6,649 matches
-
-P., amestec de măreție și mîrșăvie, ar trebui aplicate principiile eticei vechi indiene, în care binele și răul nu sînt opuse, ci îmbinate, combinate, în stare de confuzie — și aceasta se aplică și lui Arghezi (...) Omul scria bine și avea intuiții de critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manuscris găsit, cu „început” și „sfîrșit”, care deviază în elucubrații absurdiste. Leon Baconsky vede în el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu toate că avem în urmă-ne un secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pură” („Tristan Tzara”). În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte. Critic inegal, insuficient vertebrat, baroc pînă la prolixitate, însă cu intuiții cîteodată surprinzătoare, Boz rămîne un comentator al poeților generației sale. Mai puțin relevante decît cele despre poezie sînt comentariile despre proză, critică și teatru (campaniile în favoarea Crailor... lui Mateiu Caragiale, cronicile despre Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, G. Călinescu, Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.: cele relatate de T. Arghezi). Numai minunile mai lipsesc... Primii „convertiți” - critica modernistă interbelică Dincolo de fervoarea militant-hagiografică a emulilor, „Lectura paginilor urmuziene confirmă, în esență, observațiile și intuițiile descendenților avangardiști, care au pus cîteva accente exacte și prompte acolo unde critica „oficială” a ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, 1990). În calitate de mărturisitori și apologeți, tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suprafața „amuzantă” a textelor, observînd, printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz de avangardiști, cît și față de acela de „farsă” minoră. Intuiția lui Perpessicius privind „noua mitologie” urmuziană a fost confirmată de cei mai importanți critici postbelici care s-au pronunțat despre „paginile bizare”. Sergiu Pavel Dan îl va include mai tîrziu pe Urmuz în studiul despre Proza fantastică românească la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că acesta se află în cuvîntul însuși. Pelicanul-babiță devine emblema călătoriei care, în fabulă, e în primul rînd o mișcare a semnificanților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se teme și în care speră și el - ca oamenii înșiși. Iar acesta va veni, în chiar deznodământul foarte bine clădit al romanului, când toate întâmplările se leagă. N-aș vrea să închei succintul meu cuvânt fără a pomeni excepționala intuiție de final a romancierei, dar, firește, n-am să dezvălui sfârșitul romanului: excedat de atâta românitate și balcanism, duhul Zogru ar vrea să locuiască, să evadeze și în trupuri străine, europene. Însă nu mai poate, nu-l primește nimeni în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
colț de pe chei cînd Lucas veni lîngă ea și o luă cu de-a sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu poate să-ți facă rău. Și apoi, am eu un fel de intuiție că Înmormîntarea a avut deja loc, adăugă el Încetișor. * * * Scrisoarea era pusă pe măsuța de la intrare, Împreună cu ziarul și restul scrisorilor primite. Pe plic, doar un prenume: Juliette. Grădinarul, luat mai tîrziu la Întrebări, spuse doar că o găsise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la suprafața apei ca să Înghită aer, zărește preț de câteva secunde o lume aeriană, complet diferită - paradiziacă. După aceea, firește, trebuie să revină În universul lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tatăl lui Bruno investea În chirurgia estetică, di Meola se lansase În producția de discuri; sigur, alții câștigaseră bani și mai mulți, dar nici el nu se putea plânge. Trecând de patruzeci de ani, avu la fel ca mulți californieni, intuiția că un nou val, mult mai profund decât o simplă modă, avea să măture ansamblul civilizației occidentale; astfel, În vila sa de la Big Sur, a putut să discute cu Allan Watts, Paul Tillich, Carlos Castaneda, Abraham Maslow și Carl Rogers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley e un scriitor foarte prost, frazele lui sunt greoaie și lipsite de grație, personajele insipide și mecanice. Dar a avut intuiția - fundamentală - că evoluția societăților umane, de mai multe secole, a fost determinată exclusiv de evoluția științifică și tehnologică - și că așa va fi din ce În ce mai mult. Altminteri, a fost lipsit de finețe, de psihologie, de stil; toate acestea sunt Însă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
