8,051 matches
-
sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi? Conducându-l prin vasta selecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care a deschis-o încet, după care a închis-o foarte zgomotos, rămânând în continuare în cameră. Eu sunt, dragule! a ciripit ea intrând în dormitor. Poate că i se păruse doar, dar Julia ar fi fost în stare să jure că James pălise vizibil la vederea ei. —Trebuie să închid. Mi-a făcut plăcere să te aud, a spus el, punând grăbit receptorul în furcă. Julia a rămas în picioare, chiar în fața lui, studiindu-l fără să se ascundă. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scuze“. Iartă-mă, dar ăsta e adevărul. Toate suntem vinovate de chestia asta într-o mai mică sau mai mare măsură. —Ce-i asta? a sărit Julia bătându-și cu degetele într-una din tâmple. Eu aș fi putut să jur că aici s-a adunat Clubul Soțiilor Numărul Doi, un spațiu binevenit de relaxare, departe de zona de înaltă moralitate, care, de fapt, e plină de ipocrizie și pe care o ocupă lotul cu numărul Unu! Fiona s-a încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capitolul fertilitate. Chipul lui Alison s-a adumbrit puțin, dar imediat femeia s-a recompus și i-a zâmbit lui Susan. Dar văd că tu înflorești. Da, înfloresc și mă fac grasă. Dacă n-aș fi văzut ecografia, aș fi jurat că sunt pe cale să nasc o canapeluță din aia de două locuri. —Vreau să-ți pun multe întrebări pe tema asta, i-a declarat Alison uitându-se de jur împrejur și către ușă. A trecut așa de mult timp de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru minunatele prietenii care ne-au susținut pe parcursul diverselor noastre încercări din ultimul an și ceva! Pentru prietenie! au exclamat, în cor, și celelalte femei, ciocnindu-și paharele. —Și pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, o tradiție pe care trebuie să jurăm s-o păstrăm, indiferent de ce se va întâmpla în viitor! —Pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi! au strigat toate, astfel că mai multe persoane din cafenea s-au întors ca să vadă care era sursa zgomotului. După ce s-au liniștit, Julia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebarea: — De ce-ai făcut-o? — M-a obligat căpitanul Postului Militar din Adoras. — Nimeni nu poate obliga un targuí să facă ceea ce nu dorește... — De trei ani lucrez pentru ei. Nu puteam refuza. Sunt călăuza oficială a guvernului. — Ai jurat, ca mine, să nu lucrezi niciodată pentru francezi... — Francezii au plecat... Acum suntem o țară liberă... Pentru a doua oară în câteva zile, doi oameni diferiți îi spuneau același lucru și își dădu seama dintr-o dată că nici ofițerul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa era ordinul. Un ordin foarte strict. Tânărul trebuia să moară. Celălalt, nu. — De ce? Nu știu. Vârful pumnalului încovoiat se înfipse cu mai multă forță. — De ce? insistă targuí-ul. — îți jur că nu știu, spuse aproape scâncind. Primesc un ordin și trebuie să-l execut. Nu pot să refuz. Cine ți-a dat acest ordin? — Guvernatorul provinciei. — Cum se numește? — Hassan-ben-Koufra. — Unde locuiește? — La El-Akab. — Și celălalt... Bătrânul... Unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o băgă liniștit în buzunar. — înțeleg, zise. înțeleg foarte bine, dar înțeleg și că erai de gardă și știai că datoria ta e să tragi în oricine se apropie de baracă. Mama mă-sii! Dacă descopăr cine-a fost, îți jur că-l jupoi de viu! Aruncă o ultimă privire spre cadavru, ieși afară și se opri în umbra tindei, de unde își plimbă privirea pe chipurile celor prezenți. Erau toți. — Ascultați-mă bine! zise. Trebuie să rezolvăm problema asta între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lungă, când el, de fapt, plănuise să se ascundă după primele dune și să se întoarcă în aceeași zi. Mai aruncă o privire spre pustiul ce începea să se transforme într-o pată cenușie fără relief. — Dacă te prind, zise, jur c-o să-ți smulg pielea fâșie cu fâșie. își făcu rugăciunile de seară, își puse pe umăr un săculeț de piele cu un pumn de curmale, pe care le mâncă încet în timp ce pornea la drum, mereu spre apus, cufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine se complică lucrurile? - dădu din cap. Pentru un targuí lucrurile încep să fie cu adevărat complicate în momentul când își pierde libertatea. Viața noastră e foarte grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se iveau pe deasupra litham-ului și păreau că vor să pătrundă dincolo de fruntea sa. — Ți-e frică de el, conchise în cele din urmă Gacel. Tu și toți ai tăi vă temeți îngrozitor de el, nu-i așa? încuviință cu convingere. — îi jurasem credință și, cu toate că n-am participat la complot și am aflat de el când totul se terminase, n-am îndrăznit să protestez - zâmbi trist. Mi-au cumpărat tăcerea numindu-mă guvernator absolut al unui teritoriu imens și am acceptat recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
