5,860 matches
-
își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se odihnească mereu. De zece ori, avu sentimentul că Ashargin era la capătul puterilor. Dar izbuti până la urmă să lege corpul la locul dorit. Să-l lege, pentru că un mecanism trebuia să fi fost prevăzut pentru a elimina corpurile vătămate. Anumite părți ale acestei mașini păreau atât de defectuoase încât circuitul destinat să le comunice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în mod normal, putea detecta prezența idului într-un organism aflat la mari depărtări. Însemna că nu mai funcționa normal. Faptul că nu izbutise, în noaptea asta, să mențină contactul trăda o dereglare a organismului, era un simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin minune să-l țină în picioare. Apoi se prăbuși, cu un zgomot metalic. Corl se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de regret: - Da. Dacă niște pereți de microoțel, groși de patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care rămăsese în fundul încăperii, nu se amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spațiale. Nici măcar constructorii orașului nu fuseseră în stare să se desprindă de planeta lor. După ce trecu printr-o sală mare, Corl se pomeni pe un alt coridor, în fața ușii primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în timp util în cușca lui. Posibilitatea de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult de o vietate pe săptămână. Tocmai de aceea, nici nu simțise nevoia să se stăpânească. Intră, așadar, în dormitorul acela și-l străbătu cu pași de felină, iar voluptatea de a ucide nu-l părăsi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să vină abia după descoperirea cadavrelor. Corl se pregăti așadar pentru cea mai mare bătălie din viața lui. 4 - Siever e mort! Exclamă Morton. Ce-o să ne facem fără Siever? Și Breckenridge! Și Coulter! Și... E ceva îngrozitor! Grosvenor nu izbutea să înainteze prin coridorul înțesat de oameni. De două ori încercase să-și facă loc, dar de fiecare dată fusese împins înapoi de niște oameni care nici măcar nu-și întorseseră capetele ca să-l privească. Grosvenor se lăsă păgubaș. Deodată, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a se hrăni cu aceste plante; apoi, prin extrapolare, se emiteau ipoteze privind conformația și tipurile probabile ale ființelor vii care s-ar fi hrănit cu animalele respective. Neavând altceva de făcut decât să adnoteze un tabel gata imprimat, Grosvenor izbuti în scurt timp să obțină graficul dorit. Acesta era foarte complicat. Nu i-ar fi venit ușor să-l explice unuia care n-ar fi fost deja familiarizat cu nexialismul. Pentru el, însă, graficul era cât se poate de limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i se păru că motoarele nu mai duduiau ritmic, ca până atunci, ci într-un fel dezordonat, scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să-și adapteze organismul la această schimbare, când, deodată, se pomeni confruntat cu o nouă primejdie: jeturile incandescente ale unor puternice dispozitive mobile începură să lingă ușile masive ale sălii motoarelor. Corl trebuia să hotărască numaidecât dacă să-și îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
erau experimentate în speranța că expansiunea omului în spațiu va deveni mai puțin dureroasă. - Ia auziți-l pe junele filozof! exclamă Dennison, cu un zâmbet sarcastic. Apoi adăugă fără ocolișuri: Votează cu Kent, dacă vrei să-ți meargă bine. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească enervarea: - Ce-ar putea să mai facă? Să-mi taie rația de rumeguș? Poate că voi candida eu însumi pentru postul de director - aș obține voturile tuturor tinerilor sub treizeci și cinci de ani. La urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se simțeau în sfârșit liberi să-și exprime furia și disprețul față de savanți. Grosvenor știa însă că nu acestea erau sentimentele reale ale unora și ale altora. În mod normal, mintea omenească ține în cumpănă nenumărate impulsuri contrarii, încât omul izbutește să-și trăiască viața fără să se lase dominat exclusiv de un sentiment sau altul. Echilibrul acesta complicat fusese rupt în cazul de față; ca urmare, o întreagă expediție era în pericol de a fi distrusă de un inamic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
folosească aparatul. - Da, aș vrea să utilizez encefalostatul, recunoscu el, Morton șovăi o clipă, apoi spuse: - Judecând după gândurile ce-mi vin în minte, este pe punctul de a emite... Se opri, apoi adăugă, ațâțat: - E foarte bine! Dacă ai izbuti să-i faci să creadă că am fost atacați din afară... Nu-și sfârși fraza, ci se adânci din nou în gânduri, mijindu-și ochii și țuguindu-și buzele. În cele din urmă spuse: - Căpitanul Leeth a încercat de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lumină. Apoi desfășură repede un ecran în fața razei, astfel încât o mică zonă de sticlă rămase cufundată în întuneric, primind doar lumină proiectată cu intermitențe de aparat. În clipa aceea, pe ecran apăru o imagine. Era o imagine dublă, iar Grosvenor izbuti s-o studieze liniștit, grație aparatului. Rămase uluit de ceea ce văzu. Deși imaginea avea o formă vag omenească, înțelegea de ce îi evocase la început o femeie; fața ei dublă era încununată de un panaș auriu. Dar capul, deși părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că, încă o dată, creierul lui încearcă să interpreteze impulsurile