23,621 matches
-
la concluzia dumitale. Dar, dacă e să acceptăm ipoteza că Ambrogio a invocat cel de al Treilea Cer, a făcut-o oare pentru a solicita pedepsirea noastră, ori pentru a ne cere să Îl răzbunăm? Și, În primul caz, a intenționat să ne Învinuiască pe toți, ori doar pe unul ascuns printre noi? Iar În al doilea caz, Împotriva cui ar trebui să se Îndrepte mânia noastră? — Și dacă, În sfârșit, tertium datur, nici unul dintre cele două cazuri nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
repeziciune, ceilalți patru priori repetară acest gest, ca și când ar fi vrut să se descotorosească de o spaimă, acționând rapid. Al cincilea reținu pentru o clipă documentul, Înainte de a-l trece ultimului. Din fericire, mandatul nostru expiră la idele lui august. Intenționez să plec În pelerinaj la Roma pentru marele Jubileu. Vreau să mă Îndepărtez de orașul acesta. E ceva diabolic, aici, În preajmă. Domnia ta ce vei face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit, părea să nu priceapă ce era mai bine pentru ea. Dante Își ascuți privirea ca să Înțeleagă ce anume intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor cercuri. Părea să fie o floare, un soi de trandafir care bătea În alb. — Acela e Raiul, messere! se simți Îndatorat să-l lămurească omul, care Îl urmărise Încotro privise. Vezi drumul astrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să se miște și să evolueze natural și intervenind doar atunci când calea aleasă devenea periculoasă. Statutul și tradiția conferă Centrului această datorie și aceste limite, iar ele au fost respectate mereu cu sfințenie. Sub pretextul emancipării de sub tutela Celorlalți, Zoran intenționează să transforme veghea În control și să extindă la orice situație dreptul Centrului de a interveni. Aleluia evoluție naturală a omenirii: drumul ei va să fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gestul de a sustrage un obiect care nu Îmi aparținea rămânea totuși unul reprobabil. Pentru că trebuie să spun că, Între timp, intențiile mele legate de Statut se radicalizaseră sensibil: nu mai vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o paralizase subit. În loc să sune grijuliu, așa cum intenționasem, vocea mea degaja mai degrabă vinovăție. Și chiar mă simțeam vinovat, deși eram perfect conștient că nu comisesem nimic rău și că n-am nici un amestec În lovitura pe care Eveline o recepționase În plin, făcând-o să se clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din Însemnările lui Noel Corbu, care cuprindea cuvântul-cheie? Bătrânul nu repurtase În acea Împrejurare suprema sa performanță În materie de subtilitate enigmistică, de acord. Dar poate nici nu intenționase. Era limpede că acele cinci vorbe, „Cheia e Codul lui Alexandru”, reprezentau un mesaj și conțineau un indiciu. În aparență, foarte explicite ambele, dar deloc mură-n gură, cum erai tentat să crezi. Prima barieră pe care Noel Corbu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mine nu e foarte limpede... disconfort este puțin spus... și frivol În raport cu... În afară de asta, mai am o problemă, m-am gândit de multe ori la ea: poți să-mi spui și mie ce destinație vor avea banii dacă... Adică, ce intenționezi să faci cu ei, cum vrei să-i folosești În cazul că...? - De ce mai Întrebi? O să cumpăr o insulă În Pacific, unde o să ne retragem amândoi și-o să trăim bogați și fericiți până la adânci tinereți. Ca să nu ne plictisim, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mă apropii de el și, din câte-am putut să-mi dau seama, îl supravegheau îndeaproape, deși cred că nu i-au spus nimic, ca să n-o întindă. După cât se pare, preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână pe cineva pe care să arunce vina în cazul când tuaregii hotărăsc să-i lichideze pe ostatici. Chiar crezi că or să-i omoare? Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un loc de parcare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Walter la geam. Se sprijinea de geam, cu mâinile atârnând pe lângă corp, cu fața distorsionată de spaimă. Credeam că se uită după mine și am frânat, intenționând să deschid fereastra și să îi fac cu mâna. Dar nu îmi mai rămăsese nimic de făcut, nimic ca să îl pot salva. A durat practic două secunde, poate mai puțin, dar am avut senzația că totul a rulat cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pusese problema că pot să mă duc la poliție. Și am observat că nu zicea că urmează să demisioneze. Doar nu mai ai de gând să rămâi la galerie!? am întrebat-o neîncrezătoare. Părea un mielușel. Era evident că asta intenționa. —în nici un caz. Te duci mâine dimineață și îți dai demisia, am spus cu fermitate. Dacă nu o faci, o să le zic totul. — Doar că... —Ce? — Dacă îmi dau demisia nu mai primesc ajutorul de șomaj pe șase săptămâni. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