guvern de oameni cinstiți, fără să-mi dau seama că nici o țară nu are destui oameni cinstiți ca să formeze un guvern. Acum toți au iahturi, palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși când eram tineri și luptam împreună juraserăm să combatem corupția cu același spirit cu care ne războiam cu francezii - plescăi din limbă, bătându-și parcă joc de el însuși. Era un jurământ idiot. Puteam lupta contra francezilor pentru că, oricât ne-am fi propus, n-am fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea fi cârmuit. Tuaregii ar fi știut să accepte și să înțeleagă ceea ce el încerca să ofere, nu l-ar fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gâtlejul. Gacel arătă din nou spre cămilă. — în noaptea asta o să-i bei sângele. Și o să-i mănânci carnea. Mâine începe ramazanul. — Ramazanul? repetă uimit. Crezi că suntem în situația de a respecta legile postului în condițiile acestea? Ar fi jurat că targuí-ul zâmbește. Cine ar putea-o face mai bine decât noi în acest moment? vru să știe. Și ce soartă mai bună ar exista pentru suferințele noastre? Animalele se ridicaseră în picioare, și Gacel îi dădu mâna că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și e convins că-și poate bate joc de toată țara. Și nu-i așa! îți jur că nu-i așa. Deci, alege. Bătrânul se ridică în picioare și se îndepărtă încet de buza puțului, fără să scoată un cuvânt. Nu făcuse nici cinci pași, când Malik strigă: Și acum îmi amintesc că oamenii mei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bătut-o niște copii până au lăsat-o aproape fără suflare, dar cine știe ce o fi fost de fapt, de vreme ce toți copiii din dormitorul ăla au negat până-n pânzele albe că s-ar fi atins cineva de ea. Ba destui au jurat pe viața lor că au văzut-o beată și căzând cu tâmpla de fierul unui pat, madam Trifu, degeaba a făcut anchetă jupân Foloștină, că n-a fost în stare să-i dovedească... Aiurea, pe jupân Foloștină l-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne și cu revere mari - gen anii ’70, luată de la second-hand - și nu mă puteam hotărî dacă să o las deoparte sau să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e Îndeobște un om de Încredere. L-am lăsat, așadar, sprijinit de balcon, cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și croiască drum Înăuntru ar fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de noapte de la uriașul depozit de alături, din care, odată, făcuse parte și garsoniera meu, jura că pisica lui, Shirley Grăsana, mai stârpea din porumbei, dar știam amândoi că astea nu erau decât Închipuiri de om bătrân. Porumbeii londonezi se Încrucișaseră cu populația de șobolani, rezultând astfel creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
jignit tare rău pe careva și persoana și-a ieșit din minți. A privit spre noi. — Știți, ea chiar se pricepea să facă glume sarcastice pe seama oamenilor. Le cunoștea punctele sensibile și nu pierdea prilejul să lovească unde doare. Aș jura că despre așa ceva e vorba și aici. A Înfuriat pe cineva atât de tare, Încât persooana a lovit-o ca să-i Închidă gura. Și-o fie ieșit din minți... pur și simplu. * * * În timp ce mă Întorceam acasă cu mașina, chipurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se anulau reciproc și cu un zâmbet ca al prietenului lui Barbie. — Sam! Ai venit! M-am răsucit și-am văzut-o pe Felice Bortshe năpustindu-se spre mine. Era Îmbrăcată Într-un costum alb cu dungi negre, iar coafura jur că era aceeași de săptămâna trecută, până În cele mai mici detalii ale șuvițelor brun-roșcate. Era clar că Felice era genul de persoană care putea purta haine albe fără să le murdărească. Pe de altă parte, eu nu trebuie decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc fără măcar să bage de seamă. M-aș muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns capabile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația. — Sultanul nu se teme nici de fluviu, nici de armata dușmană, spune Nizam. Îi e frică de o femeie! — Terken Hatun? Ea a jurat că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă În veci În patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea ei. Nasr Han Îi era frate. Ahmed Han Îi e nepot. Transoxiana este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are nevoie de o victorie clară și răsunătoare. De ani de zile, iscoadele sale se jură, În fiecare zi, că Hasan a fost localizat, că arestarea lui e iminentă, dar răzvrătitul rămâne de neprins, trupele acestuia dispar la cel dintâi contact. Nizam caută, deci, un prilej de a-l Înfrunta față-n față, armată contra armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna pe Carte, că, dacă vizirul ar fi ucis, nici unul dintre dușmani nu i-ar supraviețui! XIX În imperiul selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]