unui sistem nervos ale cărui reacții erau cu totul diferite de acelea ale unui om. Înlocui "sunt iubit" cu "sunt stimulat de..." apoi lăsă senzația să-și urmeze cursul. Dar nu izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rămânea totdeauna aceeași, la toți. Ochiul omenesc normal e un mecanism destul de obiectiv. Lentilele trimit pe retină o imagine reală. Judecând după imaginile orașului lor, transmise de Rimi, aceștia aveau și ei niște ochi capabili de obiectivitate. Dacă ar fi izbutit să-și coordoneze centrii vizuali cu ochii Rimilor, Grosvenor ar fi putut să pună bază pe imaginile primite. Minutele treceau. Grosvenor se întreba, disperat, dacă va reuși sau nu să stabilească un contact util, în cele cinci ore ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rezultat. Doar câteva senzații vagi, printre care aceea a mirosului caracteristic al cauciucului ars. Pentru a treia oară, ochii i se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau ferestre, iar în loc de pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cuvânt-cheie, și tot trupul ființei se ridică. Grosvenor o făcu apoi să-și întoarcă, încet, capul. Actul de a privi îi aminti ființei-pasăre că dulapul sau sertarul privit îi aparținea. Ființa își recunoștea bunurile, dar nu arata nici un interes. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi să se plimbe de colo până colo pe "trotuar". În cele din urmă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dacă ar fi rupt legătura cu aceste ființe, ar fi însemnat să le redea întreaga libertate. Inclusiv libertatea de a ataca și de a încerca să distrugă nava. N-avea deci altă cale decât să persevereze, în speranța că va izbuti la un moment dat să schimbe în favoarea lui situația. 12 Încercă mai întâi să intre în contact cu o altă ființă-pasăre. - Sunt iubit! își spuse, reproducând în mod deliberat senzația care-l zăpăcise ceva mai înainte. Sunt iubit de corpul-matcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
afla într-o zonă a planetei unde era încă noapte. De data aceasta, transferul fu și mai rapid. Se pomeni într-un oraș întunecat, cu clădiri și alei fantomatice și începu să intre în legătură cu diverși Rimi. Nu înțelegea clar de ce izbutea să stabilească un contact cu sistemul nervos al unora dintre ei mai ușor decât cu al altora. Poate că unii erau mai sensibili la stimulii lui. Sau poate că făceau parte din familia primei ființe-pasăre cu care intrase în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor își spuse că avea acum o vedere de ansamblu asupra acesteia. Se afla într-o lume de piatră și lemn, ai cărei locuitori erau legați între ei prin relații organice, la nivelul sistemului lor nervos. Iată o seminție care izbutise să evite civilizația tehnologică a omului, grație unei cunoașteri în profunzime a tainelor materiei și energiei. Grosvenor hotărî că putea trece, liniștit, la penultima etapă a contraatacului sau. Se concentra așadar asupra unui gând menit să caracterizeze una din ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care-i auzea răsuflând greu, le administra plasmă sanguină. Celor care prezentau răni mai grave, le făcea câte o injecție calmantă, iar arsurile le trata cu niște alifii speciale. Cu ajutorul lui Korita transporta șapte muribunzi în salonul de reanimare, unde izbuti să-i readucă la viață pe patru dintre ei. Rămâneau treizeci și doi de morți, pentru care nu se mai putea face nimic. Grosvenor și Korita continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată, un tehnician-geolog se trezi, căscă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
opri, în plin zbor, încremenind în spațiu. Era încă la mare distanță, dar nu se mai depărta. Ixtl înțelese ce se întâmplase. Cei de la bordul navei îi simțiseră prezenta și se opriseră pentru a vedea ce se petrece. Faptul că izbutiseră să frâneze brusc nava indica o tehnologie foarte avansată, deși Ixtl nu-și putea da seama ce metodă de antiaccelerație folosiseră. Existau mai multe posibilități. El însuși avusese de gând să se oprească, convertindu-și viteza într-o acțiune electronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse: - Dacă viața înseamnă evoluție și dacă totul evoluează cu un anumit scop, de ce o fi având nevoie creatura asta de picioare și brațe atât de dezvoltate? Ar fi interesant să vedem ce are în burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact cu radiații puternice. Cu iuțeala fulgerului, trupul lui Ixtl își schimba mereu forma, suportând de fiecare dată, timp de câte o fracțiune de microsecundă, formidabila sarcină. În cele din urmă, izbuti să se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe care i le deschidea noua situație. De bună seamă că oamenii vor încerca să-l încercuiască, venind de pe toate coridoarele. Ochii îi străluciră la gândul că va putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dar nu conta pe succes. Nu uita că monstrul ne-a luat din nou prin surprindere. N-are importanță dacă ne atacă intenționat sau întâmplător. Oricare i-ar fi intențiile, rezultatul este că ne pune pe jăratic. Încă n-am izbutit nici măcar să ne limpezim gândurile. Grosvenor intrase într-un lift care cobora. Când ajunse jos, deschise ușa și o zbughi pe coridor, unde auzi din nou vocea lui Korita: - Sunt convins că, datorită uriașelor resurse de care dispunem la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]