judec silueta după spirit. Ea. Cred că ar fi trebuit să fiți galant, iar nu respectuos. Eu. Vă mulțumesc. Ea. Pentru ce? Eu. Respectul este asexuat. Galanteria este sexy. Ea. În cazul acesta, mă grăbesc să vă încredințez că nu intenționez să pretind de la dumneavoastră să fiți galant. Ar fi și zadarnic. Pentru un bărbat galant femeia miroase a trandafir, iar pentru cei ca dumneavoastră se vede că până și trandafirul miroase a femeie. Și, dacă v-aș întreba, desigur, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte. Când am auzit-o, m-am întors pe partea cealaltă și am oftat - chipurile, ce greu îmi este. De fapt, mă simțeam excelent și eram fericit. Intenționam să adorm din nou, dar știam prea bine că, în starea de neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona în care acesta credea că se rătăcise șoferul camionului. Cine știe, poate că-i dădeau de urmă ori găseau un indiciu. Ce faceți, domnule Toma? Nu vă simțiți bine? Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el cu capul spre încăperea unde se aflau doamna Maria și fiică-sa. Cristi dăduse din cap în semn că a priceput și se ridică de la masă, plecând spre camera lui. Se îmbrăcase fără chef pregătindu-se de plecare. Oricum intenționa să treacă pe la secție. Nu avea cine știe ce treabă pe acolo dar voia să-l mai tragă nițel de limbă pe Vasilică Pohoață, să mai afle noutăți. Nu se bucura deloc de invitația șefului de secție. Se aștepta la o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul nopții abia trecuse. Până la revărsatul zorilor mai era destulă vreme. De când se știa, nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am spus asta. Avem o înțelegere. Am căzut amândoi de acord aseară că nu te mai duci acolo de unul singur. De unde știi că voi fi singur? Recunoști deci că te duci din nou pe Muntele Rău. Recunosc numai că intenționez să-mi continui ancheta. Nimic mai mult. Bine, domnule Toma. Am înțeles. Pun atunci altfel între barea. Continuarea anchetei dumneavoastră va avea loc pe munte? Și acolo. E firesc să caut probe la locul faptei. Atunci vin cu tine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața lui Vasilică care în sfârșit se dăduse de gol. Intenționa să-l ia la întrebări pe agent, să afle ce căuta acolo și de ce îi urmărește. Se hotărî să aștepte ca olteanul să ajungă în dreptul copacului după care se afla el și abia apoi să se arate. Zâmbea în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre hohote. Cazul este rezolvat. Pentru câteva clipe chiar crezuse că va primi o informație importantă. Se și supărase aflând că Ileana cunoștea numele crimi nalului. Ținea neapărat ca cei doi să-i împărtășească și lui secretul. Desigur că nu intenționa să ia de bună informația primită, urma să facă investigații și verificări, dar una era să cauți orbește în necu noscut și alta să ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucruri noi și chiar era hotărât să-l ajute, dar nici prin cap nu-i trecea să rămână pentru totdeauna în Baia de Sus. Odată ce misiunea, pentru că el considera că are o misiune de îndeplinit, era dusă la bun sfârșit, intenționa să-și ia rămas bun de la localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obișnuise cu gândul că era un paznic și se putea bucura de niște avantaje pe care i le oferea această nouă ocupație. Mai plătea tribut vechilor obișnuințe. Îl îngrijora și gândul că urma să manevreze un exploziv deosebit de sensibil, dar intenționa să lucreze cât mai mult împreună cu Moș Calistrat. Spera ca împreună să o scoată la capăt. Am nevoie de ajutorul tău, îi spuse el bătrânului, ajută-mă să urc până acolo sus! Calistrat se conformă supus. Îl luă de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
risca să intre în criză de timp. Se hotărî pe loc ce avea de făcut. Nu-i prea surâdea ideea, dar nici nu vedea altă soluție. Trebuia să urce cu cartușele de dinamită ajutat de bătrân. Apoi, odată ajuns sus, intenționa să-l trimită de acolo iar el să se ocupe singur de amplasarea lor. Îi întinse toiagul moșului iar el se apropie de lada de lemn. Dă-mi traista ta! îi ceru el lui Calistrat. Acesta își scoase traista de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]