15,922 matches
-
Dobrogeanu, revoluționar rus din anii 1870-1880, se oprise în România, „trecînd", în ajunul războiului ruso-turc; împrejurările l-au făcut să rămînă aici. Cîțiva ani mai tîrziu, sub numele de Gherea, compatriotul nostru a dobîndit o mare influență, mai întîi asupra intelectualilor români, apoi asupra muncitorilor înaintați. Critica literară întemeiată pe viața socială a fost domeniul principal în care Gherea a format conștiința de avangardă a intelectualilor români. Pornind de la chestiuni de estetică și de morală individuală, conducea la socialismul științific. Majoritatea
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
tîrziu, sub numele de Gherea, compatriotul nostru a dobîndit o mare influență, mai întîi asupra intelectualilor români, apoi asupra muncitorilor înaintați. Critica literară întemeiată pe viața socială a fost domeniul principal în care Gherea a format conștiința de avangardă a intelectualilor români. Pornind de la chestiuni de estetică și de morală individuală, conducea la socialismul științific. Majoritatea oamenilor politici din România, din aproape toate partidele, au trecut în tinerețea lor printr-o scurtă școală de marxism sub conducerea lui Gherea. Ceea ce nu
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
dintre semioticenii de notorietate, Eco are aplomb verbal, numărîndu-se printre doctrinarii cu precădere atrăgători, și ar fi o impertinență să nu-i recunoști ușurința de a scrie plăcut despre teme dintre cele mai diverse. Dar cum Eco e genul de intelectual pentru care emoția provocată de cuvinte depășește cu mult sentimentele pe care i le stîrnesc semenii, savantul și-a făcut din limbă un scop în sine. În cazul lui putem vorbi de o excrescență monstruoasă a interesului pentru limbi în
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
absurditate. Și o imposibilitate. Enciclopedismul nu mai funcționează astăzi, pentru un motiv simplu: există peste opt mii de discipline academice! Cum să ai o privire globală!? Viața ca un spectacol Ați plecat din țară în 1968, anul în care destui intelectuali români s-au apropiat de Ceaușescu datorită presupusei sale distanțări față de Moscova. Dv. n-ați simțit vântul acela de speranță? — Eu am văzut invers! Dovadă că am plecat. Era o perioadă de relativă liberalizare în care cu urechile mele l-
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
fizic, pot spune, într-o lume de cărți. Și nu numai fizic, ci și sufletește. El nu avea multă instrucție dar îi prețuia pe cei care aveau. Venea în legătură cu oameni care citiseră mult, care iubeau cărțile, cu profesori și alți intelectuali din orașul nostru, frecventatori ai librăriei. În ei tata vedea modele de urmat pentru mine. Îi consulta, cred, în privința celor mai potrivite cărți pentru copiii de vârsta mea. După o vreme am început eu însumi să-mi procur cărți, înscris
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
timpul diferiți, tot timpul amânați. Philip Roth reia, în condițiile sfârșitului veacului al XX-lea, analiza complicatelor relații etnice, rasiale și religioase dintre negrii și evreii americani. În anii '60, în timpul mișcării pentru drepturi civile ale americanilor de culoare, numeroși intelectuali evrei au susținut activ revendicările negrilor 3. Martin Luther King era prieten cu mulți rabini influenți. Creșterea influenței islamului printre negri, redefinirea negritudinii prin includerea tuturor celor care se văd sau sunt percepuți drept cetățeni de culoare (inclusiv arabii), evoluția
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
nu putem lega nimic extramedical, tocmai de aceea în dreptul lor nu putem pune un motiv evocator. E lesne de intuit că Voiculescu sau Papilian supraviețuiesc prin detalii care, neținînd de lumea medicinei, vin să confirme criteriul de valoare a unui intelectual: întîlnim valoare acolo unde notorietatea, ieșind din hotarele tagmei, ajunge la urechile lumii. În privința aceasta, Paulescu are o notorietate cît un blazon și o celebritate cît o heraldică personală. Că notorietatea lui e clandestină e un amănunt secundar. Pînă la
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
dorește reîntors la Natură. Are loc însă o inversare a termenilor. Rolul de factor prim îi revine în cazul în speță Cărții, care constituie punctul de pornire al discursului liric, originea textual-morală a acestuia. Natura e factorul secund, corectiv. Aspirația intelectualului saturat de ocupația sa nu e o reîntoarcere la o fază primară a ființei, ci o tranziție către un spațiu prețuit prin faptul că îi îngăduie o confruntare cu structura livrescă. E mai curînd o odihnă, o relaxare decît o
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
