10,840 matches
-
vor deveni caduce. În principiu, fiecare universitate poate recruta studenți pornind de la repere și competențe diferite. Examenul împrumută ceva din Judecata de Apoi, care se consumă o singură dată, fără „înfățișări” sau înscenări prealabile, fără „fentări” sau simulări absurde! Temă Invocați câte patru avantaje și prejudicii ale simulării unui examen național, după cum ați putut constata din experiența dumneavoastră de organizatori sau evaluatori. 1.6. Examenele și învățământul paraleltc "1.6. Examenele și învățământul paralel" Pentru cei care încă mai au dubii
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
conținuturile stipulate și posibilitățile și disponibilitățile elevilor, aprecierea activităților educative raportate la obiective, a metodologiei în raport cu conținutul și obiectivele educative etc. și, în final, evaluarea evaluării înseși. De altfel, integralitatea predare-învățare-evaluare este dovedită prin presupunerea simultană a „pașilor” demersului didactic invocați, de pildă, de Gronlund (1971, pp. 8-12) prin: 1. identificarea și definirea obiectivelor în termeni de schimbări dezirabile în comportamentul elevului (ce cunoștințe, capacități de înțelegere, interese și atitudini va trebui să posede elevul la sfârșitul procesului?); 2. planificarea și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
surprinse în următorul tablou: Funcțiile evaluării apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O probă evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură (nu-i nici posibil, nici credibil). Toate funcțiile invocate se pot întrezări mai mult sau mai puțin în toate situațiile de evaluare. De pildă, un examen, după sistemul de referință, poate dobândi mai multe funcții, plecând de la intențiile diverse ale profesorilor (de a controla achizițiile școlare la începutul unui
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
produsele lor. Nu evaluăm competențe, ci „urme” vizibile ale acestora (Meyer, 2000, p. 47). Cu toate acestea, se tot spune în ultima vreme că evaluarea vizează nu numai rezultatele realizate de elevi, ci și procesele prin care se ajunge la invocatele rezultate. Încercarea de a izola un produs de procesul de realizare a acestuia poate conduce la aporii nu numai de ordin praxiologic, ci și metodologic, axiologic. În primul rând, pentru că ele nu se pot percepe sau măsura în stare „pură
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
bună instalare în lumea reală. Cum se poate ieși din această situație? Printr-o apropiere și compatibilizare atât a profilului performanțelor cerute în cele două situații (școala și societatea), cât și a criteriilor subsecvente de valorizare a lor. Așadar, paradoxul invocat mai sus nu ține de o fatală antinomie axiologică, ci de o neconcordanță de finalități și sisteme de valorizare a conduitelor noastre în cele două sisteme de referință. În măsura în care elevului i se vor preda lucruri de care societatea are realmente
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cabinetul de matematică sau din cel de informatică. La orice oră din zi sau din noapte. Nu e nevoie să vii la școală cu ceva în ghiozdan: poți prezenta „temele” accesând pe calculatorul aflat în fața profesorului „produsul” depozitat altundeva. Scuza invocată atâta timp cu uitatul caietului de teme acasă nu mai ține în era digitală! Portofoliul pe suport digital oferă posibilitatea unei comunicări asincrone cu persoanele vizate (profesori, alți colegi, părinți). El conferă o nouă vizibilitate educatului și celor din jurul său
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
o lucrare de psihologie școlară devenită celebră. Aceștia demonstrează, cu probe și prin experiment empiric, că așteptările unui profesor cu privire la realizările unui elev se dovedesc a fi motivante pentru un elev, chiar dacă acestea nu sunt evidente încă de la început. Autorii invocați aleg la întâmplare un eșantion de 20% dintre elevii unei școli și induc profesorilor care lucrează cu ei ideea că aceștia sunt capabili de progrese rapide. După câteva luni se demonstrează că elevii respectivilor profesori au rezultate superioare, comparativ cu
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
care a devenit relativ fixă. Într-un fel, ca și în mitologia greacă, ideile și opiniile evaluatorului determină apariția fenomenului. Profețiile, odată emise, au șanse mari să se autoîmplinească. Predicțiile profesorilor nu numai că anticipă, dar și facilitează apariția comportamentelor invocate. Spunându-i unui elev zi de zi că nu este capabil de reușite, că este „indolent” și „prost”, realitatea pronunțată are darul de a se ivi. Orice profesor își formează despre elevii săi anumite impresii în legătură cu posibilitățile acestora. Până la urmă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
