândoi. Du-te tu și-mi vei povesti. Rămâi încremenit. Vânătoarea asta te pasionează pentru că o faci împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că l-ar recunoaște. — Deci, Dean, ce te aduce azi în LA? întrebă ea cu un aer inocent. — Am niște întâlniri. Cu niște regizori și oameni de la studio, chestii de genul ăsta. — Oh, ești actor, tânără speranță! Habar n-aveam. Exagera acum, dar trebuia. Bineînțeles că niciun tânăr actor nu ar zbura la clasa întâi, dar el ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se îndrăgostește de logodnicul celei mai bune prietene și nu știe ce să facă. Mă rog, până la urmă rămân împreună, iar în asta, vedem povestea din perspectiva celei mai bune prietene care își pierde logodnicul. Nu e chiar atât de inocentă fiindcă și ea s-a culcat cu unul dintre cavalerii de onoare ai fostului ei logodnic. Jesse citi textul de pe ultima copertă și clătină din cap nevenindu-i să creadă. — Incredibil, murmură el. — Ce? Că tu citești așa ceva. — Adică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aibă toate acestea, dar i-ar fi trebuit o casă. Sau un apartament. Mai cheltuia, ocazional, cu cîte o fătucă... Nu avea copii; de aici liniștea și relativa Îndestulare, copiii erau niște devoratori de tihnă, În primul rînd; profitori - deloc inocenți, cum păreau, ei tot vroiau, vroiau, oferind În schimb doar drăgălășenii și pozne, mult pentru părinți; nu se pierdea neamul, aici era totul: satisfacerea unui orgoliu, Împlinirea unei iluzii, viața părinților continuînd În vinele, În trupurile urmașilor. Urma să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de mai Înainte, bunicuța poate vedea doar ceea ce avea să se petreacă. Trăise și ea o parte din plăcerile lumești, mai toate; acum vroia pedeapsă! Pentru toată suflarea! Și pentru prunci: toți destrăbălații lumii fuseseră și ei, cîndva, În leagăn, inocenți, mirosind a lapte, și ce ieșise din ei! Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum să scape, pentru că Antonia, În ultima vreme, nu mai avea Încredere În nimeni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel puțin puteam să-i las lui Julie niște sfaturi demne de urmat. —Cel puțin, nu sunt dependentă de Harry Winston, ca Jolene. Atunci, chiar aș fi în pericol. Vii sau nu? Cred c-o să vizitez Luvrul, i-am spus inocentă. Nu-ți face probleme. Julie plecă, iar eu m-am întors în dormitor. N-o să mă omor imediat. Aveam de pus la punct unele lucruri, ca de exemplu: 1. Ținuta 2. Biletul de sinucigașă 3. Testamentul dar, cu puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era mult mai greu să refuz invitația. Cele mai multe newyorkeze au o problemă cu avioanele particulare, una atât de copleșitoare încât, pur și simplu, nu pot refuza o călătorie. Ocazional, m-aș include și pe mine în categoria asta. Totuși, azi, inocenta din mine nu înceta să-mi aducă aminte că Patrick e încă însurat, indiferent ce-ar spune Muffy. O să renunț la călătorie, chiar dacă-i mare păcat să returnez o rochie atât de magnifică. Am pus punga pe hol s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar fi toaleta cu care m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o mică vacanță la Paris, îi spusese: „La Paris, și cu nevasta? Asta e ca și cum te-ai duce cu morun în Scoția!“ Ceea ce-l amuzase copios pe Augusto. Și continuă, zicându-și: „Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]