societăților umane, de mai multe secole, a fost determinată exclusiv de evoluția științifică și tehnologică - și că așa va fi din ce În ce mai mult. Altminteri, a fost lipsit de finețe, de psihologie, de stil; toate acestea sunt Însă puțin importante pe lângă justețea intuiției sale inițiale. Și a fost primul scriitor, inclusiv printre scriitorii de SF, care a Înțeles că, după fizică, biologia avea să joace rolul de motor. Bruno se opri, Își dădu atunci seama că fratele său slăbise puțin; părea obosit, Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a atrage, fiecare În parte, nucleotide complementare. Acest moment al separării e un moment periculos În care pot apărea ușor mutații incontrolabile, cel mai adesea nefaste. Efectele de stimulare intelectuală ale foamei sunt reale: la sfârșitul primei săptămâni, Michel avu intuiția că o reproducere perfectă va fi imposibilă atâta timp cât molecula de ADN va avea formă de elice. Pentru a se obține o replicare nedegradată Într-o serie nelimitată de generații celulare, era probabil necesar ca structura purtătoare a informației genetice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o punea iarăși În trusă. Djerzinski, avea să scrie Frédéric Hubczejak mulți ani mai târziu, a avut o inspirație genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani, mai nota Hubczejak, toate culturile umane erau pătrunse de intuiția, mai mult sau mai puțin formulată, a unei relații inseparabile Între sex și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Frédéric Hubczejak mulți ani mai târziu, a avut o inspirație genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani, mai nota Hubczejak, toate culturile umane erau pătrunse de intuiția, mai mult sau mai puțin formulată, a unei relații inseparabile Între sex și moarte; În mod normal, un cercetător care tocmai demonstrase această legătură cu argumente irefutabile din biologia moleculară ar fi trebuit să oprească aici, considerându-și misiunea Îndeplinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puțin formulată, a unei relații inseparabile Între sex și moarte; În mod normal, un cercetător care tocmai demonstrase această legătură cu argumente irefutabile din biologia moleculară ar fi trebuit să oprească aici, considerându-și misiunea Îndeplinită. Djerzinski Însă a avut intuiția că trebuie depășit cadrul reproducerii sexuate, pentru a cerceta În generalitatea lor condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Lipsit de ele, melcul nu mai e decât o grămăjoară moale, chinuită și dezorientată. Michel Înțelese rapid că trebuie să se țină departe de tinerele brute; În schimb, nu avea a se teme din partea fetelor, ființe mai blânde. Această primă intuiție asupra lumii i-a fost Întărită de emisiunea Viața animalelor, pe care-o privea la televizor În fiecare miercuri seară. În mijlocul mizeriei sordide, al permanentului carnagiu care este natura animală, singura urmă de devotament și de altruism era reprezentată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitare Istoria amară pe care-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905 și 1915, lucrând aproape singur, cu cunoștințe matematice limitate, Albert Einstein, pornind de la intuiția inițială care era principiul relativității restrânse, a izbutit să elaboreze o teorie generală a gravitației, a spațiului și timpului ce avea să exercite o influență decisivă asupra evoluției ulterioare a astrofizicii. Acest efort temerar, solitar - Înfăptuit, după expresia lui Hilbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
introducerea la Clifden Notes, cu activitatea intelectuală solitară a lui Djerzinski la Clifden Între 2000 și 2009 - cu atât mai mult cu cât, la fel ca Einstein la vremea lui, Djerzinski nu avea pregătirea matematică necesară pentru a-și dezvolta intuițiile pe o bază cu adevărat riguroasă. Topologia meiozei, prima sa lucrare, apărută În 2002, avu totuși un ecou considerabil. Ea stabilea, pentru prima dată pe baza unor argumente termodinamice irefutabile, că separarea cromozomică ce intervine În momentul meiozei dând naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o complexitate formală extraordinară, probabil opera unor călugări irlandezi din veacul al VII-lea, avea să constituie un moment decisiv În evoluția gândirii sale și că probabil contemplarea Îndelungată a acestei cărți avea să-i permită, printr-un șir de intuiții care retrospectiv ne par miraculoase, să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
localizării acțiunii “într-un sat”, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că „spațiul, alături de timp, este o categorie apriorică, adică ceva ce nu poate fi cunoscut pe baza experienței, este situat în afara oricărei experiențe sau intuiții externe”. În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că „nimic din
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ca să-și cumpere alții mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al devenirii spirituale, parcurs de Dănilă, are trei etape: etapa cunoașterii senzoriale sau empirice, redată prin motivul trocurilor dezavantajoase, etapa cunoașterii intuitive, soldată cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. În prima etapă a drumului cunoașterii, Dănilă nu știe să facă diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău, adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
mai uimitoare istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Fiecare element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-acum, am prins eu la minte!”. Dacă vom împrumuta unui element al trocului, zgomotul gânsacului, o conotație simbolicometaforică prin trimiterile pe care le putem face la motivul lebedei (asociat cântecului acesteia), atunci acel simbol anunță “moartea lumii materiale
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]