care a devenit relativ fixă. Într-un fel, ca și în mitologia greacă, ideile și opiniile evaluatorului determină apariția fenomenului. Profețiile, odată emise, au șanse mari să se împlinească. Predicțiile profesorilor nu numai că anticipă, dar și facilitează apariția comportamentelor invocate. Orice profesor își formează despre elevii săi anumite impresii în legătură cu posibilitățile acestora. Până la urmă, aceste păreri vor influența, inconștient sau nu, comportamentul și randamentele elevilor. Încrederea în posibilitățile elevilor și convingerea manifestă că sunt capabili de reușite reprezintă modalități de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
absența subvențiilor. Însă, în anii ’90, modelul a intrat într-o anumită criză, fiind etichetat drept o structură narativă simplificatoare despre dezvoltare (development narrative): „voci” multiple au susținut, pe baza unor evaluări separate, că succesul nu depinde de mecanismele comunitare invocate, ci de capacitatea instituției de a menține costurile scăzute, de a oferi împrumuturi atractive calibrate la potențialul de economisire-investiție al clienților și de a pune presiune asupra acestora din urmă pentru a returna împrumuturile. Sunt probabil exagerări - după cum au recunoscut
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mod sistematic acordă note mari este probabil să fie compensată de aceea a evaluatorilor mai severi, în așa fel încât, la nivelul fiecărui proiect evaluat, influența stilului evaluatorului să fie neglijabilă. Acest fapt se întâmplă în cazul majorității proiectelor: indexul invocat aici prezintă o distribuție normală, în jurul unei medii de 7,8-8 (vezi figura 1). Aceste proiecte au fost evaluate fie de evaluatori cu o severitate moderată, fie de perechi de evaluatori care și-au compensat unul altuia tendințele extreme (permisivitate
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
oricum cvasi-generalizarea deplasării de populație În perioada anilor 1945-1956 ca măsură punitivă sau preventivă, În toate regiunile țării, și arată diversitatea categoriilor de persoane vizate (felul În care aceste categorii sunt identificate cunoaște diverse oscilații, și ele semnificative), a culpelor invocate, a trăsăturilor diverse ce pot servi la definirea „dușmanului de clasă”. Voi opta În cele ce urmează pentru termenul deportați atunci când e vorba de deplasări În masă, cum s-a Întâmplat În cazul deportărilor În URSS sau În Bărăgan, folosind
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
se opună lui Stalin În problema colectivizării. Acesta era deci automat considerat un dușman pentru o Românie În care Gheorghiu-Dej aplica neabătut măsuri de tip stalinist. Propaganda În termeni cât se poate de agresivi Împotriva lui Tito făcea verosimil pretextul invocat, iar acuzația de „titoism” era o rațiune suficientă pentru a fi trecut pe listele de deportare. Dar nu era singura. Voi reveni asupra criteriilor care au stat la baza deportărilor atunci când voi discuta categoriile de persoane vizate de acestea. Obligați
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Într-un plan mai general o victorie a binelui asupra răului. O etică exemplară pare astfel a funcționa, o etică pe care povestirea o prezintă ca realizată. Pe când - afirmă povestitorii - viața lor a integrat trauma și a depășit-o (sunt invocate aici reușitele copiilor, recuperarea după revoluție a unor bunuri pierdute, cariere strălucite, răsplăți de tot felul), cei care le-au făcut rău au avut parte de pierderi, accidente, lipsa de respect a copiilor. Iese astfel treptat la iveală o miză
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu pierde controlul, a dezechilibrării raportului dintre „ce pot eu să fac altora” și „ce pot ei să-mi facă mie”. Reacția cea mai frecventă în astfel de situații se concretizează în încercarea de a salva aparențele, de regulă, nefiind invocate adevăratele motive; • neîncrederea în inițiatorii schimbării, în capacitatea lor de a sesiza adevărata situație și de a propune măsuri eficiente de schimbare. Reformarea sistemului de învățământ din țara noastră, ca măsură de politică socială și educațională, presupune cu necesitate și
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
a doua fază poate fi abordarea unui punct de vedere tolerant, dar simultan critic și circumspect. Dispariția umanului (teoriile precum: disoluția eului, dematerializarea trupului sau diseminarea conștiințeiă nu poate fi un proces practic complet, indiferent de situația sau de finalitatea invocate, de valența negativă sau pozitivă implicată. Dimpotrivă, promovarea și deplângerea acestei idei sunt ambele fenomene de negare a umanului însuși. În contextul unor discursuri extreme, care învestesc în tehnoștiință speranța găsirii naturii „ultime” a corporealității și a universului însuși, considerăm