disputele teologice într-o epocă aparținând simultan neîndurătoarei Inchiziții și contra-reformei, care stimula dezvoltarea unor arte plastice în slujba catolicismului. Dispunând de toate aceste instrumente, și-a putut permite să se joace de-a anacronismele, să exprime preocupări proprii unui intelectual nonconformist din ziua de azi, să fantazeze pe marginea datelor seci lăsate de contemporani (de la Caravaggio n-a rămas nici o însemnare despre intențiile lui artistice). Licențele și artificiile de acest gen pun și mai puternic în evidență adevărurile vieții și
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
Securitatea a avut în vedere romanul ca motiv real al inculpării autorului (cum pare să creadă Gabriel Liiceanu) sau doar ca pretext, folosit și în alte cazuri, al lui C. Noica, de exemplu, pentru a trimite după gratii pe acei intelectuali ai vremii considerați indezirabili. Nu e totuna dacă romanul lui Pillat sau cărțile lui Noica au fost cu intenție citite în mod tendențios sau dacă Securitatea a fost în fond interesată de ele doar ca un mijloc de a-i
Biografia unei cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6104_a_7429]
-
gotic menit a sprijini ogive cerești, Alex are alura unui cavaler planturos a cărui vigoare ancestrală, împlîntîndu-l în limbă, l-a legat de ea prin vocația de critic. Un critic literar de o tăioasă franchețe a verdictului și totodată un intelectual posedînd fler discriminator. În totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute subreptice. Apoi, omenește vorbind, Alex e
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
de ce autorul Istoriei literaturii române contemporane. 1941 -2000 nu are nimic din profilul ghimpos al pontoșilor sarcastici. Paradoxul lui Alex Ștefănescu este că umorul îi este invers proporțional cu flegma histrionică, criticul avînd în intimitate o natură iremediabil serioasă. Dintre intelectualii înzestrați cu timbru umoristic, Alex Ștefănescu e un paladin serios ale cărui accente severe răzbat cu precădere în textele de critică, nu în atitudinile de viață. În genere umorul, cînd e dublat de o inteligență caldă, poate căpăta un ton
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
contrasta cu aparența lor sociabilă, sub smalțul de politețe ascunzînd o gheară de cruzime analitică. În plus, Alex are acea intuiție din matca căreia ia naștere virtutea empatiei, urmarea fiind că n-are anosmia psihologică de care suferă mulți dintre intelectualii cinici, adică lipsa de fler în adulmecarea personalității unui scriitor. Alex simte la propriu, avînd în nări puterea de sesizare a rasei unui autor. Simte imediat cînd un intelectual este contrafăcut, cînd minte din interes sau cînd joacă comedia principiilor
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
fiind că n-are anosmia psihologică de care suferă mulți dintre intelectualii cinici, adică lipsa de fler în adulmecarea personalității unui scriitor. Alex simte la propriu, avînd în nări puterea de sesizare a rasei unui autor. Simte imediat cînd un intelectual este contrafăcut, cînd minte din interes sau cînd joacă comedia principiilor apolinice. Mai mult, simte cînd un prozator nu are talent, cînd se ascunde în spatele divagațiilor grațioase sau cînd nu are nimic personal de spus. E un critic fără tresăriri
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
dezleagă la un control de rutină în aeroport, cartela de metrou care nu intră în fanta aparatului de taxare, tratarea cu ierbicid a gazonului din livadă, căutarea unui plic cu bani care nu se lasă descoperit etc. Alex pare un intelectual predestinat scenelor absurde cărora le găsește mereu o latură amuzantă, de unde și comicul de situații pe care îl creează. De fiecare dată autorul are o reacție, o replică sau o soluție care îl scoate din încurcătură, dar singurele împrejurări cînd
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
din Balcani, am fost și eu, alături de Ion Vianu, Vasile Ernu și Ardian-Christian Kuciuk. Invitațiile ne-au parvenit prin Centrul Național al Cărții, departament al Institutului Cultural Român, copartener al evenimentelor. Între moderatorii discuțiilor s-au aflat Richard Swartz un intelectual suedez de mare rafinament, recunoscut în toate mediile editoriale din Germania, mai ales pentru simpatia pe care o are pentru literatura estică, și traducătorul excepțional Georg Aescht. De departe, cea mai impresionantă manifestare a fost Balkan Night, o mega-lectură derulată
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
Cronicar Mai binele e dușmanul binelui Tot astfel cum „mai bunele maniere" se opun „bunelor maniere". Răspunzând întrebărilor lui Andrei Manolescu (în DILEMA VECHE, numărul 320 din 1 aprilie 2010), Ioana Pârvulescu respinge țâfna celor dintâi în numele firescului intelectual al celor din urmă: „Nu mă deranjează cele care țin de preaplinul comunicării, de vioiciune, de vitalitate. Decât niște ipocriți care tac și-apoi îți fac mizerii, parcă-i prefer pe cei care spun ce au pe suflet. Decât niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
