5,826 matches
-
cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate. Alergăm, alergăm și ne umplem de viață. De ce oi fi vrut să-mi supăr mereu tovarășii de joacă, nu știu. Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te puteai opri? Spre seară ne întorceam acasă. Cu mâna mică pipăiam florile parfumate Găseam sandalele, și tata era mulțumit că nu m-am înspinat. După două trei zile șchiopătam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și muncii în echipe. El remarcă faptul că școala ne-a condiționat să fim competitivi și individualiști, recompensând performanțele individuale și sancționând muncă în echipă, catalogând drept trișare sau copiere. La scoala funcționăm că o echipă doar pe terenul de joacă, la orele de sport. Concluzia: am învățat că atunci când este vorba de joacă putem să colaborăm, să lucrăm în echipă. El definește procesul de construire a echipei astfel:dezvoltarea conștientizării și abilității de a pune în acțiune comportamentul orientat spre
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
fim competitivi și individualiști, recompensând performanțele individuale și sancționând muncă în echipă, catalogând drept trișare sau copiere. La scoala funcționăm că o echipă doar pe terenul de joacă, la orele de sport. Concluzia: am învățat că atunci când este vorba de joacă putem să colaborăm, să lucrăm în echipă. El definește procesul de construire a echipei astfel:dezvoltarea conștientizării și abilității de a pune în acțiune comportamentul orientat spre echipa. Este un proces ce constă în transformarea oamenilor din ignoranți în utilizarea
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am mutat repede privirea în altă parte. Eram îngrozită, dar și excitată. — Vreau un partener de joacă, mi-a răspuns el simplu. Apoi mi-a zâmbit. Existase oare vreun surâs care să te topească mai repede decât surâsul lui Luke? Am simțit că ultimele fărâme ale hotărârii mele de a-i rezista fuseseră spulberate în patru vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să tragă niște ture peafară, ca să-și poată face și ea exercițiile de yoga, domnul Wilt o lua întotdeauna pe același traseu. De fapt, câinele își urma traseul, iar Wilt își urma câinele. Treceau pe lângă oficiul poștal, traversau terenul de joacă o luau pe sub podul feroviar și ieșeau pe o cărăruie de lângă râu. Făceau vreun kilometru pe lângă râu, după care treceau iar pe sub calea ferată și se întorceau pe niște străzi unde casele erau mai mari decât locuința semidetașată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
timp ignorase intervențiile verbale menite să-l scoată din minți și să-l reducă la starea în care ajunsese bătrânul Pinkerton, bietul de el, atunci când se gazase. Prin comparație cu anul IV Zidari, sergentul Yates și inspectorul Flint erau o joacă de copii. Numai dacă l-ar lăsa să doarmă puțin și va continua să-i amețească așa, cu lucruri nesemnificative. — La un moment dat am crezut că l-am prins, îi spuse sergentul lui Flint în timp de conversau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu ea și asta din cauză că eu conduc, iar ea nu are nimic de făcut, așa că stă într-un loc și mă sâcâie de-mi ies din minți. — încep să înțeleg sistemul, spuse dr. Pittman. Doamna Wilt era... este pasionată de joaca de-a personajele. Asta sugerează o relație instabilă, în care dumneavoastră n-ați reușit să vă vă impuneți un rol al dumneavoastră, bine individualizat și impunător, cel de soț... — Dr. Pittman, îl întrerupse Wilt, un giroscop poate să se învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deveni, și a mea. Să ne ocupăm, adică, amindoi, cu intenții diferite, de aceeași perioadă. Dar eu să fiu și plătit, ce zici? — Nu... nu înțeleg ce urmărești... — Ce urmăresc? Să mă enervez, asta urmăresc! Să găsesc o scamatorie... O joacă, un hobby, cum zic ăia din paradisul capitalist. Să nu mă mai plictisesc! Tragedie mai mare ca plictiseala, nici moartea nu este. Bătrânul scenarist din cer asteapta să-l amuzăm, nu-i așa... d-aia ne-a creat. Pot deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pesaro... În tabloul acela, am îndreptat privirea Sfântului Petru și Madonei spre donator. Mde... suntem vicleni. Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai ai alte resurse, bombardează femeile cu simboluri ale iubirii. Atelierul lui Nancy se găsea într-o încăpere din spate, de la parterul casei, iar ferestrele dădeau spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ureche, dar și ochi de văzut, minte de gândit și suflet de simțit. Nu a întâmpinat nici o problemă în a-și face prieteni la școală și, până la sfârșitul săptămânii, fusese deja invitată de trei fetițe la așa-numite întâlniri de joacă. Nu se ferea de îmbrățișările și săruturile mele de noapte bună; nu era mofturoasă la mâncare; rareori făcea caz de câte ceva. În ciuda gramaticii ei adesea atroce (pe care am decis să nu i-o corectez) și a fixației pentru desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Baggot Street și trebuie să chem un taxi să mă ducă înapoi în oraș ca să mă văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau ca o idioată pe Baggot Street Bridge, cu mâna întinsă. Doamne, unde e un afurisit de taxi când ai nevoie de el? Din fericire, în cele din urmă oprește o mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