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a-și augmenta calificarea, de a desfășura activități utile pentru comunitate; 5) dorința de a răspunde favorabil unor asteptări sociale formulate de superiori ierarhici, consilieri, prieteni, asociații profesionale; 6) interesul personal, curiozitatea, nevoia de lărgire a orizontului spiritual. Între motivele invocate s-au mai calificat: a te menține în direcția de evoluție bună, a prinde vântul favorabil din teama de a nu fi depășit; gustul de a răspunde provocărilor, de a face față unor situații noi; dorința de a depăși pe
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de n-aș iubi cu patimă tăvălirea în deznădejde, nu m-aș mai putea suferi și mi-aș ucide cugetul fără milă și fără îndurare” (481). În timp, boema invocată aici e stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere, după ce-și transformase nefericirea în ispită. La drept vorbind
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
umple fizic golul lăsat în spațiu prin plecarea sa. În paranteză fie zis, de neuitat versurile din Blaga „Boca del Rio, / rană în spațiu”, cu trimitere la același topos sibian (Gura Râului e lângă Sibiu), ca și versul shakespearean, abia invocat. Oricum, faptul că Cioran apare în piesa lui Matei Vișniec fără umbră este dovada cea mai sigură că ficțiunea nu minte. Și asta împotriva faptului că, pentru Cioran, ficțiunea Ă literatura, în general Ă devenise un artefact în care el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în preajma unui sens. Doar că mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât să dea dreptate vorbelor testamentare ale mamei, invocate ca pe un cod impersonal, care mută orice contextualizare în derizoriu: „Mama, înainte să moară, îmi scria chestia asta, atât de simplă: «Orice ar face omul, tot regretă până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine, la Paris, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acasă, recunoaște: „Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe. Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo” (26 iunie 1973 Ă 503). Pe același motiv, alte câteva contexte merită invocate, cu atât mai mult cu cât, născute din nostalgie, ele fac și dovada faptului că, până și pentru Cioran, timpul există. De fapt, Cioran nu se poate elibera de presiunea și de servituțile lui. Dușman permanent, timpul îi devine un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mi-a fost tovarăș fidel de când m-am născut” (6 martie 1972 Ă 137). În fapt, marele vis al lui Cioran este să uite. Să se uite. Una dintre soluții e contemplarea mării până la pierderea sinelui. Alta e munca. Uneori invocată ca terapie, muzica: „Eu nu fac nimic bun, ascult toată ziua Schubert, Schumann, Brahms, mai ales Brahms; el e furnizorul meu de melancolie (parcă mai aveam nevoie!)” (24 noiembrie 1981 Ă 412). Alteori, poate complementar muzicii, îndepărtat, creștinismul. Orice altceva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vedem ce se întâmplă atunci când Cioran reușește să-și înfrângă acest viciu, blamat deseori, ridicat în slăvi, din perspectiva trăirismului, câteodată. „Nu ești nimic, dar poți fi ceva prin ceea ce simți” (II, 30), spune Cioran după consemnarea momentului de insomnie invocat mai devreme. Doar că și aici se crede neputincios: „Sunt nedemn de senzațiile mele” (idem). Altcândva, găsește în trăire o justificare, ultima. Își spune, după o criză de furie: „Senzație de rușine, evident, însoțită de invariabila reflecție: «Așa, măcar știu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
contradictorii a lui Cioran, greu de prins într-o singură ecuație, fie ea oricât de complicată. Mărturisește: „De teamă să nu fiu un oarecare, am sfârșit prin a nu fi nimic” (I, 122). Nu discutăm acum această consecutivitate, ci doar, invocată adesea, teama Ă stimulativa teamă Ă de anonimat din tinerețe. Și nu numai din tinerețe. Prin noiembrie 1970, Cioran recunoaște: „Nu mă pot resemna să nu fiu nimic. Cu toate astea, n-am fost niciodată ceva. Lucru adevărat, cu rezerva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e în orice caz sămânța oricărei rugăciuni” (II, 295). La el, deznădejdea e legată chiar de neputința de a-l găsi pe Dumnezeu, de sentimentul vidului. Strigă la un moment dat: „Puteri ale cerului! Tânjesc după vremea când puteați fi invocate, când strigătul nu răsuna în vid, când vidul însuși încă nu exista!” (I, 23). Altundeva, i se adresează direct lui Dumnezeu spunând „Doamne!”, pentru ca imediat, în paranteză, să comenteze, detașându-se: „De-aș putea descrie cu exactitate starea în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]