apariția în presa cotidiană, în avanpremieră, a câtorva fragmente „incendiare" din volumul amintit: „Din cartea lui, din care nu a vrut niciodată să îmi dea nici un fragment pentru Apostrof, nu m-au interesat portretele și judecățile de valoare despre diverși intelectuali. Înțeleg de ce le-a făcut, dar pentru mine nu acestea sînt interesante. Interesantă este, repet, viziunea lui despre România și despre realitățile românești, despre psihologia distructivă și meschină a intelighenției, despre cîinoșenia ardelenească și despre abureala metafizic-reacționară ce-a invadat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
După douăzeci de ani, de Dumas!) că nu va amâna prea mult proiectul unei cărți despre Shakespeare, în care presimt o mare izbândă a gândirii și credinței. În acest context, mă amuză (dacă nu m-ar deprima) pasiunea demolatoare a intelectualilor de la noi. Mă refer la cei animați de cele mai bune intenții, nu la resentimentarii de doi bani jumate. Văd cultul atent întreținut al lui Shakespeare - și nu numai al lui - în Occident și cad într-un coșmar descoperind intensa
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
orbilor. E o viziune care-ți dă frisoane. A mai trecut prin ea și secolul al nouăsprezecelea, cu teoriile „muncitorului ideal", ne-a oferit-o și nazismul, a fost dusă la perfecțiune de stalinism și comunism. Una din trăznăile specifice intelectualilor e să dea răspunsuri proaste întrebărilor corecte. Întrebarea corectă e: ce facem cu învățământul românesc, incapabil să înfățișeze corespunzător (adică accesibil) valorile culturale trecute și prezente? Răspunsul prostesc excelează în certitudini: jos Eminescu, sus Neculuță! Îl elimin din programă pe
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
din programă pe Arghezi pentru că e „excepțional" și-l înlocuiesc cu Topârceanu, pentru că e pe gustul „mediei". Într-o lume culturală rațională, ei ar trebui să coexiste; și genialitatea, și mediocritatea -pentru că astfel de valori sunt chiar valorile vieții. Intelectualii „vigilenți" vând pe post de certitudine o fraudă. Ei pretind că niște dascăli deprofesionalizați, incapabili să înțeleagă profunzimea geniului, sunt, totuși, capabili să predea un scriitor mediocru. Profundă eroare: o nulitate e o nulitate, indiferent de contextul în care o
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
poate trece de la un punct de vedere la altul. Fără schimbarea unghiului de vedere, viziunea panoramică nu e cu putință, iar adevărul unei epoci stă în panorama ei, iar nu în una sau alta din tendințele ei dominante. Scriind despre intelectualii români germanofili din timpul Primului Rărboi Mondial - de la Slavici și Arghezi la Galaction și Victor Babeș, de la Macedonski și Stere pînă la Pârvan și Grigore Antipa - Lucian Boia întocmește portretul epocii și indică condițiile din care a izbucnit conflagrația. Termenul
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
din care a izbucnit conflagrația. Termenul de „germanofil" nu are sens peiorativ și nici laudativ, intenția autorului nefiind aceea de a-i judeca pe protagoniști, ci de a le înțelege opțiunile după motivațiile fiecăruia. În fond, e vorba de niște intelectuali de rasă, școliți cu precădere în Occident (mulți dintre ei în Germania) și care, biografic sau politic, aveau motive să-i privească cu simpatie pe nemți. Remarca istoricului este că, dacă opinia publică antebelică era francofilă prin tradiție, elita intelectuală
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
cîștigat, Brătianu ar fi fost înfierat, în vreme ce clarviziunea lui Marghiloman ar fi fost lăudată. La fel, e nefiresc a-l judeca pe P. P. Carp pentru încrîncenarea cu care se opunea intrării României în război contra nemților. E drept, unii intelectuali au colaborat cu ocupanții, dar „colaboraționiștii sînt patrioți care consideră că inamicul are dreptate" (p. 346), potrivit inspiratei definiții a lui Lucian Boia. Germanofilii e o carte în care autorul știe să intre în pielea personajelor, intuindu-le idealurile, depistîndu-le
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
a două spirite evoluează însă pînă la pragul unei simbioze, atunci e mai greu să invocăm doar întîmplarea: Iosif și Anghel au simțit, instantaneu, complementaritatea profundă care îi lega fără voia lor. Veniți din orizonturi sociale opuse (modesta familie de intelectuali ardeleni la prima generație versus moșieri moldoveni), au mers însă unul spre celălalt, întîlnindu-se la jumătatea drumului. Pe Iosif l-a atras aerul blazat, decadent și hipersensibil al fiului de moșier; după cum pe Anghel - energia și productivitatea celuilalt. După zece
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]