are nimic de‑a face cu hainele. „Gândiți‑vă la crinii de pe câmp“. Îi arunc o privire satisfăcută. — Corect, zâmbește Luke. Atunci, distracție plăcută. Mă sărută. Și îmi pare rău pentru toate astea. — Bine, bine, spun, și îl lovesc în joacă peste piept. Numai ai grijă ca afacerea asta a ta misterioasă să merite toate astea. Mă aștept să râdă, sau cel puțin să zâmbească - dar el se mulțumește să dea vag din cap, își ia servieta și se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Valetul lăsa pauzele să lucreze, ca și ecoul timbrului învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea blănițelor”. Era mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Plecase cu totul vindecat de palpitații și oboseală, având, de atunci, o mare poftă de viață. Nu arătau deloc rău acele haine. Le-ar mai fi putut proba puterea de fascinație și pentru o poveste ceva mai complicată decât acea joacă nevinovată din grădina medicului vienez. În ciuda frigului, Iancu lepădă cămașa de noapte și îmbrăcă hainele europene. Dar nu se mai strădui să se privească în oglindă. Era inutil. Se împlinise, crescuse chiar. Era dezastru! Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ducând cu ele un înțeles care îi rămânea cu totul necunoscut. În dimineața aceea își înfipsese acul de păr între filele unei cărți de ghicit. Nu pusese nici o întrebare anume, pentru că nu avea nici o îndoială, nici o supărare. O făcuse din joacă și chiar izbucnise în râs atunci când citise fraza peste care nimerise: Spre seară vei avea unele surprize și vei simți o împunsătură în inimă. Gelozie? Teamă? Suspiciune? Se obișnuise cu reacțiile femeilor față de soțul său. Îl priveau ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar trebuia să se grăbească. Peste o oră avea să ordone încolonarea. Convoiul se forma la marginea Bucureștiului, aproape de râul Colentina. Privi, pentru ultima oară, apele Dâmboviței săltând ca o apă vie sub soarele puternic, iarba și sălciile de pe maluri, joaca unor copii goi la gura Gârliței și, ceva mai lung, cu o spaimă subită, roata unei mori. Se învârtea prea repede. Mâine toate astea vor fi deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât de durere și de: nu-mai-faaa’-și-nu-mai fac! - Tu să nu vorbești ca Mili, tu ești mare, Îmi șoptește mama. Că, altfel... știi tu... Știu - cum să nu știu? Doamna se Întoarce. Zice: - Pentru azi, gata, culesul, duceți-vă la joacă! A zis: duceți-vă, dar numai mie mi-a zis. Nu-mi place asta: numai pe mine mă trimite - să ne jucăm - de ce n-o trimite și pe fată-sa cea mare? Sau pe amândouă fetele? Ale ei au voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte știu, nu prea ești. - Dacă nu-s nici jâdan, nici boer, de ce-mi ceri pitacu? - De ce... Ne jucăm și noi... - De ce să ne jucăm, dacă nu-s nici, nici? De ce mă pui să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la toate! Mătușa Domnica a prins a-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
brațe cu tot cu pături, mă duce În casă. Mai bine să vedem ce-ți fac gionatele... Așa le zice mama picioarelor mele, pline de bube urâte pe sub genunchi - din pricina lor nu pot umbla, nu pot Îndoi genunchii, nu pot coborî la joacă. Le-am cules la scăldat, zice mama. Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc a pucioasă, de parc-aș fi râios. Dar nu-s. Nu râie am adunat de la vale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe, nici de la Ileana, cu mânile Încrucișate pe sub țâțe și cu barijul mult tras pe ochi, să nu se vadă cum plânge; nici de la prietenii mei de joacă și de școală, colegii, de la oamenii din sat; ca și cum nici n-aș fi ieșit din curte, privind, mereu În urmă, la casă, casa noastră, la calidor, calidorul meu cel. De parcă. De parcă nici din sat n-aș fi ieșit - din Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în tăcere, mica victorie prin intermediul căreia voia să se asigure că, deși Jake le afecta existența atunci când era prin preajmă, măcar atunci când nu era prezent să n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul de joacă la care Fiona apela de câte ori avea nevoie de un moment de respiro. Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității, ce-i avea să-i marcheze viața pentru totdeauna și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din gură, plângându-se de tembelul ăla care i-a bălăcit apa și i-a speriat peștele și i-a stricat cheful dis-de-dimineață. Oh, tocmai când reușise să-și scoată din cap porcăria asta... Adevărul e că le cam stricase joaca cu peștele și s-ar putea să nu-l mai lase-n pace până nu și-o cere iertare moșului cu dinți de tablă, care se lasă escrocat cu tichet și chitanță de găinarul ăla, pentru ca apoi să-și verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]